GO-ul ca hobby
24.05.2010
GO-ul european este la începuturile sale. Ca orice produs nou, are nevoie de o strategie de promovare, e nevoie să investeşti pentru a il lansa pe piaţă, să-l faci cunoscut. Care a fost până acum strategia de promovare? A fost prezentat cu o faţă prietenoasă, ca un hobby.
Jucăm GO pentru a ne distra, pentru a ne petrece timpul liber într-un mod plăcut. Aşa l-am găsit prezentat în revistele franţuzeşti şi englezeşti vechi şi noi, aşa este abordat în cele şapte interviuri pe care le-am luat acum doi ani reprezentanţilor unor federaţii europene.
Când copiii aleargă brambura după o minge, fotbalul este pentru ei o joacă; dacă imaginează două porţi din ghiozdane sau pietre şi stabilesc nişte reguli minime, atunci devine un joc; dacă învaţă regulile oficiale şi participă la concursuri, devine sport.
Cu GO-ul se întâmplă la fel: la început e joacă, apoi joc şi sport. Are însă calităţi care-i mai adaugă două trepte: Artă şi Cale. Aşa cum este abordat acum în Europa, este predominant o joacă, cel mult un joc. Doar pentru câţiva jucători de GO este sport.
Şi aici apare un conflict, o tensiune: cei care se află la conducerea federaţiilor europene nu îi susţin pe sportivi, deoarece viziunea lor organizatorică este, cum am zis, la nivel de hobby. Marea masă de amatori de GO, narcisistă fiind, este satisfăcută de acest nivel şi se opune vehement modificării acestui mod de abordare. Iar factorii decizionali în organizarea GO-ului european se complac în această atitudine comodă, făcând pe placul amatorilor de GO şi ezitând să treacă în etapa „GO, sport amator”.
Suntem, deci, încă departe de abordarea GO-ului ca Artă, deşi printre amatorii de GO există deja filozofi care îl numesc „Cale”.
Câtă vreme atitudinea comună de abordare a fost ca distracţie, hobby, modul de organizare actual a fost ideal şi impresia generală era foarte bună. Percepţia actuală este, însă, de lâncezeală, deoarece este momentul să se treacă la nivel de GO – disciplină sportivă, iar acest salt întârzie.
Care ar fi diferenţa? foarte simplu: în GO-ul ca hobby se sprijină practicarea sa de către mase, la orice nivel, în timp ce în GO-ul ca sport se încurajează performanţele.
Sunt un amator de GO care, paradoxal, susţine trecerea la etapa „GO, disciplină sportivă”. Recenta declaraţie a lui Ondreij Silt despre turneul de la Amsterdam o consider constructivă, deoarece urmează linia evoluţiei fireşti a GO-ului: nu poţi ţine un adolescent în ghetele de la 10 ani pentru că începe să ţipe.
| Am jucat GO in 1989, citeva luni, apoi am reluat in 2005, la Clubul Saijo. Am fost atras de la inceput de predarea GO-ului si de problemele organizatorice la club, iar mai recent, la federatie. Deoarece am neglijat perfectionarea proprie in favoarea predarii si organizarii, am scazut doua ranguri. |
(7 vot(uri), media: 4.43 din 5)
Loading ...
Loading ...
aproximativ acum 1 an
Interesant punctul de vedere.. Eu as citi articolul in paralel cu cel al lui Mihai Lita despre “amatorulul profesionist”
aproximativ acum 1 an
In primul rand depinde ce intelegi prin sport. Ca sa fac o paralela (nu neaparat fericita) in “vremurile mai vechi” exista si sport de mare performanta (gen Nadia) si sport de…”masa” cum zici tu (gen Daciada).
In al doilea rand depinde cu ce te compari. Daca vrei sport de mare performanta, daca vrei sa fii “Nadia” cu toate drepturile si OBLIGATIILE adiacente, deja nu te mai poti compara cu “marea masa care lancezeste” [sic!], ci trebuie sa te raportezi la marile valori ale LUMII in domeniu.
Cand poti face asta atunci da, ai toate drepturile care survin firesc in urma acestui salt valoric. Si toate responsabilitatile…
Problema este insa ca, inclusiv la nivelul cel mai inalt GO-ul european nu poate nici pe departe “sta la masa” cu cel mondial (cred ca nu este necesar sa detaliez).
