20. Sumiya Haruya

Sursa: Radu Baciu in  Istoria Go-ului Romanesc 

Impreuna cu Sumiya Haruya

Prin 1986 a aparut in Bucuresti un japonez (4d), mare amator de Go. In virsta de 47 ani, dl. Sumiya Haruya venise aici pentru a-si da doctoratul pe tema "Interactiuni intre culturile franceza si romana". A tradus mult din Rebreanu (isi exersa limba romina facind traduceri din Eminescu) iar in 1991 (sau '92) a primit cel mai important premiu japonez pentru o traducere dintr-o limba straina, cu "Padurea Spinzuratilor".

Prima data a venit la clubul din Preoteasa insotit de Gheorghe Paun, dar odata ajuns acolo a devenit imediat unul dintre frecventii clubului si totodata al concursurilor noastre. Eu ma intilneam cu el o data pe saptamina si de fiecare data, in timp ce jucam, imi arata cite un nou soi de vin romanesc descoperit prin nu stiu ce colt de tara. Nu era nici pe departe un "bautor" dar degusta cu placere, din cind in cind, cite un vin special.

A locuit la inceput, aproape un an, intr-unul dintre caminele studentesti (linga Haitao si Cristian Cobeli). Cind in fine a primit un apartament in oras si l-am ajutat sa-si care lucrurile, a scos de sub pat (spre groaza mea) si mi-a aratat rizind ... trei cutii-capcana pentru gindaci, pline ochi de cadavrele ginganiilor.

Ne-a adus mai multe carti si reviste de go - lucruri de care duceam mare lipsa pe vremea aceea. A mai adus un mod cu totul special de a privi jocul, mod care ne-a influentat profund (chiar daca din punct de vedere al fortei de calcul eram foarte apropiati). El ne-a explicat, de pilda, pentru prima data notiunea de SABAKI (dezvoltare usoara a pietrelor intr-o zona de influenta adversa). Si tot de la el am aflat ca poti sa rizi cu gura pina la urechi (si cu sinceritate) chiar si dupa ce ai pierdut o partida!!

Eram intr-o seara, impreuna cu Haitao si Mihai Bisca la una dintre primele intilniri cu dl. Sumiya; ne invitase la dinsul acasa si ne aratase niste ziare de Go cu ultimele stiri din Japonia. Ne-a pus dupa aceea o partida "de titlu" jucata cu numai citeva zile inainte(!!). Ne citea comentariile, ne descria concepte si ne povestea despre profesionisti.
Cind am plecat spre casa eram ca si vrajiti. Jocul de Go ni se infatisa intro cu totul si cu totul alta lumina; aveam senzatia ca am crescut toti cu vreo doua pietre, in numai citeva ore. (Acum stiu ca nici macar nu ne inselam prea mult).
Haitao introdusese printre noi (intr-o traducere ... nu stiu cit de corecta, dar extrem de plastica) expresia "gustul unei miscari" ... sau al unei partide. In acea seara avea sa remarce: "- Acum Go-ul are alt gust!!"

Deoarece descoperise - aici in Romania - multa pasiune pentru Go, dl. Sumiya a insistat si a reusit sa obtina de la Nihon Ki-in permisiunea pentru traducerea in romana si editarea gratuita a doua carti de Go. Flavius Florea s-a oferit imediat sa faca traducerea iar eu sa desenez diagramele (pe atunci nu existau calculatoare, copiatoare sau programe de editare asa incit totul a fost desenat in tus, pe foi de calc). Una dintre ele - cea a lui Kato Masao - a aparut in 2001 sub denumirea de Tehnici de joc. Flavius si cu mine terminasem lucrul la aceasta carte inca de prin 1988, dar conditiile de criza economica au aminat mult editarea ei. In primavara lui 1990 Paun a reusit sa convinga una dintre noile edituri (in reformare) sa accepte cartea, dar agitatia si transformarile acelei perioade au facut ca materialele noastre sa fie date uitarii pentru foarte multi ani... La un moment dat le pierdusem urma, crezindu-le chiar pierdute. Nu stiu prin ce minune, Paun a reusit sa recupereze totul si sa faca posibila aparitia (in 2001) acestei carti.

Ultima mea partida de Go cu dl. Sumyia am jucat-o in primavara lui 1990 (pe la ora 2, in noaptea premergatoare plecarii sale), pe asfaltul Pietii Universitatii (incepuse "Manifestatia civica de protest").