GO-ul, jocul imperial
GO-ul, jocul imperial - Cluburi jocuri
Publicat de Gheorghe Paun in 13 ianuarie 2011
Prin iunie 1984 consemnam in revista Stiinta si tehnica existenta unor cercuri de GO la Bacau, Brasov, Timisoara (cerc nou), si erau aproape infiintate cercuri la Sibiu, Cluj, Orasul Gh. Gheorghiu-Dej (Onesti, mai demult si acum). Erau pe atunci in asteptare si jocuri de GO produse de RECOOP-CENTROCOOP in cadrul campaniei JECO (Jocuri Educative Colective - cam neinspirata sigla, dar, se pare, impusa mai de sus).
Set de GO JECO
Alt noroc (pentru GO-ul romanesc) a fost faptul ca "ma stiam" cu JECO, de fapt cu directorul RECOOP, profesorul Gheorghe Feteanu. Pentru ca ma interesau jocurile logice, aveam rubrici prin diverse reviste, am ajuns in mod natural printre colaboratorii RECOOP, care nu numai ca producea jocuri, dar avea si editura, era in cautare de idei de jocuri de tot felul si de toate nivelurile, de la jucarii pentru copii la jocuri de tip Rubik sau competitive, dar si de publicitate, de cineva care sa analizeze jocurile produse, de pilda, in Stiinta si tehnica, unde multa vreme articolele despre jocuri erau platite ca reclama de RECOOP.
La o sedinta despre jocuri, ceva general, privind strategia JECO, am intarziat, am intrat in sala dupa ce intalnirea incepuse. Mi-am cautat eu cat mai repede un loc, dar nu l-am gasit inainte ca un domn prezentabil, cu parul alb, sa coboare de la masa prezidiului, cred ca era si pe un fel de podium, in timp ce sala privea mirat-tacuta, si sa vina spre mine cu mana intinsa. "Va multumim ca sunteti alaturi de noi, domnule profesor", sau cam asa ceva, in timp ce eu am ramas aproape mut, cred ca mai mult de un "buna ziua, cu placere", cam mormait, nu am putut scoate. Eram total surprins - cel care imi iesise inainte era Paul Niculescu-Mizil, mare politician mare, membru in Comitetul Central, nu mai stiu ce alte functii, printre acestea si director (sau presedinte?) al CENTROCOOP. Nu-l cunoscusem, il mai vazusem doar in poze, prin ziare, sau la televizor, nu stiu el de unde ma stia, poate ii soptise Feteanu, din prezidiu.
Oricum, a fost o mare si placuta surpriza prima intalnire cu Niculescu-Mizil, se dovedea mult mai "normal" decat credeam eu ca poate fi un membru al CC. L-am mai intalnit o data, prin 1985 cred, cand Nihon Ki-in m-a invitat in Japonia, la un Campionat Mondial de GO, mi-au trimis si biletul de avion, numai ca nu am putut obtine viza de iesire din Romania, nici cu ajutorul lui Mizil nu am obtinut-o, desi am mers la el in audienta pentru asta (intr-un fel, mai bine ca nu am primit viza, ca m-as fi facut probabil de ras la campionat - spuneam mai sus, nu am participat niciodata la vreo competitie de GO, dar in Japonia as fi mers, chiar si cu pretul acesta).
Inchid paranteza, revin la jocurile trimise pe piata de RECOOP. Deloc o bagatela, pentru ca era aproape imposibil de obtinut piese albe si negre, nu se gaseau pigmenti alb-curat si negru-curat, ieseau niste baltaturi dizgratioase. Drept care s-au produs pentru inceput piese... galbene si albastre (in loc de alb si negru, desigur). Tablele erau de carton, mai mici decat tabla regulamentara, dar in culori standard, galben-maro. Incercati sa stati concentrat o ora-doua, aplecat peste o asemenea combinatie de culori - cred ca si tovarasa Prutu ar fi fost impresionata... Cu vremea, s-a reusit si producerea de piese normale, mai intai la culoare, apoi si ca dimensiuni. Iar acum se pot cumpara jocuri de GO de prin lume, din Japonia chiar, cu piesele albe din scoica slefuita si cele negre din piatra adevarata, nu mai e nicio problema - in afara pretului, desigur.
Fragment din cartea "Privind peste umar (Memorii premature)", publicat cu acordul Editurii Tiparg.