EGC 2013 Olsztyn Polonia
Dan Iugulescu la EGC 2013 Olsztyn Polonia
Publicat de Dan Iugulescu in 22-24-30 septembrie 2013 (in trei parti)
~ I ~
Plec din Torun spre Olsztyn. Primul gand era sa vad un meci al echipei locale de fotbal, chiar in dupa-amiaza sambetei sosirii. Stomil Olsztyn - Arka Gdynia. Pe peronul garii chiar sunt grupuri de suporteri alb-albastri cu fulare ale lui Stomil, fapt care ma face putin circumspect: din "traditia" altor meleaguri ma gandesc ca gazdele in principiu ii asteapta pe oaspeti sa apara din tren ca sa-i trozneasca putin :-) Cum atmosfera pare pasnica, ma gandesc ca, dimpotriva, ii asteapta pentru ca sunt prieteni si ar vrea sa bea o bere inainte de meci.Iau busul spre Campusul Universitatii Warmiei si Mazuriei si, dupa o scurta rataceala, gasesc locul de inregistrare. Din pacate am uitat cu totul ca pot manca pranzul, platit cu o suma oarecum considerabila, de 105 EUR pe tot sejurul.
Campusul Universitatii este foarte mare si foarte aerisit. O droaie de camine, probabil ale diverselor facultati, raspandite pe o suprafata de mai multi kilometri patrati. Totul in mijlocul padurii, verdetii, terenurilor de sport si chiar a unui stadion studentesc. Campusul are toate facilitatile, inclusiv un magazin destul de mare care ma va ajuta la cumparatul maruntisurilor. Spatiile mari, lumea putina avand in vedere ca este mijlocul vacantei. Cazarea, cel putin pentru mine, a fost excelenta pentru pretul platit. O camera foarte buna de 3 persoane impreuna cu niste finlandezi, cu baie comuna pentru un modul de 3 camere.
Putin mai animat, seara si mai ales in weekend, este lacul alaturat, Kortowo. Vin oameni, familii din oras cu copii si pe plaja mica, dar foarte curata, stau de dimineata pana apune soarele la balaceala. Doar o data m-am balacit si eu in lac :-) Ca sa nu zic ca n-a fost niciodata.
De fapt, ca sa revin, intreaga regiune este foarte frumoasa: o zona de campie inalta cu o vegetatie verde, paduri, tufisuri, campii nealterate de mana omului in afara localitatilor. Este zona lacurilor pentru ca, asa cum am vazut in drumul spre Lituania, sunt zeci de lacuri care impanzesc zona. Olsztyn-ul se mandreste ca are cea mai mare suprafata impadurita din Europa in interiorul unui oras. Tot in oras, pe langa Kortowo si alaturat, este un lac inca si mai mare, la care din pacate nu am ajuns. Kortowo insa este superb si pe lac poti merge cu hidrobicicleta, kaiacul sau chiar poti face windsurfing. Din pacate negocierile cu Lucian au esuat si nu ne-am ales cu nimic din toate astea. El voia sa mergem cu kaiacul iar eu, mai fricos, imi limitam disponibilitatea la hidrobicicleta.
Orasul este foarte intins si, ca si Varsovia, foarte aerisit. Spatii mari intre cartiere, spatii mari si verdeata, chiar daca nu mereu amenajata, intre blocuri. Sosele largi si, cel putin vara, circulatie lejera.
Orasul vechi are si un castel construit de cavalerii teutoni iar per total respecta traditia hanseatica, atat din punctul de vedere al arhitecturii cat si al organizarii. Santul de aparare a fost transformat intr-un parc foarte frumos si sunt si citiva turisti in centrul mic, dar dragut amenajat.
Spre amuzamentul meu, am ratat meciul din prima zi al Stomilului pentru ca, in primul rand, am fost pacalit de livescore care nu mi-a afisat ora Poloniei si in al doilea rand pentru ca... meciul de acasa se juca de fapt la Ostroda, la 30 de kilometri de oras :-) Si asa m-am dus pana la stadion in zadar, doar ca sa vad buruieni si pustiu :-) Nu-i nimic, am cascat putin ochii la oras.