Si atunci ca sa reiau exemplul tau, nu e vorba nici pe departe de un adolescent crescut caruia nu-i mai incap pantofii, ci de un adolescent incapatanat, care nu-si accepta pantofii desi momentan sunt cei potriviti, pentru ca nu au modelul dorit de el. Ti se pare ca un parinte (=cel care vehiculeaza resursele si decide destinele INTREGII FAMILII ar trebui sa-si cheltuie averea – foarte limitata – pentru astfel de…preferinte ?
Mai exista inca doua probleme, strict concrete, strict organizatorice, adica dincolo de ceea ce unora li se pare o filosofie.
Anume:
1. GO-ul european nu are inca o “mare masa”. E cunoscut faptul ca inainte de a avea performanta, trebuie sa ai de unde sa alegi performerii. Faptul ca exista cativa jucatori foarte tari (aproape fara exceptie provenind din scoli profesioniste, dar optand sa nu continue aceasta cariera) si dupa ei un gap de…2 pietre poate, inseamna destul de putin. Ritmul cu care vin din spate tineri (sau chiar mai varstnici) formati local este foarte LENT.
De aceea, acea trambitata “mare masa” (critica adaug eu) NU EXISTA. Fata de tarile cu GO cu adevarat puternic, Europa (si noi nu facem deloc exceptie) are un numar de jucatori insignifiant inca. De aceea aspiratiile spre marea performanta, spre statutul de “Nadia” in GO sunt deocamdata laudabile, dar nerealiste si vor ramane multa vreme asa.
Si repet, asta pe criterii statistice in primul rand. Poate mai sunt si altele…
Pana si Saijo SENSEI la fondarea clubului care ii poarta numele ne sfatuia ca strategie principala sa “crestem numarul de jucatori”. Sper ca toata lumea isi aminteste…
2. Foarte pe scurt: GO-ul european are resurse foarte limitate. Punct.
Nu ai cum sa faci mare performanta cu resursele de acum. Chiar cu toti sponsorii samd din prezent (care btw la nivel european mie imi par a scadea nu a creste; aici admit ca ma pot insela).
Sau in fine e foarte dificil (si, din nou, inoportun pe moment, TOCMAI pentru ca de fapt, dincolo de entuziasme premature, suntem departe de masa critica de jucatori, antrenori, chiar turnee tari etc din Orient).
Acum: decizia de a directiona aceste resurse spre beneficiul cat mai multor jucatori sau a unui top extrem de restrans (mereu acelasi sau aproape acelasi, ingrijorator nu ?) este desigur treaba conducatorilor alesi.
Meanwhile pentru jucatorul din marea masa (si brusc sunt jucatori de 5d, cu doua decenii de GO la activ, care au aflat mai in direct mai voalat ca fac parte din aceasta mare masa, insuficient de performanti cu alte cuvinte, de unde pana nu foarte de mult acesta era un rang inexistent in zona asta geografica) este tot mai greu d.p.d.v. al resurselor (OK inclusiv de timp, dar asta e alta discutie) sa participe la turnee.
Drept care cei care au grija de destinele GO-ului (aici vorbesc acum de cel romanesc, fiindca nu cunosc bine restul) nu ar trebui imho in nici un fel sa adopte strategia guvernamentala: “Tara n-are bani, ia mai aduceti voi de acasa”.
Am fost asigurat(i) de n ori ca nu asa stau lucrurile. Asta e de la mine (de la buzunarul meu mai exact) continua sa se vada la fel. Ce sa fac, e cu cifre, nu pot sa ignor…
Rezumat:
- GO-ul european nu este suficient de matur, de puternic si de dotat cu resurse ca sa aspire serios la mare performanta (“mare performanta” = statut profesionist cu un numar decent de reprezentanti cu sanse in fata omologilor orientali)
va avea si profesionisti (cu statut de profesionisti cu cuvant greu de spus in marile competitii ale lumii)
- GO-ul european nu are o masa atat de mare de jucatori ca sa isi orienteze resursele catre marea performanta (in definitia, onesta in opinia mea, de mai sus). E inca la nivel de “Daciada” si POATE, daca o face pe asta bine, candva, “in 100 de ani”
- Go-ul romanesc:
no offence taken)
a. a tras linia “marii performante” cam pe la 6d (ma refer la seniori acum, deoarece juniorii nostri in marea majoritate sunt inca accesibili “marii mase”
b. a devenit tot mai dificil dpdv financiar de practicat pentru “omul de rand”.
