Joc japonez GO
GO - jocul japonez "IGO"
GO-ul este unul din cele mai vechi jocuri cunoscute. Probabil a fost inventat acum 4.000 de ani in China, unde s-au scris si primele carti de GO. In Japonia GO-ul a fost introdus in anul 735 e.n. pe vremea imparatului Shonu. Initial sa raspindit mai incet, si doar in paturile sociale superioare. In 1603, pe vremea sogunului Iyeyasu, s-a infiintat academia de GO care a existat pana in 1868 (cand a cazut ultimul sogun).Pe vremea sogunilor jocul a cunoscut o raspandire rapida in randul nobililor si a samurailor. Fiecare samurai purta cu el un set de piese si o tabla de GO cu care se delecta in clipele de ragaz. Legat de importanta jocului in aceasta perioada au aparut numeroase legende si anecdote care de multe ori contin afirmatii despre strategia jocului.
Conform traditiei copiii de samurai trebuiau sa primeasca prima sabie pe un camp de lupta. Pentru ca nu intotdeauna exista unul in apropiere atunci o tabla de GO ii tinea locul si copiii primeau sabia asezati pe ea!
Reproducere pictura in ulei "Hatakeyama sezand langa un goban". Autor: Utagawa Kuniyoshi.
Intre anii 1868 si 1880 jocul a cunoscut o perioada de decadere. Dupa 1880 a inceput insa sa se raspandeasca in toata lumea, iar numarul jucatorilor de GO este in continua crestere.
"Nu exista inregistrari scrise care sa verifice cu precizie data introducerii GO-ului in Japonia, dar potrivit Registrelor Sui, cronica unei dinastii chineze (597-618 e.n.), GO-ul a fost una dintre cele trei principale activitati de distractie savurate de japonezii din secolul al saptelea (celelalte doua fiind tablele si jocurile de noroc). Aceasta informatie a fost probabil furnizata istoricilor curtii Sui de catre ambasadorul japonez trimis in capitala Sui in anul 607. Daca era suficient de important pentru ca ambasadorul sa-l mentioneze, atunci este rezonabil sa concluzionam ca GO-ul a ajuns in Japonia cel tarziu in secolul al saselea, poate chiar si mai devreme.
GO-ul a fost probabil adus in Japonia din Coreea de catre artisti, cercetatori si ex-functionari care au emigrat in Japonia pentru a scapa de tulburarile politice din tara lor. In contrast cu dovezile documentare furnizate de documentele istorice chineze, credinta populara din Japonia este ca GO-ul a fost adus direct din China in anul 735 de catre un aristocrat numit Kibi no Makibi, cunoscut popular ca Mare Ministru Kibi. El a fost trimis in capitala Tang Ch' ang-an cu o insarcinare din partea fiicei imparatului Shomu, viitoarea imparateasa Koken, pentru a aduce cele mai bune invataturi ale Tang inapoi in Japonia. Dupa optsprezece ani petrecuti in China, Kibi s-a intors in tara sa incarcat cu un cargo de artefacte, reprezentand selectia sa cu ce putea oferi mai bun cultura chineza; el a adus si roadele a aproape doua decenii de experienta si invatura, inclusiv cunostinte de GO.
In anul 701, o regula de conduita adresata calugarilor si calugaritelor a prescris 100 de zile de munca grea ca pedeapsa pentru a fi cazut prada distractiei prin muzica si jocuri de noroc, dar cantatul la koto si jocul de GO au fost specific exclus din aceasta prescriptie a actelor depravate.
Desi GO-ul a fost fara indoiala unul dintre multele jocuri practicate de clasele superioare din Japonia inca inainte de intoarcerea lui Kibi din Ch' ang-an, este probabil ca atunci cand el i-a informat cei de la curtea imperiala despre popularitatea Go-ului la curtea Tang, acesta a fost ridicat la un statut special, rezultand in consacrarea sa drept un joc demn de nobilimea japoneza. Este sigur sa afirmam ca, desi Kibi nu a introdus GO-ul in Japonia, el a fost responsabil pentru prestigiul pe care acest joc l-a castigat acolo.
Dupa introducerea sa initiala in Japonia, GO-ul a fost practicat in principal la curtile nobiliare, atat de barbati cat si de catre femei, de calugari budisti si de membrii clasei militare, care se presupune ca isi luau echipamentul de GO cu ei la razboi pentru a juca dupa ce luptele reale se terminau. Cu toate acestea, nu a devenit un joc cu adevarat popular pana in secolul al XX-lea.
Cele mai vechi table de GO din Japonia sunt pastrate drept comori nationale in Muzeul Shoso-in din Nara. Ele au apartinut imparatului Shomu (724-748) iar suprafetele lor de joc sunt in esenta aceleasi ca cele de astazi, cu exceptia faptului ca una are saptesprezece puncte de handicap in loc de noua cat au gobanurile moderne. In plus, faptul ca ambele table au 19x19 linii indica faptul ca aceasta dimensiune de tabla de GO a inlocuit gobanut cu 17x17 linii descris intr-un studiu chinez din secolul al III-lea e.n. Varietatea de GO cu 17x17 linii pare sa se fi raspandit in Himalaya inainte de secolul al VIII-lea, unde a si continuat sa existe. In 1959, cand printul mostenitor al Sikkimului a calatorit in Japonia pentru o conferinta budista, el a adus cu sine o tabla de GO de 17x17 linii si a spus reporterilor ca GO-ul mai era jucat pe astfel de gobanuri de catre un cerc restrans de familii nobiliare din Nepal, Sikkim, Bhutan si Tibet.
Se spune ca prima carte japoneza despre GO a fost scrisa in anul 913 de un calugar numit Tachibana Kanren la cererea imparatului. Desi cartea a disparut, documentele indica faptul ca titlul ei era Metoda de joc Go Shiki.
In Povestea lui Genji, scrisa la inceputul secolului al XI-lea de catre doamna de curte Murasaki Shikibu, exista pasaje care arata ca jocul de GO era o modalitate de petrecere a timpului liber comuna atat pentru barbatii cat si pentru femeile aristocrate. Una dintre scenele din aceasta veche nuvela, in care printul Genji spioneaza un joc intre Doamna Utsusemi si o alta femeie, a devenit un subiect popular in arta japoneza."
Printul Genji privind doua doamne jucand GO, din seria Sono Sugata Yukari no Utsushi-e. Autor: Toyokuni III (1786-1864).
Sursa: www.kiseidopublishing.com