Radu Baciu: Istoria GO-ului (4)
Istoria Go-ului la noi ... asa cum am trait-o eu
4. Intre Ambasada si bufetul facultatii
Sursa: Radu Baciu in RomanianGo
bind cafea bineinteles ... la Baile Felix in Martie - 1996 (C.E. Juniori si Cupa ING)
A urmat o perioada dificila pentru mine. Familia incepuse sa se impacienteze, vazind ca nu fac altceva - toata ziua - decit sa ma joc cu "pietrele alea". Se iscau din ce in ce mai des certuri pe aceasta tema.
Intr-o zi, cind am ajuns acasa, nu mi-am mai gasit pietrele de go. Imi fusesera aruncate la gunoi! Nu stiu citi altii au patit asa ceva ... dar pot asigura pe oricine ca munca de a-mi extrage piesele dintre mizeriile strise in lada de gunoi a fost al naibii de neplacuta.
Vazind ce am fost in stare sa fac, parintii mei au incetat orice opozitie impotriva jocului de Go iar acest subiect nu a mai fost niciodata deschis in familie.
Din fericire in toamna lui '74 am reusit sa intru la facultate si spiritele s-au mai calmat ... Cel putin, pentru o vreme ...
Am descoperit imediat ca Facultatea de Arhitectura este locul ideal pentru mine. Un program relaxat se imbina armonios cu atmosfera boema a scolii, facind ca "frecventa la cursuri" sa devina un termen extrem de relativ.
De cind incepusem sa joc go, nu contenisem de a incerca sa-i invat sa joace si pe cei din jurul meu. Aici gasisem insa un loc absolut mirific: Bufetul de la subsolul facultatii. Era un spatiu placut, primitor si mai tot timpul plin de studenti. Bufetierul - un tip de treaba - te lasa sa ocupi o masa cam cit timp aveai chef, cu conditia ca macar din cind in cind sa mai consumi cite ceva; asa am inceput sa beau cafea (multa cafea), obicei de care nu m-am mai dezbarat niciodata.
Porneam deci in fiecare dimineata spre scoala si ma opream direct in bufet; luam o cafea, imi asezam jocul pe masa si incepeam sa pun partide ... Bineinteles ca foarte curind au inceput sa apara si curiosii. Le explicam despre ce-i vorba, regulile jocului, citeva miscari demonstrative (cred ca am facut chestia asta de citeva milioane de ori) iar cu cei dornici de mai mult ... incepeam sa joc.
Multa vreme, nu mi-am prea intrerupt acest program decit in cele trei zile pe saptamina cind ma duceam la Ambasada Japoneza pentru a juca cu dl. Shimbo.
Dupa cum era de asteptat, nu multi au fost cei care sa fi revenit si a doua zi la masa mea, pentru a mai juca inca o partida ... Dupa vreun an de zile insa, se formase un grup constant de vreo 6-7 jucatori. Printre ei se numarau Dan Pasarin (care a continuat sa joace pina prin 1992 cind ajunsese 1-dan) si Doru Stanculescu. Acesta din urma nu a jucat go decit in acei ani ai studentiei (preocuparea lui principala fiind de fapt muzica folk) dar prin el am reusit sa fac rost de primele mele pietre (din sticla) impreuna cu cele doua cutii corespunzatoare si o tabla plianta (din lemn). Toate adevarate, din Japonia .
Doru avea o ruda pe la Curtea de Arges, care gazduise timp de vreo doi ani niste ingineri japonezi. Dupa ce acestia isi terminasera treaba (pe la nu mai stiu ce combinat de pe acolo) abandonasera in urma lor toate "chestiile astea" ... care ajunsesera la Doru. Mi le-a vindut pe 100 de lei (50 tabla si 50 pietrele) - adica echivalentul a vreo 30 de cafele (cred).
Facultatea de Arhitectura avea un club cu circuit inchis denumit Club A. Era un subsol mare, in vechiul centru al Bucurestiului, amenajat de catre studentii facultatii pe gustul lor. In general era folosit ca "discoteca" dar gazduia si alte evenimente muzicale sau culturale. Ne-am gindit sa facem acolo un club de go si am primit fara probleme acceptul conducerii facultatii. In timpul celor doua intilniri saptaminale pe care le stabilisem, imparteam sala Clubului A cu cei de la cercul de Sah. La prima noastra sedinta, ei (sahistii) jucau la vreo 7-8 mese iar noi eram numai 3, cu un singur joc. Treptat insa, sahistii au inceput sa fie din ce in ce mai interesati de Go asa incit dupa vreun an de zile nu se mai juca la nici o masa Sah ... ci numai Go! A fost primul club de Go burestean, un club cu o viata destul de scurta (numai vreo doi ani) din pacate. Sistemul de repartitii a absolventilor ii obliga pe acestia sa plece in provincie dupa terminarea facultatii ... asa ca anual, ne mai paraseau citiva. In 1977 eu am abandonat facultatea iar clubul de Go a disparut si el foarte curind dupa aceea.