GO-ul, jocul imperial - Tovarasa Prutu

Publicat de Gheorghe Paun in 6 ianuarie 2011

Crearea unui club, cerc, sau cum o fi fost mai potrivit sa-l numim, nu era deloc un lucru usor pe vremea aceea, totul trebuia aprobat de partid si, desigur, supervizat de Securitate. Dupa vreo luna si ceva de functionare a clubului nostru s-a anuntat o inspectie de la partid¹. Ne-a prevenit directorul de la "Mihai Eminescu", cam cu emotie a facut-o, ca vine insasi tovarasa Prutu, de la sector, si ca e bine sa nu spunem nimic, sa nu vorbim, ca sa nu facem cumva vreo gafa, sa o provocam pe tovarasa, mai ales ca se parea ca tovarasa avea in plan sa inchida cercurile de bridge de prin zona, deci se putea presupune ca e "suparata" rau. Era scunda, incruntata, cu fruntea de latimea unei pietre de GO, cu o haina de piele maro care statea ca un clopot pe ea - dupa cum se vede, n-am nicio mila - era insotita de un barbat care nu a scos nicio vorba, dar statea mereu la un pas in urma ei.

Umbla tovarasa Prutu printre mese si tot punea intrebari, trebuia sa raspunzi, nu aveai cum sa urmezi sfatul directorului. Ce e asta, ce e aia, de ce una, de ce alta, pana a ajuns la piesele capturate, puse alaturi de tabla. "Prizonieri?! Cum adica prizonieri?! Adica, e un joc violent?..." "Vedeti, ca la sah, doar ca aici se numesc prizonieri, se captureaza..." "Iar GO, ce insemna GO? Nu se poate sa nu insemne ceva..." A stat destul de mult partidul printre noi, iar a doua zi directorul ma cheama la el si-mi spune ca tovarasa Prutu nu aproba clubul de GO, crede ca "e ceva dubios acolo, nu se poate sa nu se joace pe sume mari de bani, de vreme ce atatia oameni petrec atat de mult timp in tacere, aplecati peste tablele de joc... nu se aproba!" Noroc ca directorul, Petrescu pe nume, i-as strange si acum mana, un tip inspirat si bine intentionat, a avut o idee: "O sa am probleme cu tovarasa, ca o sa afle, dar pana una-alta facem ca ea, desfiintam clubul de GO si infiintam altul, de sah antic, sa zicem; ce jucati voi acolo e treaba voastra..."

A mai durat vreo luna si ceva pana ce tovarasa Prutu a venit din nou, a vazut ca "sahul antic" e totuna cu GO-ul, a plecat dupa cateva minute, probabil l-a bruftuluit pe director si gata cu clubul nostru². A fost un moment de cumpana pentru GO-ul romanesc, daca ne dadeam atunci batuti, cine stie cat mai dura pana sa prindem din nou curaj, era si un precedent neplacut, daca se auzea, nici alte case de cultura nu ne-ar mai fi deschis portile. Poate prin provincie, dar jocul nu patrunsese inca suficient de bine pentru a creste singur.

Drept care am mers imediat la Casa de Cultura a Studentilor. Daca nu se poate pe orizontala, o luam atunci in sus... Cred ca-l cunosteam pe directorul Toma, parea nascut pentru a fi director de casa de cultura studenteasca, era volubil si mereu glumet, i-am expus problema, am prezentat jocul, a fost total pozitiv, dar...

Era stilul lui, am observat dupa aceea. Nicio dificultate, facem un cerc de GO sa se duca vestea, dar mai intai sa se scrie ceva despre joc in Viata studenteasca, publicatia organului tutelar. Mergi imediat la sus-numita publicatie, unde il cunosteam pe redactorul-sef adjunct, Octavian Stireanu, absolvent de matematica la Cluj, politicianul de mai tarziu, senator, consilier al lui Iliescu la Cotroceni. Colaboram deja cu Viata studenteasca, i-am spus si lui Stireanu toata istoria, nu a fost nicio problema nici aici, fara alte conditionari, cred ca a doua zi eram deja cu textul la redactie. O prezentare a GO-ului, nu o rubrica, desi mai tarziu am avut si aici o rubrica regulata, saptamanala, de probleme. Dupa ce a aparut revista cu articolul respectiv, fuga iar la directorul Toma. Aprobare finala.

In urmatoarea duminica am avut prima intalnire a noului cerc de GO. Bucurie mare - cercul acesta s-a dovedit unul dintre cele mai puternice si mai durabile, chiar daca niciodata nu a aparut pe vreun afis sau intr-o lista oficiala de activitati ale casei studentilor. Nu stiu ce fel de "sah antico-medieval-chino-japonez" a marturisit domnul Toma in hartii, important e ca ani de zile s-a jucat GO la casa studentilor, prin diferite sali, mai mari sau mai mici, sau chiar in gradina din spate, vara, cand se putea. Mult dupa mutarea la Casa Studentilor mi-a marturisit Radu Baciu cat de uimit a fost atunci, nu numai pentru ca am putut organiza un alt cerc, ci mai ales ca am facut-o atat de repede, parca in ambitie, parca in ciuda cuiva. Era ambitie, desigur, cerbicie de "dac liber" care stie ca face ceva bun si nu trebuie sa se impiedice de tovarase cu fruntea de latimea unei pietre de GO...

Fragment din cartea "Privind peste umar (Memorii premature)", publicat cu acordul Editurii Tiparg.

Note George Stihi:

a se vedea si versiunea Baciu
nu mult dupa aceea a fost si executat - transferat la clubul Uzinelor 23 August, unde din nou ne-a ajutat la infiintarea unui club

Imagine generata cu AI in 2024.
Personajul simbolizeaza slujbasul aparatului opresor al Partidului Comunist si nu urmareste descrierea realista a unei persoane anume.

Arhiva