La sfârşit de noiembrie am publicat articolul lui Codrin V. Smirnoff intitulat „GO în mediul rural – Şcoala din Viziru”. Articolul a generat o reacţie din partea lui George Stihi:

„Iniţiativa este extraordinară, efortul depus evident mare (să te lupţi cu autorităţile în GoGOmania asta de ţară!!).
Dar e o mică problemă. Această experienţă NU se transmite şi la alţii.”

Codrin a răspuns evident prompt, şi iată ce a ieşit:

Am avut prilejul să vizitez Viziru de vreo trei ori, o dată în vacanţa de vară, când am întâlnit o parte din copiii şcolii de acolo – le-am arătat ceva GO, au jucat ceva partide, câţiva dintre ei au manifestat interes.

Aşa că acum, profitând de oferta celor de la DJTS Brăila (ceva carioci şi ciocolate), am dat un telefon directoarei şcolii, am convenit pentru o întâlnire sămbata de la 10, am încărcat un rucsac cu pietre din plastic, viniluri şi premiile menţionate, l-am luat şi pe fiu-miu (Victor-Cristian, clasa I) pe post de arbitru secund şi…. am coborât la Viziru din maxi, după un drum de 45 de minute. Spre plăcuta mea surpriză, nu a fost degeaba, pentru că, după cum arată tabelul de concurs, am fost oaspetele a 22 de copii. Miza era de 40, dar nu crezusem cu adevărat că or să vină atăţia.

După rearanjarea meselor dintr-o sală de curs, i-am dat drumul: reguli de bază şi exersarea lor plus un mic antrenament ING, apoi două ore concurs ING. Cum spuneam, copiii au fost deosebit de receptivi, timpul a trecut fără să-l simt, copiii nu au acuzat oboseala. A fost o sâmbătă la începutul căreia (pe la 6 dimineaţa) regretam toata iniţiativa, în timp ce la sfârşit m-am regăsit bucuros şi mulţumit. Cred că le-am umplut ziua acelor copii, de care m-am despărţit cu sentimentul prieteniei.

În afara hârtiei de recepţie a fondului de premii, nu am semnat nici o altă hârtie, organizând totul prin telefon (Vedeţi că vin! Găsesc pe cineva acolo? Am nevoie de maxim 40 de copii…)

Cam asta-i tot. Mai departe… voi continua dacă voi găsi sprijin din partea primăriei locale, sau din alte surse. Aş putea să susţin acolo un program săptămânal, dar într-o formă remunerată, evident.

Esenţa expediţiei de sâmbătă, la Viziru? Ceva în genul: Hai, să vedem ce iese!

Aveţi experienţe similare? Contactaţi-mă pentru a le împărtăşi şi altora!

Despre Constantin Ghioc:
Jucator de GO din anul 1984, format in Bucuresti, arbitru din 1991, instructor din 1995, rang actual 5 Dan. Presedinte al Clubului Sportiv de GO 361. Castigator al Cupei Romaniei 1995, Campion National la Echipe 2007 si 2008, Vice-campion european la Echipe 1999, Campion National de Veterani 2014. Rezultate sportive complete: http://www.361.ro/constantin-ghioc/