Viziuni
Viziuni
Publicat de Dorin Chis in 4 aprilie 2004
Diferenta dintre copii si oamenii mari sta in pretul jucariilor. Jocul este necesar si placut la orice varsta.
Cand ne trezim dintr-un cosmar ne bucuram ca tot ce s-a petrecut in vis nu a fost real. Acesta e si marele avantaj al jocului: situatia de pe tabla de joc se termina odata cu jocul. si atunci. Atunci inseamna ca putem trage concluzii si invataturi cu riscuri minime. Nu e nevoie sa o dai in bara in viata, daca ti se intampla lucrul asta pe tabla si esti constient, ti-ai invatat lectia.
Tokyo, Nihon Ki-in - Go-ul ca o batalie
GO-ul este imprevizibil; tocmai de aceea este atat de magnific si minunat. Daca ar fi fost previzibil, pe cine ar mai fascina? Daca ar putea fi prins intr-un algoritm, un jucator stiind astfel de la inceput tot ce trebuie sa faca si sa nu faca, cat ar dura pana sa te plictisesti de joc?
Imprevizibilitatea inseamna incertitudine si implicit libertate. Predictibilitatea inseamna determinism. Daca mutarile de GO ar putea fi prevazute, atunci victoria s-ar reduce doar la studiu si memorare. Din fericire GO-ul, asemenea vietii este un mister, nu poate fi prezis. Incertitudinea creeaza alternativa. Alternativa este necesara, iar prin ea isi face aparitia capacitatea de alegere. Astfel vei deveni din ce in ce mai viu, mai senzitiv, mai constient. Dar daca totul este predeterminat si cunoscut dinainte, atunci ce sens mai are sa fi constient?
GO-ul este frumos tocmai pentru ca prin el devii mai constient. Nu trebuie sa inveti scheme, nu trebuie sa memorezi partide. Fi constient! Judeca cu spontaneitate fiecare situatie creata pe tabla si nu te agata de scheme! In cartea sa "Basic of fundamental GO", Kageyama Toshiro surprinde foarte bine acest aspect in studiul joseki-urilor. Joseki-urile trebuiesc studiate, dar nu invatate. Practic, joseki-urile trebuiesc create.
Jucarea joseki-urilor = slabiciune
Increderea in sine = tarie.
Referindu-se la GO, romancierul japonez Naoki Sanjugo spunea: "... daca afirmi ca nu are valoare, nu are catusi de putin, iar daca spui ca are, atunci are o valoare absoluta". Fiindca GO-ul este o oglinda care te reflecta pe tine insuti. GO-ul actioneaza precum un guru: daca-l privesti ca pe un invatat, iti poate transmite cel mult niste invataturi, iar daca-l privesti ca pe un iluminat te poate conduce spre desavarsire.
Daca privesti GO-ul ca pe un joc, scopul este de a castiga partida. Daca-l privesti ca pe o cale, scopul este de a face teritoriu. A face teritoriu este strategie, a distruge teritorii este tactica. Tactica si strategia sunt 2 forte polar opuse, precum principiile Yin si Yang. Asa cum nu exista in Univers nimic in intregime Yin sau nimic in intregime Yang, nici-o partida nu va fi eminamente tactica sau strategica. Asa cum Yin si Yang nu reprezinta polaritatile pozitiv si negativ in acceptiunea de bun sau rau si strategia si tactica sunt poli opusi, nici unul bun sau rau. Mai mult, asa cum cresterea nemasurata a lui Yin se transforma in Yang si invers, un exces de strategie obliga aparitia jocului tactic si un joc eminamente tactic degenereaza inevitabil spre strategie.
Intuitia si logica sunt doua polaritati opuse ale cunoasterii. Asa cum nu exista cald fara frig, nu exista nici intuitie fara logica. Daca sustii ca GO-ul este un joc logic, trebuie sa accepti ca el este in acelasi timp si unul de intuitie. Mult mai important mi se pare insa faptul ca el este un mijloc de cunoastere.
GO-ul este ca si viata: nu poate fi definit. Nu stim ce este si de ce exista. Chuang Tzu spunea: "Daca Tao este descris, acela nu este Tao" iar marele text clasic al taoismului, Tao Te Ching aminteste acelasi lucru "Tao despre care se poate vorbi nu este Tao cel adevarat. Numele care poate fi numit nu este numele adevarat". Inlocuiti cuvantul Tao cu GO si afirmatiile isi vor mentine sensul. Si este foarte frumos ca este asa, nu poti face din GO un centru de referinta. El se sustrage oricaror incercari de a-l intelege. El exista doar la timpul prezent, in timpul partidei. Daca vreti este ca si curentul electric care se creeaza instantaneu atunci cand il folosim. Unde este curentul electric atunci cand nu il folosim?
