Kitani Minoru
Kitani Minoru
Wikipedia | Kitani Minoru at Sensei's Library | Namu wiki profile
Scurta Biografie
Kitani Minoru (25 ianuarie 1909 - decembrie 1975) a fost un jucator profesionist japonez de Go, rang 9 dan. Este cunoscut ca proprietarul unuia dintre cele mai influente dojo-uri din istoria Go-ului, dojo-ul Kitani; mentor al unor jucatori profesionisti de top, precum Ishida Yoshio, Kato Masao, Takemiya Masaki; co-innovator al "Erei New Fuseki" impreuna cu Go Seigen; creator al multor joseki-uri si autor al unor dictionare importante de joseki; si membru al "Nihon Kiin Hall of Fame" din 2010. Kitani a fost elevul lui Suzuki Tamejiro.In 1934, Kitani a castigat 10 meciuri consecutive de tip "cel mai bun din trei" impotriva altor jucatori de top, intr-un turneu eliminatoriu organizat de Yomiuri. Adversarii sai au fost toti jucatori de top, iar meciurile s-au incheiat doar atunci cand nu mai existau adversari disponibili.
In 2010, a fost inclus postum in "Nihon Kiin Hall of Fame". Fiica sa, Kitani Reiko, a fost, de asemenea, o jucatoare profesionista, iar sotia sa, Kitani Miharu, a scris o carte despre dojo-ul Kitani.
Joseki-urile lui Kitani
Cariera lui Kitani Minoru poate fi impartita in mai multe etape, in functie de stilul de joc. Dupa anul 1940, el a inceput sa joace intr-un mod foarte orientat spre acumularea de teritoriu.Ca parte a acestui stil, care implica o nevoie de lupte dificile in jocul de mijloc, Kitani a produs o serie de inovatii. Unele dintre acestea au fost integrate in curentul principal, in timp ce altele au ramas, practic, "joseki-urile personale" ale lui Kitani.
Astfel, a spune ca o variatie este un joseki de Kitani inseamna, in principal, ca Kitani a utilizat-o in partidele sale. In anii 1950, el a ramas un jucator de top, in ciuda problemelor de sanatate si a perceptiei generale ca nu si-a atins intregul potential, luand in considerare doar talentul sau.
Se pare ca anii 1960 au marcat popularizarea dictionarelor de joseki (versiuni condensate ale "Igo Daijiten"), ceea ce le-a ridicat compilorilor probleme legate de definitia unui joseki. Deoarece anumiti jucatori (precum Kajiwara) foloseau linii care nu erau general acceptate, aceasta era o dificultate. Go Seigen si Hashimoto Utaro inovau liber. Sakata prefera anumite linii pentru a obtine un joc de mijloc care sa-i avantajeze stilul bazat pe citirea precisa a pozitiilor.
In acest context, izolarea "joseki-urilor lui Kitani" reprezenta o modalitate de a arata respect fata de mutarile sale, fara a pretinde ca acestea aveau consensul general al profesionistilor.
Go Seigen, Kitani, Hashimoto si Sakata exemplifica, in acest sens, zicala conform careia "nu exista joseki pentru un meijin".
Dojo-ul lui Kitani
Dojo-ul Kitani a fost celebra scoala de antrenament de Go condusa de Kitani Minoru si sotia sa, Kitani Miharu.Din cei peste 70 de studenti, dojo-ul Kitani a produs un numar impresionant de jucatori profesionisti, inclusiv Otake Hideo, Ishida Yoshio, Kato Masao, Takemiya Masaki, Cho Chikun si Kobayashi Koichi.
Ishida Yoshio, Kato Masao si Takemiya Masaki erau cunoscuti drept "Cei Trei Corbi" ai dojo-ului Kitani.
O lista din "Kido Yearbook" din 1996 cu elevii lui Kitani ii enumera in aceasta ordine (dupa rang, apoi senioritate, aparent):
Iwata Tatsuaki cunoscut si ca Iwata Masao, Cho Nam-ch'eol, Tsuchida Masamitsu, Ohira Shuzo, Kada Katsuji, Tozawa Akinobu, Otake Hideo, Ishida Yoshio, Sato Masaharu, Kim In, Kato Masao, Kanashima Tadashi, Takemiya Masaki, Ishigure Ikuro, Kamimura Kunio, Kobayashi Koichi, Haruyama Isamu, Hisajima Kunio, Sonoda Yasutaka, Miyazawa Goro, Cho Chikun, Kobayashi Satoru, Kaji Kazutame, Ishige Kakuo, Ha Ch'an-seok, Inoue Kunio, Ito Makoto, Hidaka, Toshiyuki, Matsumoto Tokuji, Ozaki Harumi, Ogoshi Ichiro, Honda Sachiko, Kobayashi Reiko, Asano Hideaki, Kobayashi Kenji, Ogawa Tomoko, Nobuta Shigehito, Nakayama Shigeyuki, Ashiba Katsumi, Gaku Yuzuru, Oto Shozo, Cho Shoen, Koyama Hideo, Kobayashi Chizu, Tsutsui Katsumi, Shoji Kazuko, Nagayasu Masaki, Sato Machiko, Ishigure Makiko.
Numarul elevilor care au participat la scoala a crescut la peste 60 (astfel incat exista alti 20 care nu sunt pe lista, probabil pentru ca nu au devenit profesionisti). Practic, scoala era organizata de Kitani Miharu. Cand rangurile dan ale studentilor lui Kitani au totalizat 100, a fost organizata o mare petrecere.
Text tradus din introducerea publicatiei "Kitani Minoru, 1033 de partide, 1909-1975"