Pentru cateva secunde ma vad plecand in cautarea samovarului…

Liviu Oprisan

Pe Liviu Oprisan il cunosc multi dintre jucatori de GO din Romania. Unii il stim de acum 25 de ani pe cand ne-am incrucisat prima oara… pietrele. Altii il cunosc mai recent, poate de pe lista rgo, poate de la concursuri, poate din istoria lui Radu, poate de pe despreGO.ro sau de la cursurile tinute la Bilioteca Liviu Rebreanu. Am stat de vorba cu el, si iata ce a iesit:

despreGO.ro: Liviu, ai o voce destul de activa in ultima perioada, ce te nemultumeste la activitatea Biroului Federal al FRGO?

Liviu Oprisan: Dublul standard.

As porni de la un citat din scrisoarea deschisa postata pe rgo de Lucian Bobu: “ceea ce am atacat pina in 2009 foarte virulent, inclusiv eu, acum sunt nevoit sa vad ca se intimpla si la noua conducere”. Interesant punct de vedere venit din interior…

Scrisoarea nu a primit un raspuns oficial, dar, daca citim documentul postat pe GoHub.eu privind “Propunerile Romaniei pentru Adunarea Generala a Federatiei Europene de GO, Tampere, 2010”, gasim o abordare asemanatoare a dezamagirilor provocate – de data asta – de activitatea noii conduceri a EGF si a Centrului European Cultural de GO.

Iar daca ne intoarcem in timp pe rgo, inainte de Adunarea Generala de alegeri a FRGo din 2009, o sa gasim aceleasi teme – sub forma de “campanie electorala”.

De acelasi dublu standard da dovada Biroul Federal si in privinta atitudinii vis-a-vis de secretarul FRGo:

-de la Mihai Opris se cereau: program de lucru de 8 ore desfasurat la sediul federatiei; anuntarea din timp (cu mult timp inainte ) a calendarului oficial si a celorlalte concursuri; transparenta maxima privind activitatea FRGo; gasirea de sponsori (apropo, in 2009 bugetul Federatiei a crescut doar cu 35% fata de promisiunile de 400%); concursuri “serioase” – nu la un pahar de bere… s.a.

Pentrul noul / noii secretari e clar ca BF nu are aceleasi standarde.

despreGO.ro: Dar ce iti place?

Liviu Oprisan: Conform statisticilor EGD, in anul 2009 au participat la concursuri 462 jucatori romani – cel mai mare numar inregistrat vreodata. Cresterea s-a facut in special pe segmentul low kyu – probabil copii si jucatori noi. Putem credita FRGo cu aceasta reusita si sa-i felicitam pe Toma Iulian, Vartic Teodor si Ciora Gabriel pentru centrele de copii si pe ceilalti membri ai BF pentru promovarea jocului.

despreGO.ro: Ce problema ai cu procesul de legitimare?

Liviu Oprisan: Cred ca procesul de legitimare incepe cu nevoia jucatorului de a se legitima la un club pentru a avea anumite avantaje si se incheie atunci cand jucatorul are legitimatia vizata la zi in buzunar si beneficiaza de statutul de sportiv cu toate drepturile si obligatiile ce ii revin.

Procesul prin care FRGo obliga jucatorii sa plateasca o taxa de legitimare (sub amenintarea interzicerii participarii la anumite concursuri), fara sa inmaneze jucatorului legitimatia vizata si fara ca acesta sa se bucure de statutul de sportiv, eu o numesc “legitimiada”.

Am ramas cu un gust amar in urma discutiei cu Mirel, dinaintea Campionatului European de Echipe de la Pitesti, cand mi-a sugerat sa ma legitimez temporar ca sa pot participa la concurs… nu am acceptat si nu am putut participa la CE…

despreGO.ro: Te-ai legitimat la vreun club din Romania?

Liviu Oprisan: Nu, de la schimbul de replici avut cu Mirel nu am mai participat la niciun concurs oficial al FRGo. Sunt membru asociat (cu cotizatia platita la zi) al clubului Walter Schmidt din Timisoara.

despreGO.ro: De ce Walter Schmidt?

Liviu Oprisan: E o poveste lunga… Pana in 2009 am fost legitimat ca jucator la WS.

Povestea incepe asa… Faceam parte din clubul Locomotiva Bucuresti si am asistat la Adunarea Generala din 1993, la Brasov. In urma a ce s-a intamplat acolo, impreuna cu Marius Spataru si Catalin Prescure, m-am mutat la clubul din… Oradea. Apoi, in perioada in care clubul a incetat sa functioneze, am ajuns la Timisoara. Oricum, pe site-ul FRGo  figurez ca fiind legitimat la Clubul Sanatatea…unde nu am fost niciodata…

despreGO.ro: La ce competitii ai de gand sa participi anul acesta?

