GO-ul, jocul imperial - Primul turneu
Publicat de Gheorghe Paun in 27 ianuarie 2011
Dar, am iesit din cronologia fireasca, revin.
La 1 mai 1986, deci la cateva zile dupa explozia de la Cernobil, a avut loc primul turneu national, la Cluj. Au participat 87 de jucatori, plus Zhang Haitao1, un chinez care stia si GO, in jur de 3-4 dan, vorbea si limba romana, venise in Romania pentru un doctorat in matematica. Reiau din revista Stiinta si tehnica, pentru ca tine de istorie:
"Turneul de la Cluj a fost organizat sub egida Comitetului Judetean Cluj al UTC de Clubul de GO de pe langa Casa de Cultura (director: Ion Presecan, metodist Traian Bradea; din partea clubului, Flaviu Radu, Horatiu Mihaiu, Liviu Oprea).
Turneul principal (la care au participat 64 de jucatori) a fost castigat de Z. Haitao, cu 7 puncte, urmat de Radu Baciu, cu 6 puncte, Mihai Basca, 6 puncte, C. Cobeli, 6 puncte, L. Calota, 5 puncte, B. Sburlea, 5 puncte, S. Irimie, 5 puncte, W. Schmidt, 5 puncte, M. Lutic, 5 puncte, M. Sarbu, 5 puncte, D. Micsa, 4 puncte, L. Nuteanu, 5 puncte, A. Venczel, 5 puncte, M. Radu, 5 puncte, D. Pasarin, 4 puncte (la egalitate de puncte, departajarea s-a facut pe baza SPA = suma punctelor adversarilor invinsi). Pe primele trei locuri in turneul secundar s-au plasat I. Toma, D. Jebeleanu, E. Versehora. Au primit premii de tinerete: M. Ciocoiu (15 ani), A. Brandel (17 ani)".
Multe dintre aceste nume au ramas indelunga vreme active in GO-ul romanesc, unii chiar cu functii prin Federatia Romana de GO. (De pilda, Iulian Toma, Tomita pentru cei din jur, doctor ortoped acum, la Braila, a fost si presedinte al federatiei.)
De atunci, au avut loc turnee in fiecare an, tot mai bine organizate, comunitatea de GO se intarea, se stabiliza. Au ajutat mult "seniorii", Walter Schmidt si Radu Baciu, precum si Zhang Haitao - mai puternic decat toti cei din jur si tot mai crestea in tarie, pentru ca era tanar si avea si acces la publicatii chinezesti (la revista Weiqi se putea face abonament prin Posta Romana, numai ca era in... chineza, ceea ce nu i-a impiedicat pe multi s-o foloseasca, unii chiar invatand cateva ideograme).
Un rol important l-a avut Sumiya Haruya, japonez, mare prieten al Romaniei, o figura in felul sau. A tradus Rebreanu in japoneza, a luat niste premii pentru traducerea romanului Ion, era corespondentul in Romania al ziarului Akahata (Steagul Rosu, sper ca nu gresesc), organ al Partidului Comunist Japonez, il cunostea pe profesorul Marcus, juca GO cam la nivel de 3 dan amator, a scris de mai multe ori in ziare japoneze despre GO-ul romanesc, chiar deplangand faptul ca nu am putut merge in Japonia, atunci cand fusesem invitat. De curand, aflu ca s-a casatorit cu o romanca si ca s-a botezat crestin, cu numele Ion, la biserica Stavropoleos din Bucuresti... L-am gasit pe Internet, dar nu raspunde nici la telefonul mentionat acolo, nici la mesaje email. Mi-ar fi placut sa ma intalnesc cu Ion Haruya, sa povestim despre vremurile vechi, de pilda, cum am jucat amandoi doua partide, in ambele eu plecand cu un handicap considerabil, undeva, la un hotel din Bucuresti, unde era el cazat. Dupa fiecare mutare a mea se tragea inapoi si scotea un suierat, parca era lovit, impresionat foarte, m-am prins eu repede ca din pacate era doar un tic japonez, nu avea nicio legatura cu valoarea mutarilor mele, m-a batut de fiecare data lejer, aproape fara sa-mi dau seama cum face.
Cam aceeasi experienta am avut-o la prima intalnire cu Radu Baciu2. Nu stiu cum am dat de el, l-am sunat, m-a chemat imediat la el acasa, ca un impatimit de GO ce era. Locuia pe atunci prin apropierea Academiei Militare, nu se mutase pe Strada Smardan. Avea goban-ul pregatit, unul traditional, cu picioare sculptate, trebuia sa stai pe tatami langa el, nu mai stiu cum il procurase, cu siguranta mi-a spus atunci, dar am uitat. Dupa cateva intrebari de tatonare, gen "cate partide ai jucat pana acum?", "niciuna, ca am jucat numai stanga cu dreapta, nu am gasit pe nimeni sa stie GO", mi-a zis sa pun noua pietre handicap. Sper ca nu i-am aratat ca ma simt jignit, chiar de handicapul maxim eram eu?!, dar n-am zis nimic, am procedat cum mi-a spus - si m-a batut mar! Apoi mi-a comentat partida si am invatat intr-un sfert de ora cat dintr-o carte. Mai tarziu am mai si inteles cate ceva. Juca totdeauna "frumos" Radu, chiar la mutari "urate" el raspundea tot elegant, ca in teorie. Nu a mai crescut foarte mult ca tarie de joc, dar in jurul lui toti au progresat. Jucand cu el sau ascultandu-l. "Numara si vei castiga", spunea adesea. Era in stare sa joace continuu, zi si noapte, din pacate, cu tigara intre degete, probabil ca si asta i-a grabit sfarsitul.
Fragment din cartea "Privind peste umar (Memorii premature)", publicat cu acordul Editurii Tiparg.
Note George Stihi:
- vezi si versiuna Baciu - 11
- vezi si versiuna Baciu - 7