Tot timpul am încercat o formă de oficializare naţională, fără mişcări abrupte, care puteau strica tot, de pildă, începând cu apropierea de Federaţia Română de Şah. Nici nu vedeam cum se putea creea o federaţie de GO, nu eram în stare de aşa ceva, multă vreme GO-ul nostru a dus lipsă de „bătrâni”, de organizatori, de oameni pricepuţi în, s-ar zice acum, public relations, publicitate. Într-o oarecare măsură, şi GO-ul de azi are aceeaşi problemă – se câştigă turnee peste turnee în Europa, avem în ţară cel mai puternic jucător de GO din Europa dintotdeauna (Cătălin Ţăranu, 5 dan profesionist, după şapte ani petrecuţi în Japonia), dar aproape că nu se ştie şi nu se aude de toate acestea, nimeni nu scrie la gazetă despre aşa ceva. Există o frumoasă revistă de GO, electronică, dar de circulaţie internă, la publicul larg nu ajunge mare lucru. Lipsesc „vedetele” care joacă GO, oamenii de presă dedicaţi jocului.

Am amintit mai devreme de Parik Stefanov, şahist de forţă, convertit oarecum la GO. De mare ajutor ne-a fost, pentru că ştia cum e cu organizarea de turnee, clasificarea jucătorilor, regulamentele de tot felul. Tot el cred că mi-a deschis şi calea spre Federaţia Română de Şah.

Am ajuns mai întâi la un vicepreşedinte al acesteia, profesor la Politehnica din Bucureşti, Dolfi Drimer. Ştiam despre el că e un tip deştept, dar m-a dezamăgit total, nu a reuşit să înţeleagă din toată prezentarea mea decât că GO-ul e un fel de ţintar, cu piese albe şi negre… De atunci nu am scăpat niciun prilej să spun că şahul e un joc depăşit, omorât de remize şi de calculator, o paradigmă feudală ce trebuie abandonată, înlocuit cu GO-ul, provocarea ultimă pentru inteligenţa artificială, paradigma care va salva omenirea, convingând-o că nu mai e pe omorâtelea, ci pe construitelea într-un spaţiu comun etc. etc. Dolfi Drimer m-a înrăit aşa…

Mult mai cooperant a fost preşedintele federaţiei, Gheorghe Candea, totdeauna pozitiv şi amabil, nicio ureche nu a întredeschis Elisabeta Polihroniade – am mai cunoscut şi alţi oameni influenţi de la şah, dar nu-mi mai amintesc numele lor. La un moment dat, s-a constituit o comisie nouă la Federaţia de Şah, anume dedicată şahului electronic şi jocurilor logice. Era un domn Bujor Ionescu şeful ei, ne-a inclus fără nicio reţinere printre jocurile păstorite de comisie (era şi Scrabble acolo). În acest cadru am organizat la Herculane, în 1988, primul campionat naţional de GO. Participare masivă, a câştigat Sergiu Irimie, din Braşov, care astfel poate fi considerat primul campion de GO al României.

În paralel cu turneele care aveau loc anual, în diverse locuri din ţară, am pus la cale şi un fel de meta-turneu, anume Trofeul Ştiinţă şi tehnică, la care participau un număr mic de jucători, cei care acumulau cele mai multe puncte în urma turneelor obişnuite. Trofeul – nu mai ştiu dacă era însoţit şi de un plic – consta dintr-un cub de marmură albă, pe care era aşezat Gânditorul de la Hamangia, negru, combinat bine cu albul marmurei. Pe suport era lipită o placă de bronz, pe care era gravat în fiecare an numele câştigătorului. Regulamentul spunea că dacă un jucător câştigă de trei ori, poate păstra statueta – este ceea ce a realizat Mihai Bâscă. Din păcate, după decembrie 89 revista nu a mai putut sprijini acest trofeu, o vreme a fost organizat ca Trofeu al Federaţiei, dar fără Gânditor, marmură, placă de bronz, apoi a fost abandonat. Există acum alte competiţii de acelaşi gen, Cupa României, de exemplu, şi există şi un Mare Premiu/Grand Prix în curs de organizare, care va primi probabil numele „Radu Baciu”.

Fragment din cartea “Privind peste umăr (Memorii premature)”, publicat cu acordul Editurii Tiparg.

Despre Gheorghe Paun:
Gheorghe Păun a avut o contribuţie majoră la introducerea şi organizarea jocului de GO in România, fiind totodată şi primul Preşedinte al Federaţiei Române de GO. Pe lângă numeroasele cărţi de specialitate, majoritatea publicate la edituri internaţionale şi unele traduse in japoneză, chineză sau rusă, Gheorghe Păun a scris literatură, eseistică şi lucrări despre jocurile logice. Din 1990 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Este membru al Academiei Române, al Academiei Europei, al Academiei Internaţionale de Chimie Matematica, Doctor Honoris Causa al Universităţii Sileziene din Opava, Cehia şi al Universităţii din Piteşti.