~ II ~
Concursul in sine a fost marea mea bucurie a excursiei. Pentru prima oara dupa multi ani, mi-am pus in cap sa joc mai bine (am citit cate ceva, m-am uitat la niscai partide comentate sau nu, am jucat mai atent, am facut cateva turnee bune inainte de EGC). EGC-ul insa mi-a intrecut toate asteptarile.Inainte de EGC, as fi fost multumit cu un 6-4 in Main Tournament, care sa confirme saltul meu. Eram circumspect datorita amenintarii lui Serban cum ca in turneele de afara, parem supracotati si ca o sa vad eu ce batai o sa iau :-)
Am fost insa atat de concentrat si am dat atata importanta jocurilor incat, ca niciodata, am fost chiar extenuat dupa runda de Main cum nu am mai fost de cand aveam examene. Prima runda cred ca a fost cea mai grea din punctul asta de vedere.
Partida de Main incepea negresit la ora 10 dimineata si in general am gandit intre o ora si un sfert si doua ore si un sfert. Dupa runda, terminata de obicei intre 1 si 2, mai cascam putin gura la celelalte partide de top, la partidele lui Cornel si Lucian, la comentariile profesionistilor asupra top games, iar pe la 2 si ceva fugeam la masa. Pranzurile cumparate de mine au fost bune, dar totusi putin scumpe, avand in vedere ca de primul am uitat, iar miercurile am fost plecat. Mancarea foarte buna, incepand cu supa/ciorba totdeauna delicioasa. Felul 2 uneori cu o treapta mai jos datorita insistentei in a servi carne tocata. O mancare dulce, dar foarte buna.
Dupa masa abia aveam timp sa stau 45 de minute in pat pentru ca la 4 dupa masa era runda de Rapid. Daca tot m-am dus pana acolo sa joc GO si daca tot vreau sa joc mai bine si am investit timp si bani in asta, am zis apai sa joc nu sa NU joc :-) Din pacate in destule zile am resimtit extenuarea de dimineata si abia am putut sa ma misc la runda de rapid.
Seara am jucat turneele de 9x9, 13x13 si blitz la care nu am facut nicio branza. Mi s-au parut tare ciudate desi amuzante :-)
Revenind la main, mi-am depasit toate asteptarile. Am facut 7-3 si am batut pana la 4d. Este adevarat ca tot ce am batut au avut rating de maxim 2300-2350, dar performanta mi-a fost dublata de faptul ca nu am pierdut niciun joc la vreunul cu rating EGD inferior. In plus, am cam batut tot pana in 2300 si chiar mai sus. Singura partida pe care o regret, contra "morsei" Matti Siivola, in care adversarul a jucat cateva mutari pas, am simtit ca stau bine toata partida si am pierdut la 2,5 puncte. Au fost si cativa asiatici destul de slabi pentru rangul lor, dar pe de alta parte n-am avut aproape niciun joc in care sa nu fiu macar in meci, chiar la nivel de 4-5d.
Jucand bine si castigand, am reusit sa joc majoritatea partidelor in camere cu aer conditionat, lucru important avand in vedere problemele mele cu caldura. Am incercat sa notez partidele si in general mi-a iesit. Neavand experienta in activitatea asta, la unele am pierdut sirul, pe altele nu le-am notat pana la final. Dar voi continua :-) . Am pornit de pe locul vreo 150-160 si am terminat pe vreo 80 si ceva. Am imbunatatit, cred, putin si fusekiul dar, previzibil, am castigat multe partide in yose, revenind de la 5-10-12 puncte in spate.
Seria buna a continuat si la Rapid, cu un rezultat de 6-3 in conditii similare Main-ului. Am simtit ca sunt in joc si am avut oaresce sanse chiar in partidele jucate mult mai sus precum impotriva rusului Cheburakov.
Un rezultat in context mai putin bun a fost in weekend, unde am facut "doar" 3-2 si am luat singura bataie sub rangul meu EGD.
Drept premii, am luat 2 tricouri cu EGC 2013 :-) Am vrut sa iau cu mine tricoul EGC 1995, dar l-am uitat acasa. Am vazut multe tricouri ale EGC-urilor anterioare, inclusiv tricoul meu de la Tuchola. Recordul l-am vazut la un neamt care avea un tricou din '89 parca, Hamburg.