GO-ul nu este tabla si setul de piese, nu este nici regulamentul. GO-ul este o stare pe care o ai atunci cand joci constient. Partea cea mai surprinzatoare este ca poti juca o partida "din mana", fara sa sti ce faci. Doar pentru ca ai inceput o partida nu inseamna ca si joci GO. Partida este doar o oportunitate. O poti folosi pentru a avea starea de GO, sau o poti pierde. Atunci va fi o partida moarta. Doar aparent va arata ca o partida de GO insa adanc in interior ea va fi moarta. Atunci cand joci GO cu adevarat, vei fi fericit oricare va fi rezultatul si mai mult, la final vei putea reface partida din memorie fiindca ceea ce ai facut in mod constient nu poate fi uitat. Se spune ca un anume jucator Osan putea reconstitui mental orice partida care tocmai s-a incheiat.
Exista cu siguranta mutari catastrofale. Dar cele mai multe nu sunt. Analizele partidelor puncteaza mutarile gresite insa de cele mai multe ori jucarea alternativelor ar face imposibile alte mutari bune ce au fost jucate ulterior.
Exista deci mutari 100% bune, 100% catastrofale iar despre restul nu se poate spune nimic. Probabil toate sunt bune (cel putin potential), depinde de psihicul, puterea de lupta, vointa si viziunea jucatorului.
In GO, poate mai mult ca orice conteaza cheful. Atunci cand ai chef nu mai conteaza taria adversarului, nu mai conteaza scorul, nu mai conteaza problemele existentiale. Atunci cand ai chef exista doar cazuri de rezolvat, exista doar dorinta de a te lua la tranta, exista doar placere.
Complexitatea notorie a GO-ului poate explica in parte fascinatia pe care o degaja. Faptul ca mintea este preocupata in totalitate de joc iti da acea senzatie a actiunii totale, exclusive, unice, furnizeaza cateva momente in care lumea inceteaza sa mai existe.
O vorba cu talc spune ca un om bun iti da un peste iar un intelept te invata sa pescuiesti. Tot astfel se poate spune si despre autorii cartilor de GO. Faptul ca cei mai puternici jucatori romani ai momentului au indicat ca fiind decisiva in evolutia lor, lucrarea LESSONS IN THE FUNDAMENTALS OF GO a lui Kageyama Toshiro mi-a atatat curiozitatea. Nu am studiat prea multe lucrari despre GO dar de la prima pagina a cartii lui Toshiro mi-am dat seama ca aceasta lucrare este "altceva". Toshiro nu da scheme, nu da sfaturi: incearca sa te faca sa gandesti si mai mult decat atat, este catalitic, in sensul in care catalizatorul nu participa la reactie dar o grabeste sau chiar o face posibila. Cartea iti da impulsul necesar de a deveni mai puternic in GO, mai atent, mai rational, de a observa si astfel de a deveni mai "viu". Ea nu iti "vinde" secrete, te incita doar sa le descoperi singur. Toshiro te face sa vrei. Ascultati: "motivul pentru care multi nu stapanesc aceasta indemanare elementara este acela ca ei o considera mai prejos ca ei. Nu le place sa citeasca. Incearca sa captureze grupuri de necapturat fiinca pare ca e usor sau isi inchipuie ca pot sa iasa cumva si se grabesc catre dezastru. Cand intalnesc un jucator un pic mai puternic nu captureaza ce se poate captura fiindca cu vederea lor incetosata se tem sa nu dea in bara; nevinovati adauga pietre grupurilor proprii ce traiesc, care se sperie fara motiv, care tremura cand stau in fata tablei de GO. Care joaca toata partida cu o mutra suparata. Care pierd orice meci. Care la urma ajung sa urasca GO-ul. Astfel abandoneaza cel mai interesant si mai placut joc.
Nu conteaza ce varsta ai, celulele creierului lucreaza cu atat mai bine cu cat le folosesti mai mult. GO-ul este un exercitiu mental perfect: merita cateva clipe de ragaz. Gandeste-te la el ca la un joc care ajuta la oprirea degenerarii creierului."
