Mihai Lita – prezentare

Mihai Lita si Radu Baciu

despreGO.ro are incepand de astazi un nou colaborator, Mihai Lita 2 Dan. Cand i-am cerut sa se descrie in cateva randuri, pentru a completa pagina autorului, Mihai mi-a facut prima surpriza. Oops, cum sa inghesui o pagina A4 in cateva randuri? Pai cam asa:

Ma numesc Mihai Lita.

Joc GO de 25 de ani.

Cel mai inalt nivel care mi-a fost recunoscut oficial vreodata este 2 Dan amator.

Am crescut in primul “val” de jucatori, care si-au facut ucenicia pe langa SENSEI Radu Baciu, Dumnezeu sa-l odihneasca! Apar de altfel episodic (si magulitor) in istoria sa sentimentala legata de GO-ul romanesc.

Am fost pe rand jucator (pasionat! ), arbitru (inclusiv international, de exemplu am coordonat brigada romaneasca de arbitri la Europenele de juniori de la Baile Felix, in 1996 parca), instructor si organizator de club  (am coordonat timp de 2 ani clubul de GO “Politehnica”, cu care am participat la CN de Echipe, nu mai stiu exact anii si in care s-a organizat prima intalnire oficiala a lotului national de GO, pierduta in fata lotului Politehnicii cu 5-7).

Am castigat sau m-am aflat in primele locuri in cateva concursuri minore (ceea ce nu o consider o performanta sportiva remarcabila).

Pe de alta parte, nu stiu daca vreodata m-a interesat GO-ul ca sport, dar in prezent cu siguranta am o alta viziune.

Sunt unul dintre membrii fondatori ai F.R.Go (adica am participat la sedinta istorica din 26 decembrie 1989 , in care s-au discutat primele detalii legate de aceasta).

Sunt cunoscut in general de comunitatea GO-ului romanesc ca o persoana exigenta, traditionalista si probabil dificila. Imi place sa cred insa ca pe de alta parte sunt considerat un om integru.

Consider GO-ul ca pe o Cale de transformare (DO) a fiintei umane, aspect care mi se pare mult mai pretios decat toate celelalt abordari posibile (joaca, joc, sport, meserie), pentru ca se adreseaza unei parti din noi in general neexplorata de societatea moderna, cu consecintele vizibile (sper!) pentru toata lumea.

Am scris si subscriu intr-un interviu ca GO-ul se sprijina pe doi piloni: entuziasmul si respectul.

Consider ca primul pas in orice actiune legata de GO (inclusiv pe linie organizatorica) trebuie sa aiba la baza principiile care stau la baza GO-ului si ale unei Cai in general, motiv pentru care momentan nu sunt deloc incantat de prestatia actualei conduceri a FR Go, desi intre ei se afla “camarazi de GOBAN” cu care ma cunosc de peste 20 de ani si chiar prieteni.

Dintre jucatorii romani am un respect special pentru Dragos Bajenaru 6d, Mirel Florescu 6d si Robert Mateescu 6d.

Dintre maestrii GO-ului simt o afinitate speciala cu: Honinbo Shusai MEIJIN, Takemiya Masaki 9p (mai ales!) si mai nou Takao Shinji 9p.

De asemenea, am un respect deosebit pentru Saijo Masataka SENSEI (9p) si Yasuda Yasutoshi (9p), pentru viziunea lor profunda legata de GO si inalta lor tinuta morala.

Iubesc in general GO-ul japonez, pentru ca sunt intrutotul de acord ca “GO-ul este o forma de armonie” asa cum spunea Takemiya SENSEI. Consider de altfel ca Saijo SENSEI are perfecta dreptate spunand cu talc ca “GO-ul japonez va reveni in top in aproximativ 100 de ani”.

Am un GO pe care il consider creativ si cu o viziune globala asupra tablei, insa din nefericire cu o putere de calcul relativ scazuta.

Ce se castiga in viziune asupra tablei, se pierde adesea in plan local.

Survine astfel tristetea de a castiga partide total pierdute (ceea ce nu e nici o bucurie, pentru mine cel putin) – ma refer la partide despre care pot sa constat si singur ca sunt “ca si pierdute” si de a pierde partide deja castigate

As putea spune mai multe si despre mine si despre GO, dar eu zic ca ajunge deocamdata…

ONEGAISHIMASU!