aproximativ acum 11 luni - 2 comentarii
În 1991 am ajuns şi în Japonia, din nou invitat de Nihon Ki-in, dar de data aceasta ca preşedinte de federaţie, ca oficial adică, nu ca jucător, pentru a participa la congresul Federaţiei Internaţionale de GO, organizat în paralel cu campionatul mondial – la campionat a participat Robert Mateescu, campionul naţional pe anul în curs. Citeste mai mult >
aproximativ acum 11 luni - Nici un comentariu
Imediat după schimbarea din decembrie 1989 s-a pus problema să înfiinţăm o federaţie a noastră, mai ales Radu a umblat pe la Ministerul Sportului, că era cunoscut pe acolo, tatăl său fusese sportiv de performanţă, el şi cu Stihi au obţinut până la urmă aprobarea de a avea o federaţie. S-a dat sfară în ţară Citeste mai mult >
aproximativ acum 12 luni - Nici un comentariu
Tot timpul am încercat o formă de oficializare naţională, fără mişcări abrupte, care puteau strica tot, de pildă, începând cu apropierea de Federaţia Română de Şah. Nici nu vedeam cum se putea creea o federaţie de GO, nu eram în stare de aşa ceva, multă vreme GO-ul nostru a dus lipsă de „bătrâni”, de organizatori, Citeste mai mult >
aproximativ acum 1 an - Nici un comentariu
Am avut odată un concurs la Craiova, la Casa Tineretului, era nemaipomenit, pentru că avea şi un minihotel, puteam fi cazaţi în aceeaşi clădire unde urma să se joace. Mi s-a cerut lista participanţilor, am trimis lista, peste câteva zile eram la Craiova, la recepţia hotelului, buluc, cum venisem din Bucureşti, cu trenul, recepţionerul se Citeste mai mult >
aproximativ acum 1 an - 1 comentariu
Dacă tot nu prea am despre ce noutăţi să vă scriu, inaugurez astăzi o mini-rubrică în cadrul categoriei Istorie: Pastila cu amintiri. Pastila de astăzi are drept subiect cel mai mare “pahar” de ness pe care l-am vazut vreodată Acţiunea se petrece în septembrie 1991, în Eforie Nord. După un concurs de o săptămână, în Citeste mai mult >
aproximativ acum 1 an - 1 comentariu
Crearea unui club, cerc, sau cum o fi fost mai potrivit să-l numim, nu era deloc un lucru uşor pe vremea aceea, totul trebuia aprobat de partid şi, desigur, supervizat de Securitate. După vreo lună şi ceva de funcţionare a clubului nostru s-a anunţat o inspecţie de la partid1. Ne-a prevenit directorul de la „Mihai Citeste mai mult >
aproximativ acum 1 an - Nici un comentariu
Nu am jucat însă niciodată într-o competiţie, ceea ce e o dovadă de inspiraţie, fiindcă mulţi tineri pe care i-am învăţat să joace prindeau atâta drag de joc şi progresau atât de repede, că foarte curând după aceea începeau să mă bată… Citeam cu o mână, scriam cu alta. Poate şi din cauza aceasta serialul Citeste mai mult >
aproximativ acum 1 an - Nici un comentariu
GO-ul a trecut în Japonia, pe la sfârşitul primului mileniu de după Hristos, unde de multe ori istoria propriu-zisă s-a împletit cu istoria jocului: shoguni şi samurai care jucau GO, lăsau piesele pentru sabie sau invers, transferând uneori disputele de pe un câmp de luptă pe celălalt. Şi gheişele, „opere de artă vie”, aveau jocul Citeste mai mult >
aproximativ acum 1 an - 4 comentarii
În România s-a jucat GO de prin anii 50-60, la Timişoara, unde existase un cerc, coordonat o vreme de Iosif Piltz, plecat ulterior din ţară. Conducerea cercului a fost preluată de Walter Schmidt, acum o legendă a GO-ului nostru. Elevul său Andras Venczel, 3 dan, a participat în 1982 la Campionatul Mondial de Amatori, din Citeste mai mult >
aproximativ acum 1 an - 1 comentariu
După ce am început să scriu despre jocuri logice prin reviste, am pornit şi să mă documentez, căutând în stânga şi dreapta – nu uitaţi că pe vremea aceea nu exista Internetul. Auzisem deci despre GO atunci când profesorul Marcus s-a întors din Japonia cu o tablă de joc magnetică şi două cărţi, ambele pentru Citeste mai mult >
Loading ...
Loading ...