*hint* Desigur ca inteleg ca in realitate cluburile tre sa-si sustina jucatorii samd samd si nu Federatia. Insa asta in Romania este cvasiutopic cu exceptia catorva cazuri de mecenat. Si restul ?
Nu avem putere in cluburi inca.
Prin urmare “marea masa” plateste din buzunar orice turneu, prin urmare marea masa va deveni mai mica, prin urmare de unde performeri locali ? (exagerand putin). E…comprehensibil ?
I rest my case
MihaiL
aproximativ acum 1 an
-Bun articol, si sper sa fie baza de pornire a unei discutii care sa ne lumineze in directia de joc
-Reactia mea, a fost sa raspund. ” Care masa? dar Mihai a raspuns mai pe larg si explicit decit as fi putut eu. Subscriu.
-cine sint factorii decizionali?
vad doua variante 1, reprezentantii “micii mase” (ca nu e mare) si 2 posibili sponsori sau entuziasti dotati. La 1, factorii ar trebui sa se uite un pic la dorinta celor ce ii delega, la 2, ce treaba are masa cu banii factorului. Factorul are dreptul sa faca ce vrea cu ei.
Iar cu opunerea vehementa cred ca e o exagerare. Pe Eurogotv se adunau peste o suta de vizitatori, sa se vada ce se intimpla la primele mese, iar pe rezultatele preliminariilor din Cupa, am senzatia ca nu s-a uitat mai nimeni din exterior . Parerea mea personala e ca la nivel de stat performerii ar trebui sprijiniti de stat, venit viager pt restul vietii pt ca isi sacrifica restul vietii pt pregatirea acelei performantei. Dar asta e discutie sterila pt ca nu sintem in parlament. Aici sintem intre noi, cei citiva fraieri care isi bat capul cu lucruri “maretze” cind ar putea sa se relaxeze ca tot omul la un gratar.
Oricum este bine de discutat ponderea efortului ce trebuie directionat catre cele doua extreme, pt ca orice minte lucida ar trebui sa fie de acord ca ambele sint necesare, singura nelamurire fiind cit de urgenta este una sau alta.
Si voi face o comparatie vizuala. Pasiunea pentru Go a fost aprinsa intr-o conjuctura favorabila acestui lucru. Ce a ramas acum este doar jaratecul citorva busteni sau crengutze care au ars deja, plus cite ceva iarba si crengutze din imprejurimi.
Acum ai in buzunar bani sa platesti doua carutze. Ce faci cu ei? Aduci doi busteni noi? Daca ii pui peste jaratec s-ar putea sa stingi si ce este. Aduci doua carutze cu paie care vor face o palalaie frumoasa juma de ora?
Bunul simtz ne spune ca si una si alta, dar mai trebuie decis raportul dintre cele doua. Asa ca daca eu, masa, vad ca pe foc se pun numai busteni, nu prea voi fi de acord. Fara vehementza, doar asa, marunt din buze.
aproximativ acum 1 an
Salut,
Eu am un punct de vedere diferit de al lui Mihai. FRGO intradevar trebuie sa aibe printre obiectivele principale cresterea masei de jucatori. Dar aceasta nu trebuie realizata acordand stimulente financiare. FRGO trebuie sa organizeze evenimente ( concursuri, tabere…et.c) de calitate in conditii avantajoase (accesibile). Pana la urma majoritatea oamenilor cauta un mod placut sa-si petreaca timpul liber, indiferent cum ar alege sa faca acest lucru aceasta costa. In functie de calitatea acestor evenimente care depinde de f. multi factori ( organizare, conditii de cazare, arbitraj, taxa de participare , respectarea programului et.c) lumea va decide daca va reveni sau nu la urmatoarele evenimente.