Liviu Oprisan: Imi propun sa particip la Cupa Radu Baciu de la Brasov, la Cupa Iasului si la Cupa Ambasadorului. Oricum, dupa ce in 2008 am participat la 12 concursuri, in 2009 am participat doar la 4 si anul asta doar la 2…

despreGO.ro: Am auzit mai multe epitete la adresa ta, incepand de la nostalgic, carcotas, dus cu pluta, frustrat, trecand prin distractiv sau Seinfeld, si pana la batran, genial, cu capul pe umeri, care pune punctul pe i. Tu cum te vezi?

Liviu Oprisan: Personajul meu favorit din Seinfeld este Cosmo Kramer. Care este genial!

• nostalgic – da, si ma bucur ca am de ce.
• carcotas – Absolut!
• dus cu pluta – uneori…
• frustrat – da. Ca in loc sa joc go spamez pe rgo… sau pe unde apuc
• batran – Ah, but I was so much older then, I’m younger than that now
• cu capul pe umeri – ntz!
• care pune punctul pe I – asa sper.

despreGO.ro: Care e povestea clubului de la Biblioteca Metropolitana?

Liviu Oprisan: Nu e chiar un club – Biblioteca Liviu Rebreanu mi-a pus la dispozittie un spatiu in care sa predau Go. Mai mult, au reusit sa “recruteze” 10- 15 elevi/serie din scolile din cartier. Din cate imi amintesc, prin martie 2008 a fost semnat un parteneriat intre Biblioteca Municipala Bucuresti si FRGo. Cred ca initiatorii proiectului au fost Marilena Bara si Mihai Opris. Editia pilot s-a desfasurat la Filiala BM din Bucurestii Noi si, probabil, asa a aparut celebrul club de Go al Scolii 179.

Am inceput cursurile in aprilie 2008 si am avut trei serii de elevi pana in mai 2010. Ultima serie a inceput in noiembrie 2009 – de data asta in tandem cu George Stihi. A fost cea mai de succes serie – am participat cu 3 copii la Cupa Ambasadorului- Copii si am obtinut locurile 4-5 dupa o luna de pregatire. Sper ca povestea sa continue si in 2010…

Radu Baciu

despreGO.ro: O amintire cu Radu…

Liviu Oprisan: In ’91 urma sa particip la prima mea semifinala de Campionat National, ca proaspat shodan de proba. Ca lucrurile sa fie un pic mai complicate, am pierdut o partida la un 7k (Ionut Cora) – cu putin timp inainte de concursul de la Eforie…

Eram iarasi 1k si nu mai puteam spera sa particip la unul din cele mai puternice concursuri din acele vremuri.

Ma pregateam sa ma inscriu la Open si am vazut ca Radu ma cauta cu privirea. M-a intrebat: “Crezi ca faci fata sa joci in semifinala?” Nu stiam ce sa raspund, am ridicat din umeri… Radu m’a privit foarte serios si a repetat intrebarea. Am mormait un da… M-a privit iara: “Sigur?”

“Sigur!”

Am pierdut prima partida la Sergiu Irimie 2d si am fugit in camera – imi era frica sa nu dau ochii cu Radu… Trebuia neaparat sa castig urmatoarea partida… cu Lucretiu Calota 4d. Am castigat…

Am fost foarte aproape sa ma calific in finala – mi’a lipsit jumatate de punct in ultima partida cu Daniel Cioata.

Nu cred sa fi avut concurs mai greu in 25 de ani de cand joc Go…

Nu aveam cum sa-l dezamagesc pe Radu…

Mihai are dreptate: “ GO-ul se sprijina pe doi piloni: entuziasmul si respectul”.

despreGO.ro: Ai vreun regret? Puteai sa faci ceva mai bine decat ai facut?

Liviu Oprisan: Citeam povestea lui Cora postata pe www.romaniango.org referitoare la Jotsu: “A fost o perioada scurta in care am uitat complet de grijile cotidiene … si ne-am afundat intr-o lume speciala … a prieteniei si go-ului. “… raman la ideea ca Jotsu a fost un capitol important pentru o mica parte din jucatorii de go. Si ca vremea lui a trecut … Si ca vom putea reincepe Jotsu … poate doar cand vom regasi samovarul lui Serban … “

Pentru cateva secunde ma vad plecand in cautarea samovarului, acest Holy Grail al Go-ului si al prieteniei… Apoi, cu regret, ma uit la ceas, pun mana pe cheile de la masina si fug la munca… Am regasit peste ani aceeasi atmosfera prietenoasa la Club, la Radu… Ma gandesc ca poate samovarul e la Codin…