despreGO.ro

35 de interviuri

35 de interviuri

 Gheorghe Paun , 2020

35 de interviuri Gheorghe Paun

Cuvant-inainte

Mai in gluma, mai in serios, la 60 de ani mi-am daruit mie insumi un volum de memorii. Le numeam atunci "premature" si faceam promisiunea sa le rescriu, adaugand ce ar fi de adaugat, la 90 de ani... In pragul lui 70, nu ma pot, asadar, atinge de ele - dar am gasit altceva: sa-mi fac o recapitulare a interviurilor pe care le-am dat de-a lungul (latul?) anilor, strangandu-le intr-o carte. De ce sa astept pana nu voi mai putea sa le recitesc, eventual adunate laolalta de altcineva (presupunere desuet-nerealista: pe cine sa mai intereseze?...)? Drept care am trecut la lucru, drept care a iesit ceea ce cititorul tine acum in mana.

Am regasit prin dosare si pe calculator vreo patruzeci de interviuri. Unul (aparat in Cronica timpului, 2015) a cazut imediat, pentru ca era un fake, "domnul intrebator" - am citit formula asta de curand - dadea tot el si raspunsurile, e adevarat, preluand "autenticitate" de prin textele pe care le publicasem eu mai inainte sau din alte interviuri... Un altul (din Adevarul, 2018) l-a urmat brusc, era o transcriere grabita a unui interviu inregistrat - niciodata nu-mi ies bine interviurile inregistrate-transcrise, daca nu umblu pe text, nu inteleg nici eu ce voiam sa spun, dar acesta era pragul de jos... Doua alte interviuri (aparute in Arges Expres, ziarul din Curtea de Arges) erau scurte, parti din pagini de ziar care contineau din plin texte scrise de redactor, despre subsemnatul, dar... nu erau ale mele.

Asa s-a ajuns ca in carte sa ramana 35 de interviuri, iar asta e o potrivela pe care nu pot s-o trec cu vederea, care dovedeste inca o data ca nimic nu este intamplator pe lume (daca tinem cu tot dinadinsul sa vedem asemenea legaturi in tot si in toate): 35 este jumatatea varstei la care imi fac acest "cadou"; tot 35 este numarul anilor trecuti de la primul interviu din carte, primul pe care l-am dat (si singurul din "vremea comunista")...

Ca a venit vorba - interviurile sunt ordonate cronologic (cu un semn de intrebare dupa an, in cateva cazuri), pentru fiecare este indicat titlul cu care a aparut initial, eventual prescurtat, autorul, intrebarile (scrise cursiv) si raspunsurile. Am omis introducerile, mai toate de tip bibliografic, laudative, cum este obiceiul... Am intervenit pe ici, pe colo, in text, minimal, cu unele clarificari, actualizand ortografia sau pentru a elimina unele repetari prea vizibile. Inevitable de altfel repetirile, pentru ca si intrebarile au avut un numar de "puncte fixe" pe care le-au invocat cu mare staruinta: originea taraneasca si permanent "amarkerilor" ei; matematica si informatica, puterea si viitorul lor; jocurile, cu precedere GO-ul; matematica si literatura, cu insistenta pe "contradictia" matematica-poezie (ultimele doua chestiuni fiind abordate sub semnul mirarii: cum poate un matematician, ulterior, chiar academician, sa se joace, cum poate sa se dedea poeziei?!...); drumurile prin lume si eventuala tentatie de a ramane pe acolo; calculatoarele biologice; scoala si profesorii ei; revenirea "pe Arges in Sus", revista Curtea de Arges - si inca altele, mai des sau mai rar abordate...

Oricum, imi dau acum seama, ascultandu-ma/citindu-ma, ce "meserie" grea e cea de autor de interviuri (de "intrebator"), ce multe lucruri am aflat eu despre mine insumi in timp ce incercam sa raspund, ce anamenza psihologica-psihiatrica poate fi o carte cu interviuri, mai ales ca intrebarile sunt formulate de-a lungul anilor, in forme complementare uneori, parca dinadins spre a verifica temeinicia-sinceritatea uneia dintre raspunsuri.

Per total, cred ca am trecut cu bine testul, am ramas egal cu mine insumi de-a lungul celor 35 de ani - desigur, cu unele evolutii/involutii naturale ("bineinteles, cu mintea si cu informatia de azi, da, as mai schimba pe ici, pe colo unele raspunsuri, dar nu am facut-o din motive evidente: scripta manent, nu-i asa?...").