Despre jucatorii tari …aici desigur multi au frustrari, multi spun ca sunt mereu aceeasi in top dar e meritul lor si oricum nimanui nu i s-a pus o bariera in calea performantei. Eu cred ca o federatie sportiva este normal sa aibe un lot national , iar jucatorii din top sa aibe anumite avantaje . ( sa nu fabulam cu renta viajera, et.c dar 2-3 jucatori de top ar fi normal sa fie ajutati financiari pentru a pleca la europene . Iar faptul ca sunt premii la concurs pentru primii clasati……..nu vad ce e rau in asta….. Nu cred ca jucatorii de top au avut vreodata alte avantaje ( gen salariu lunar , et.c) Ar fi mai multe de spus dar ma opresc aici.
Jim
aproximativ acum 1 an
Ma intreb daca s’a uitat cineva la statistica de aici: http://www.europeangodatabase.eu/EGD/Stats_Country.php
) sa crezi in chestia cu trecerea de la stadiul de joaca la "performanta"
Interesant ca in ultimii 2-3 ani numarul jucatoriloir a crescut. Deci politica FRGO a dat roade – conjunctural sau nu.
Cresterea s-a facut pe seama rangurilor mici 2501EGF ) este in ultimii 15 ani intre 8 si 5. 5 in ultimii 2 ani.
Nu sunt variatii prea mari nici in “esalonul 2″ in ultimii 15 ani – undeva intre 30-45 jucatori cu rating 2001 < 2500.
Tre sa fi "pacalici" ( ca sa citez pe cineva care inca nu participa la discutie
Cel putin nu in urmatorii 15 ani..
aproximativ acum 1 an
1.Consider atitudinea lui O.Silt total deplasata, vedeta nebagata suficient in seama probabil.
2. Marea performanta, ca in toate disciplinele e o chestiune personala. N-are de a face cu federatia. Se obtine cu munca multa in special de cei cu aptitudini. Daca ai multi practicanti poti spera sa apara cativa dispusi sa munceasca destul ca sa ajunga la performanta.
3. Atitudinea federatiilor de go de a considera jocul un hobby o consider asadar corecta,
aproximativ acum 1 an
Lucian, corect cu stimulentele materiale, nu te apuci sa dai premii in bani la concursuri DDK, dar si premiile in obiecte tot stimulente materiale sint.
Oricum problema promovarii e mult mai complexa, si sigur nu cade in sarcina (exclusiva) FRGO.
Acum a trecut un an de conducere a noii echipe, si se poate incepe a trage concluzii. Nu se poate pretinde inca sa vedem taberele, Hikaru la TVR, si multe altele pentru ca e vorba de multe ore munca si bani, care se stie ca sint insuficiente in stocul federatiei.
Ce cred ca era prioritar, era crearea unui mecanism de dialog, in care voluntarii sa poata lucra coordonat si eficient, si pe alt plan o atmosfera de dialog. Aici imi aduc aminte de ce spunea Viorel Boboc in ceea ce priveste meseria de sef
Liviu, la care echipa de conducere te referi? Actuala abia a trecut de un an, iar precedenta era acuzata in masa ca nu face nimic. Senzatia mea, nedocumentata, deci posibil eronata, este ca cresterea se datoreaza, in mare parte dlui Virtic, si scolii 179 Bucuresti.
Viorel, din pacate ai dreptate in ceea ce priveste marea performantza in Go. Era cit pe ce sa te contrazic cu exemplele de mare performaytxa din alte sporturi unde a fost vorba de politica de stat, sau infuzii financiare, ceea ce nu e cazul la noi.
In plus eu consider Goul ca instrument educativ. Deci balantza ar inclina catre sportul de masa, dar dupa cum ziceam nu se poate sa ignoram performantza.
aproximativ acum 1 an
[Tre sa fi "pacalici" ( ca sa citez pe cineva care inca nu participa la discutie
) sa crezi in chestia cu trecerea de la stadiul de joaca la "performanta" Cel putin nu in urmatorii 15 ani.]
cam la fel apreciez si eu, vreo 10-15 ani, dar trebuie inceput de pe-acum, altfel nu se va intimpla nimic nou, ba chiar vom merge in jos