E greu sa fii danist
E chiar asa de greu sa fii danist?
Publicat de Costel Pintilie in 8 iunie 2011
Saptamina trecuta ma aflam si eu in treaba pe linga cei ce au organizat un mic concurs pentru incepatori la Casa Cuza. La urma, pina sa fie scrise diplomele, cei mici erau tinuti de vorba cu diverse povesti si informatii despre Go. A venit vorba si de ranguri, kyu, dan, li se spune si lor ca sint vreo 30 kyu, eu ma bag in vorba si spun ca nu sint inca kyu deloc, (luind in considerare afirmatia din... initiere parca, in care se spune ca dupa ce inveti regulile, si joci vreo trei partide te poti considera pe undeva pe cea mai de jos treapta kyu) pentru ca nu au jucat inca nici o partida reala, si pentru ca mai au de aflat ce e ala Ko, Seki si nu in ultimul rind, teritoriu. Dar poate zece partide de atari Go fac cit una de Go real, asa ca eu eram nedrept in afirmatia mea.
Dar remarca mea a foat o intrerupere de citeva secunde, dupa care povestea continua. Afla copii si de profesionisti, si ca rangul de danist nu e chiar asa de usor de obtinut, ca dovada fiind faptul ca in Romania sint doar vreo cinzeci de specimene din astea. Eu in sinea mea ma indoiesc, stiam ca ar fi peste o suta, dar nu ma mai bag in vorba, pt copii fiind irelevanta cifra mai aproape de adevar. Oricum, stiu bine ca nu sint multi, si chiar si la 100, este remarcabil ca doi dintre ei venisera in acea zi acolo ca sa le stea lor la dispozitie, si ma bag iar in vorba precizind ca doi dintre ei stau chiar in fatza lor. Spontan au inceput sa aplaude. Povestitorul fiind unul dintre cei doi, ii opreste zicind ca nu e chiar nevoie de aplauze.
Sint un nonconformist, si multe chestii mi se par aiurea, cum ar fi traditia feminina de a isi atirna tot felul de belciuge de urechi, lanturi la git, barbatii streanguri la purtator, la spectacole aplauze, obicei care chiar daca e logic, si il inteleg, nu se lipeste de mine. Aici reactia copiilor fiind spontana, chiar m-a atins, pentru ca mi-a dovedit ca ei au inteles cumva ce inseamna superioritatea unui rang mai mare, si onoarea ce li s-a facut ca 4 procente din romanii tari la Go sa fie cu ei in acea zi acolo, si au rasplatit asta, dupa cum au fost dresati, cu aplauze.
In subconstient, informatia asta, care o stiu de decenii totusi, a inceput sa ma agaseze. Chiar asa de greu e sa fii danist? Cu un pic de efort, asa de vreo trei ani, oricine cu un coeficient intelectual onorabil poate devenit danist... imi zic eu, si parca nu doar eu. Si numarul mic de danisti se datoreaza doar faptului ca putini au timpul si placerea de face efortul necesar pentru a avansa, efort deloc neglijabil. Imi revin in minte curiozitati mai vechi, precum, oare cum ar arata un grafic care sa arate coeficientul IQ al celor plafonati la un anumit rang timp ce cel putin patru ani sa zicem. O legatura sigur este, dar sint curios de detalii.
In fine, pentru ca nu sint chiar atit de curios incit sa ma apuc sa fac acest studiu, am gasit de cuviinta sa imi potolesc curiozitatea analizind numarul si procentele danistilor din citeva tari europene de top.
Danisti in Europa
De remarcat cit de multi danisti are Germania, si procentul de danisti activi din total jucatori, mai bine de un sfert. La polul opus Italia, cu doar 5 procente danisti din jucatori.
La Romani am notat doar ca Bucurestiul e pe primul loc cu 22 danisti activi, Braila cu 14, secondeaza, Craiova cu 4 danisti prinde podiumul.
Ar mai fi interesant de vazut procentele si in raport cu populatia, dar nu atit de interesant incit sa fac si calculele ツ