Simultane la CSRB

De la sfârşitul lunii ianuarie, Clubul Sportiv Radu Baciu organizează în fiecare sâmbătă unul sau mai multe simultane.

Totul a început pe 28 ianuarie 2012, când 3 jucători de nivel dan (Liviu Oprişan, Petru Oancea şi Mihai Liţă) au jucat simultan cu 15 alţi jucători. Iulian Dragomir: “Evenimentul a început la ora 15.00 cu simultanul lui Liviu Oprişan, la 6 mese: Cătălin Doruş, Silvestru State, Nikita Fedul, Andi Bogaciev, Sorin Boc şi Gabriel Ştefănescu. Cu primii doi, partidele au evoluat rapid spre declanşarea unor lupte aprige, dificile pentru ambele părţi: nu mai aveau aspectul unor partide-lecţie, ci se simţea ambiţia celor 2k de a cîştiga în anul 2012 titlul de Shodan. Se pare ca anul acesta vom avea cei mai mulţi Shodani din ultimii 5 ani…”

Simultan Liviu (foto: CSRB)

Liviu Oprişan: “Ideea simultanelor s-a născut în urma unei discuții avute cu Mihai Liță acum ceva vreme. Apoi, am propus evenimentul ca o completare la calendarul afișat de Iulian Dragomir la CSRB. Am fost impresionat de atmosfera creată la club – atât prin grija cu care Iulian a organizat evenimentul, cât și de seriozitatea participanților. Este o bună ocazie de a aduce față în față jucători cu experiență și jucători aflați în plină ascensiune – ca Silvestru, Cătălin Doruș sau Larisa. Și un mod de a remarca noi talente – eu am fost impresionat de Viorel Bogea.”

Sâmbăta următoare, în timp ce în partea cealaltă a ţării, la Giarmata, Viorel Arsinoaia se instala pe prima poziţie în clasamentul etapei Marelui Premiu Radu Baciu, în Bucureşti la CSRB, Mihai Liţă a acordat trei simultane la 3 mese. La simultan au luat parte: Dan Amira, Cătălin Doruş, Andrei Ciută, Silviu Tarţa, Sorin Boc şi Eduard Ichim.

Pe 11 februarie, Liviu Oprişan şi Mihai Liţă au dat piept cu alţi 8 participanţi. Iulian Dragomir: “Mihai Liţă a început simultanul la ora 17.00. Şi de această dată a stabilit un handicap care să dea mai multe şanse învăţăceilor de a cîştiga, ceea ce s-a şi întîmplat, spre satisfacţia tuturor. Am observat şi de această dată tendinţa Larisei de a complica calculul: se pare că acest lucru îi oferă o satisfacţie nouă. Nikita s-a străduit şi el în lupta din Chuban, forţînd o scară care nu mergea pentru ca astfel să pună un grup advers în damezumari, prin această manevră reuşind să-şi salveze un grup de invazie destul de mare.”

Week-end-ul trecut a avut loc şi a 4-a ediţie a simultanelor, Mihai Liţă jucănd contra altor 6 participanţi. Iulian Dragomir: “Adrian Chiron a fost primit la simultan deşi se afla la cea de-a treia sau a patra partidă la club: la final, nici nu prea ştia ce să întrebe. Loredana, în schimb, i-a pus o grămadă de întrebări lui Mihai Liţă, ceea ce ne-a oferit o mare satisfacţie: scopul unui simultan tocmai acesta este, de a învăţa, indiferent dacă ai pierdut sau ai cîştigat.”

Simultan Mihai (foto: CSRB)

L-am rugat pe Mihai Liţă să ne explice ce simte un jucător atunci când acordă un simultan.

Mihai Liţă: “După ce ai jucat mult mult timp, cred că mai degrabă decât trac… simt curiozitate. Vreau să comunic (SHUUDAN) cu partenerii, să le văd stilul de joc, punctele slabe, punctele tari, atitudinea față de partenerul de joc și față de joc. În fine, tot ce pot eu cuantifica… Pentru jucătorul care acordă simultanul, scorul acestuia nu are miză. Scopul unui simultan nu este în primul rând victoria. Am văzut că acest lucru e foarte greșit înțeles ca un dezinteres total față de victorie / rezultatul partidei. Nimic mai fals. Este vorba doar de a nu fi disperat după victorie, a nu încerca să o câștigi prin mijloace nedemne sau la limită, chiar ilicite.

În cazul celui care dă simultanul chiar nu se poate vorbi de interesul presant pentru victorie. Nu ăsta e scopul său principal. Un simultan este (sau trebuie să fie) în primul rând o școală (SHIDO GO). Cel care-l acordă învață și el. Și despre el și despre parteneri. E foarte instructiv…”

Văzându-l pe Mihai pregătit pentru mai multe întrebări, am încercat să aflu cum se compară din punct de vedere al concentrării participarea la un simultan cu participarea la un concurs.

Mihai Liţă: “Este cu totul altceva. În primul rând exprim o părere personală și anume că GO-ul cu handicap nu e… exact GO. Scopul este exact de test, de școală, cu totul altul decât la un concurs, unde vii ca să verifici ce ai învățat. Desigur un simultan este într-un fel solicitant pentru că trebuie să ai în vedere mai multe table, însă eu personal nu mă “aplic” cu concentrarea din concurs, pentru că așa cum am spus scopul e altul. O parte din partenerii mei (în acest caz mai bine zis adversarii) au altă viziune. Consider că resursa “simultan” este puțin sau deloc folosită cu această atitudine, însă desigur este alegerea lor.”

O ultimă întrebare a rămas de deslușit: de ce aceste simultane de fapt?

Mihai Liţă: “Pentru că acum 20+ ani cineva a făcut același lucru pentru noi. Și știi cum se spune: “de dar a fost, de dar să fie”. E un efort, sâmbăta mea e foarte plină și așa, însă m-am gândit că este cel mai bun și singurul accesibil mie și ca timp și ca principii personale de a ajuta GO-ul românesc. Mi-aș dori să fie înțeles exact în acest spirit de… transmisie (“a da mai departe”). În plus pregătesc o mică surpriză legată de aceste simultane săptămânale în cazul meu. Dar deocamdată… atât.”

Liviu Oprişan: “Sper ca acest eveniment să devină permanent în calendarul CSRB și că toți participanții au rămas cu ceva după aceste “confruntări”. În încheiere, îi invit pe cititori să retrăiască împreună cu Radu Baciu “epoca megasimultanelor” din anii ’80 vizitând Istoria Go-ului românesc paginile 6-8.”

Următorul eveniment?

25.02.2012 ora 15.00: Simultan oferit de Liviu Oprişan şi Mihai Liţă