Radu Baciu: Istoria GO-ului (2)
Istoria Go-ului la noi ... asa cum am trait-o eu
2. Timisorenii
Sursa: Radu Baciu in RomanianGo
1974 - Una dintre ultimele partide cu Radu Juster, un alt amic al "primilor pasi"
Timisorenii aveau o istorie foarte asemanatoare cu a noastra, cei din Bucuresti, numai ca incepusera cu 20 de ani mai devreme.
Erau tot vreo 4-5 jucatori, care jucau intre ei - iar odata pe saptamina se stringeau toti pe la cite unul pe acasa. Erau mai in virsta decit mine, cel mai tinar depasindu-ma cu vreo 7 ani si invatasera Go de la Dl. Walter Schmidt caruia-i aratau un respect deosebit.
Am fost gazduit la unul dintre cei mai tineri si dupa vreo doua zile-i cistigasem deja 3-4 partide. El avea 1-dan iar eu eram extrem de incintat de mine insumi...
L-am mai intilnit pe Andras Venczel 2-dan (cu care am facut 1-1) si pe Dl. Schmidt 2-dan caruia i-am cistigat la repezeala un blitz, pentru ca nu avea prea mult timp la dispozitie. A urmat ziua lor saptaminala de intilnire.
Gazda se numea Barbu (daca tin bine minte) si era si el 1-dan. Pina sa se stringa toti l-am invins pe acesta destul de usor, apoi a venit rindul unei partide cu Dl Schmidt. M-a zdrobit.
Daca am pomenit insa toate amanuntele de pina acum, a fost deoarece in acea partida s-a petrecut un incident semnificativ pentru aprecierea tariei mele de joc de atunci...
Aveam un grup micut pe colt si Dl. Schmidt a jucat hane. Voia sa-mi omoare grupul. Nu reuseam sa gasesc o mutare cu care sa fac viata, asa ca m-am adincit in calcule pentru a rezolva problema ... Dupa o vreme, Andras a zis:
"-Ce stai atita sa te gindesti? Grupul ala-i mort!" ... (cei din jur, care urmareau partida, dadeau si ei semne vizibile de aprobare) ...
Eram revoltat. Cum puteau ei sa stie daca grupul meu moare sau nu? ... Cum isi permiteau, de pe margine, sa faca asemenea comentarii? Eram convins ca stau bine in partida si ca totul nu-i decit o sicana psihologica menita numai sa ma deranjeze in timp ce incercam sa ma concentrez ... Ca sa nu mai inregistrez inca o victorie.
Am zis ca eram revoltat dar cred ca este un termen palid pe linga ceea ce simteam eu atunci, de fapt: un grup de hodorogi - care jucau Go de atita vreme - se coalizasera in mod josnic impotriva unui pusti ce incepuse sa joace cu mai putin de doi ani inainte (si-i mai si batea pe deasupra ...)!!
Cu vremea am uitat bineinteles incidentul, pentru a nu mi-l reaminti decit acum, in urma cu doar citiva ani. Mi-am dat seama cit de naiv fusesem si cit de multe stiau timisorenii in plus (atunci), fata de mine ... Sau cit de putine stiam eu in raport cu forta de joc pe care mi-o atribuiam la acea vreme. Daca nu eram in stare sa calculez o problema elementara de "viata si moarte" inseamna ca evolutia mea (complect autodidacta si fara nicio sursa de inspiratie) avea niste goluri esentiale.
Am mai revenit in Timisoara de citeva ori si am avut rezultate absolut echilibrate cu Dl. Schmidt, Andras fiind singurul la care aveam un scor negativ (dar nu dezechilibrat). Astazi stiu insa ca nu eram nici pe departe egalul lor si ca Andras fusese cit se poate de bine intentionat atunci cind imi atrasese atentia asupra grupului meu cel mort. De fapt, din momentul in care am realizat diferenta de atunci intre noi, n-am reusit niciodata sa-mi explic cum de reuseam totusi sa cistig vreo partida in fata lor.
Timisorenii luasera legatura cu Nihon Ki-in (Federatia Japoneza de Go), facindu-si cunoscuta existenta si ca urmare, inca din 1968 aparea in GO REVIEW - pe lista cluburilor si asociatiilor de Go din lume - adresa lui W. Schmidt. Datorita acestui contact in 1978 (sau '79) Andras Venczel a reusit sa ajunga in Japonia la Campionatul Mondial pentru Amatori (unde forta sa de joc a fost apreciata la 3-dan). Cu aceasi ocazie a avut loc Congresul de Infiintare a Federatiei Internationale, avind ca membri fondatori toate tarile reprezentate in acel an la concurs. Romania face parte astfel dintre membrii fondatori ai Federatiei Internationale de Go.