~ III ~
Organizarea foarte buna, cu oameni simpatici, serviabili, care m-au lasat chiar la calculatoarele lor :-) Runde incepute la timp, aproape nicio disfunctionalitate, poate cateva minore. Profesionisti o droaie si, cum am dificultati cu numele si figurile asiatice, nu as putea numi dintre ei decat pe Hajin Lee si simpaticul Kozo. Lume destul de multa, vreo 500 persoane in Main. Nu stiu cati au mai fost la EGC-uri, dar sunt destui. Este vorba inclusiv de oameni care vin pentru o saptamana sau alta.Lucian a iesit cam pe zero, iar Cornel, dupa un start ratat, nu a mai putut reveni pentru accesul in play-out-uri. A castigat insa rapidul si a facut semifinala la blitz. In GO generatiile se schimba foarte rapid, iar EGC-ul mi-a confirmat asta. Cel mai nou val il are in frunte pe Pavol Lisy si apoi Antti Tormanen. Favoriti de data mai recenta sau mai veche ai EGC-ului s-au pierdut pe drum. Concursul a fost castigat fara probleme de Fan Hui, comentariile mele referindu-se la "restul". Mi s-a confirmat deci ca varsta optima pentru GO este de 12-25 de ani, cand acumularile sunt imense si rapide. Mai ales la 14-18, ritmul este si mai intens. Atat de intens incat jucatori care anii trecuti pareau a conduce clar jocul in Europa precum Kachanovski s-au pierdut pe drum. Nu mai spun de asa-zisi favoriti precum Siksin, Dinerstein care, cu 3 infrangeri, a coborat in jurul locului 10.
In afara lui Fan Hui, lupta a fost totusi echilibrata si interesanta. Lisy si Tormanen, favoritii mei, au jucat excelent, iar rusii, tot spre marea mea satisfactie, ca unul care, de horibile dictu, nu imi pot reprima unica fobie, cea fata de rusi, nici macar in cazuri individuale, au terminat dezamagitor. Siksin, ce e drept, s-a revansat la side events. Dinerstein, pe langa rezultatul modest, a dat inca o masura a marlaniei caracteristice, opunandu-se admiterii lui Silt in Top Group dupa ce acesta facuse o eroare de completare a formularului de inscriere.
Am vazut cateva lectii sau comentarii interesante de partide, de obicei doar franturi. Chiar si asa, oricand ai ce invata de la un jucator mult mai puternic, chiar si numai o mutare, o secventa sau un mod de gandire.
Ion Florescu si Catalin Taranu promovand Congresul European de Go - Sibiu, Romania, 2014
Sursa foto: 57th EGC Gallery
Seara, aproape negresit si fara alternativa, ma infiintam la barul de la parterul unuia dintre camine. Banci ca la festivalul berii, vreo 10-15 pline ochi de jucatori, jocuri de GO, beri si alte jocuri. Pana pe la 12-1 pentru ca a doua zi dimineata aveam runda la 10 si nici macar nu mai am pofta de cine stie ce betivaneli, acu, la batranete :-) O singura seara am stat pana mai tarziu, dar si atunci am castigat runda de a doua zi. Au incantat atmosfera amicii Lucian si Octavian veniti din Olanda, amica lor profesionista Hajin Lee, simpaticul profesionist Kozo bun atat la mandolina cat si la GO, mos Albrecht, omul cu 3 baieti, dar care trebuie sa mai invete table, baiatul lui: nu-mai-stiu-cum-il cheama, desigur Thomas, omul-minune cu diverse skilluri la tot felul de trucuri, Lidia, Kerem si multi altii. Media respectata era de 2 beri pe seara sau 2 cocktails, toate rezonabile ca pret. De fapt toate preturile erau cat in Bucuresti, lucru extraordinar pentru o vacanta. Si, la Olsztyn, avand in vedere ca programul rundelor ma tinea ocupat pana la 6 seara, nici macar nu aveam cand sa cheltui vreun ban pana la ora aia. Iar seara, tot ce cheltuiam era masa de seara (cateva frigarui sau ceva de genul acesta la barul de mai sus pentru aproximativ 5 euro, o masa la restaurant pentru vreo 8 euro sau o pizza uriasa pentru vreo 6 euro. In conditiile astea, abia am "reusit" sa cheltui in zilele de la Olsztyn cate 12 euro pe zi. Nu ca orasul, in centru, ar fi fost prea scump. Mai scump era sa ma coste o amenda pe autobuz pentru ca, din greseala, am cumparat bilet cu reducere.