Indatorare tuturor celor care mi-au pus intrebarile, multumiri publicatiilor care au gazduit interviurile, un gand bun cititorului alesor randuri.

* * *

In multe dintre dialogurile care urmeaza apar detalii care este posibil sa fie mai cunoscute cititorului, de aceea, cateva informatii biografice cred ca sunt necesare/utile.
Sunt nascut pe 6 decembrie 1950 (deci de Sfantul Nicolae, chiar daca sunt botezat Gheorghe, prenume dat fara mai mare al tataului, "disparut" pe frontul de rasarit) in Cicanesti, un sat "cu iesire numai spre sud", asezat intre Arges si Topolog, inconjurat de paduri. Copilarie tipica de pui de taran, "bun la carte" - scoala generala in comuna, liceul (la internat) la Curtea de Arges, facultatea de matematica la Bucuresti. Dupa partea de informatica practica, la CEPECA (centrul de calcul subordonat Academiei "Stefan Gheorghiu"), am plecat la Universitatea din Bucuresti, la Colectivul de Studii Sisteme, iar din 1990 am fost cercetator la Institutul de Matematica al Academiei. Am lucrat tot timpul in cercetare, informatica teoretica. Doctor cu Solomon Marcus, in 1977, la numai trei ani de la terminarea facultatii, membru al Academiei la 47 de ani. M-au atras dintotdeauna jocurile logice, incepand cu decembrie 1982 am introdus jocul de GO in Romania, ajungand pana la crearea unei federatii nationale de profil, in 1990. Am scris mult: articole de matematica (o parte dintre ele in colaborare cu colegi din toata lumea - mai ales dupa Revolutie, desigur), carti, articole de popularizare, despre jocuri, literatura.

M-am ocupat mult de calculabilitatea pe baza de ADN si de cea celulara, domeniul al doilea (membrane computing) fiind initiat de mine, in 1998 (eram in Finlanda pe atunci), drept care modelele cu pricina sunt numite "sisteme P" (am ajuns o initiala...). Dupa 1990 am petrecut mai mult de jumatate din timp prin lume, din Japonia in SUA si Canada, din Finlanda in Noua Zeelanda, din China in Spania, cu sederi mai lungi in Germania (Bursa Humboldt in 1992-1993), Finlanda, Spania. La fix 65 de ani m-am pensionat si m-am mutat la Curtea de Arges, unde "am saracit mele", ba chiar si o sauna "regulamentara". Printre altele, am infiintat aici un club de cultura (2006-2012), o revista lunara de cultura (Curtea de la Arges, din decembrie 2010, tiparita, dar si disponibila la www.curteadelaarges.ro), am ridicat un monument Eminescu. Sunt casatorit, din 1974, cu consateana Anisoara, avem doi fii si patru nepoti. Fiii si nurorile au doctorate obtinute in Canada si SUA, dar au revenit cu totii in tara - si nu o duc deloc rau, chiar daca lucreaza parca chiar mai mult decat tatal lor acum o jumatate de secol... O intrebare care ma preocupa este: "Ce tara las eu nepotilor mei?" Nu e deloc lipsita de noima, drept care i-as sugera si cititorului sa se gandeasca la ea...

Gheorghe Paun
Curtea de Arges
iulie 2020


35 de interviuri Gheorghe Paun

Gheorghe Paun, a 70-a aniversare

Imi dau acum seama, ascultandu-ma/citindu-ma, ce "meserie" grea e cea de autor de interviuri (de "intrebator"), ce multe lucruri am aflat eu despre mine insumi in timp ce incercam sa raspund, ce anamneza psihologica-psihiatrica poate fi o carte cu interviuri, mai ales ca intrebarile sunt formulate de-a lungul anilor, in forme complementare uneori, parca dinadins spre a verifica temeinicia-sinceritatea unora dintre raspunsuri.

Per total, cred ca am trecut cu bine testul, am ramas egal cu mine insumi de-a lungul celor 35 de ani care au trecut de la primul interviu, singurul din vremea "comunista" - desigur, cu unele evolutii naturale ("bineinteles, cu mintea si cu informatia de azi, as mai schimba pe ici, pe colo unele raspunsuri, dar nu am facut-o din motive evidente: scripta manent, nu-i asa?...").

Interviuri oferite despreGO.ro

 Autori