O noua mutare duce la o noua partida. Este indemnul de a nu abandona. Chiar fiind intr-o situatie fara iesire, judeca cu calm si cantareste-ti bine sansa. Nimic mai demn de respect decat renasterea din cenusa, nimic mai respectabil decat autocontrolul in situatii limita. Si totusi ... regulile nescrise izvorate poate dintr-un spirit de economie, spun ca atunci cand partida e pierduta e politicos sa cedezi. Atunci? Cand o partida e pierduta?
Cand furia iti intuneca ratiunea, cand nu-ti mai ingadui ragazul de a judeca si lovesti orb ca o fiara ranita sau fugi disperat in speranta ca vei "iesi", atunci nu mai e nimic demn in jocul tau. Atunci cand mintea nu-ti mai sta la pietre ci la adversarul tau, cand il acuzi, cand deschizi gura pentru a justifica, atunci esti deja inafara jocului, atunci trebuia deja sa abandonezi. O partida nu este pierduta atata timp cat nu-ti pierzi capul, ba chiar un luptator care isi asuma greselile si nu fuge ca un las preferand sa moara cu arma in mana, impune respect. O partida se pierde cu adevarat in mintea jucatorului.
Este vital sa-ti revezi partidele. Nu este o problema sa gresesti, este o problema sa gresesti iar si iar si iar ... Inseamna ca esti orb, ca nu esti constient de ceea ce faci. Si este foarte posibil sa fie asa. Cine poate sustine ca joaca lucid si perfect detasat de la un capat la altul al unei partide? Dar daca nu esti constient in timpul partidei, poti sa o faci ulterior, important este sa intelegi si intelegerea aduce o schimbare. Atata timp cat nu intelegi, te misti in cerc. Cand ai inteles te ridici pe verticala la un alt nivel, cercul devine spirala. Nu intamplator unul din simbolurile cunoasterii este spirala.
GO-ul este un minunat instrument de autocunoastere. Analizeza-ti jocul si vei sti cum functionezi. Sau atunci cind schimbi ceva in tine, analizeaza-ti partidele de dupa schimbare si vei vedea imediat daca ai reusit, mult mai repede decat daca ai urmari efectele din viata "de pe strada". Fiindca GO-ul este insasi esenta, viata redusa la simplitatea abstracta si mai ales fiindca o partida de GO se termina intr-o ora. Intr-o ora poti afla rezultatul si daca nu esti sigur, mai poti juca cateva: in cateva ore vei afla daca nu cumva esti prea retinut si ti-ar prinde bine sa fi mai impulsiv, daca te supra sau subestimezi sau daca nu cumva seria de intamplari misterios identice ce te urmaresc nu este tocmai reflexia unui mod propriu de actiune...
Efortul personal e cheia oricarei realizari. Daca stam sa ne gandim vom descoperi ca toata viata suntem singuri. Doar in cazul legilor omenesti se mai poate trisa, cu bunavointa unui profesor putem obtine o nota mai mare la scoala sau cu o cunostinta putem rezolva o amenda... In viata insa noi singuri trebuie sa actionam, sa realizam. Singur trebuie sa cresti, singur trebuie sa te dezvolti, singur trebuie sa inveti. Nimeni nu-ti poate baga in cap cu tolcerul. Si chiar daca utopia de a dormi cu cartea sub perna si de a te trezi dimineata gata invatat s-ar realiza, tot n-ar insemna nimic: o cunoastere netraita, neexperimentata direct este stearpa! Degeaba primim sfaturi de la maestrii de GO, pana ce nu vom urmari singuri in partidele noastre sa punem in practica, pana ce nu vom trage propriile noastre concluzii ele vor fi doar cuvinte memorate. Un copil nu invata GO numai din explicatii, un copil invata GO jucand efectiv.
"La inceput a fost cuvantul..." La originea oricarei actiuni a fost un gand. Originea oricarei actiuni a fost un gand. Samanta oricarei actiuni, aceea care contine in ea viitorul copac este un gand. Binenteles, asa cum samanta este doar o promisiune, asa si gandul fara dorinta si atentia noastra nu va fructifica. Dar el este primul, fara el nu se poate. Tocmai aici sta forta lui teribila pe care toti comerciantii o cunosc: pentru a determina pe cineva sa actioneze in vre-un fel, trebuie sa-i induci acel gand de actiune. Voi fi ceea ce gandesc. Un maestru isi merita numele nu pentru ca iti poate da retete ci pentru ca e catalitic, prezenta lui face sa apara si intretine gandul de a urma o anume cale. Gandurile sunt fapte.