Articole cu eticheta Walter Schmidt

Interviu: file de istorie cu Walter Schmidt

Ediţia 2012 a Cupei Walter Schmidt a fost una specială pentru mine, am avut ocazia să petrec aproape o oră stând de vorba cu Domnul Walter Schmidt, cel care este recunoscut în mod unanim ca primul jucător de GO din România. Despre ce am discutat puteţi citi în rândurile următoare.

Vreau să mulţumesc în mod special celor care au făcut posibil acest interviu, atât la nivel de idei cât şi la nivel logistic: Cristi Bratu, Cristi Neanu şi Titi Ghiebaură.

despreGO.ro: Domnule Schmidt, cum aţi descoperit jocul de GO?
Walter Schmidt:
Jocul de GO l-am descoperit cu totul întâmplător, în anul 1944, pe când aveam 15 ani. Un prieten ne-a chemat în locuinţa sa, găsise de la alţii un joc necunoscut si vroia să vedem dacă ne descurcăm. Într-adevăr a fost un joc de GO, însă nu din Japonia şi nu cu pietre tradiţionale, ci a fost o simplă tablă cu pietrele făcute din carton. Norocul nostru a fost că am găsit şi o mică descriere făcută de un autor cunoscut în literatura de GO: Bruno Rueger care a locuit la Dresda, în Germania, şi care a scris 4 broşuri de popularizare. Erau 30-40 de pagini, regulile cele mai importante şi o partidă. Împreună cu fratele meu şi cu câţiva prieteni ne-am chinuit şi am încercat să jucăm. Între timp am reuşit să facem rost şi de celelalte broşuri din seria respectivă, am mers înainte, am jucat aşa cum ne-am priceput.

Walter Schmidt

Walter Schmidt

despreGO.ro: Cum aţi luat contact cu jucătorii de GO din străinătate?
Walter Schmidt:
După cel de-al doilea război mondial, a fost un pas important când în revista „Pentru pace”, editată atunci în toate limbile de circulaţie internaţională, am dat de un articol despre GO semnat de acelaşi Bruno Rueger. Am găsit adresa lui, într-adevăr el a mai locuit în Dresda, unde stătuse şi înainte de război. I-am scris, şi el mi-a mijlocit relaţii cu jucători de GO din Austria şi Iugoslavia de atunci. Aşa am ajuns în contact cu jucători din străinatate.

despreGO.ro: Cam prin ce perioadă?
Walter Schmidt:
Asta a fost prin anii 1956-1957. De atunci am început relaţiile cu jucătorii străini. Însă vă daţi seama, atunci singura posibilitate era să joci prin corespondenţă şi o scrisoare făcea 7 până la 10 zile.

despreGO.ro: Câte partide jucaţi simultan prin corespondenţă?
Walter Schmidt:
Am jucat cu un jucător din Munchen (Germania) câţiva ani şi am terminat 3 partide. Jucam multe partide simultan, nu merita să trimiţi o carte poştală sau o scrisoare pentru numai o partidă. Era un timp mult prea lung.

despreGO.ro: Aţi avut probleme cu cenzura din cauza corespondenţei?
Walter Schmidt:
Nu pot să vă spun ceva precis, însă, din când în când s-au pierdut nişte scrisori. Cunoscând situaţia de atunci, de fiecare dată când am scris o scrisoare sau când am scris o carte poştala, totdeauna m-am gândit: ce ar spune cineva care citeşte cu un anumit scop? De aceea am şi explicat totdeauna că aici sunt mutările unei partide de GO şi nu am trimis numai literele şi numerele. În principiu, n-am primit paşaport, cu câteva excepţii. În 1964 am primit un paşaport pentru Austria, am fost la invitaţia unui jucător care era atunci un jurnalist cunoscut, Alfred Nimmerrichter. El avea multe relaţii în GO şi datorită meseriei sale. În 1969 am avut o invitaţie la Ljubljana la Campionatul European, ca invitat. Am avut mare noroc şi după aceia s-a terminat. N-am mai primit paşaport.

Însă, ceea ce vreau sa adaug: eu sunt acum dintre puţinii oameni în viaţă care i-au cunoscut personal pe unii dintre pionerii GO-ului din Europa. L-am cunoscut personal pe Bruno Rueger, am fost în Republica Federală a Germaniei, am vorbit cu el. Atunci în 1972 era tare în vârstă şi nu prea şi-a mai adus aminte că pe vremuri am purtat corespondenţă cu el. L-am cunoscut şi pe căpitanul Ervin Fink, care a fost iniţiatorul GO-ului în Iugoslavia. I-am cunoscut şi pe unii dintre preşedinţii Federaţiei Europene de GO: Albert Schilp din Olanda şi Karl-Ernst Paech din Germania.

despreGO.ro: Dar pe românii care au contribuit semnificativ la istoria GO-ului în România, cum i-aţi întâlnit?
Walter Schmidt:
Prin anii ’70 am auzit că este şi un cerc de GO la Bucureşti. Un prieten de-al nostru, care a fost şi el jucător, a dat de Radu Baciu. Radu Baciu a fost în legătură cu Gheorghe Păun şi au dorit să ne întâlnim. Într-adevăr ei au venit la Timişoara, Radu Baciu şi un jucător chinez care atunci a studiat la Bucureşti, Zhang Haitao, care de fapt a fost norocul bucureştenilor, fiindcă au avut un jucător de câţiva dan care a făcut un antrenament în toată regula cu cei de acolo, ajutându-i să progreseze destul de repede.

Ceea ce a fost interesant, când au venit la Timişoara au crezut că aici sunt nişte jucători care au învăţat între ei, din cărţi, din corespondenţă, nu au jucat niciodată pe tablă cu alţi jucători. Prima partidă am jucat-o eu cu Haitao şi s-a întâmplat o minune, am câştigat partida. Într-adevăr a fost o minune, pentru că după aceia am mai avut ocazia să joc cu Haitao şi nu am mai câştigat niciodată. Singura partida câştigată în faţa lui a fost şi prima jucată. După aceia cu Radu Baciu nu am câştigat.

Cu domnul Păun m-am întâlnit de multe ori, fiindcă datorită profesiei mele trebuia să mă deplasez din când în când la Bucureşti. Am profitat de ocazie şi, dacă a fost posibil, am avut o întâlnire cu domnul Păun şi am vorbit foarte mult. El a avut un orizont deosebit, ştia multe, avea relaţii atunci, a fost ceva deosebit pentru mine, am învăţat foarte mult de la el.

George Stihi si Walter Schmidt

George Stihi si Walter Schmidt

Cu George Stihi m-am întâlnit la Campionatul Naţional din Cluj 1986, la 3 zile după Cernobâl. Îmi aduc aminte că în tren au venit baieţii cu un radio şi au spus: „Vai ce s-a întâmplat, am auzit că s-a întâmplat o catastrofă la Cernobâl în Uniunea Sovietică”. Nici nu ne-am dat seama ce înseamnă toate acestea. Am jucat, campionatul s-a derulat în mod obişnuit, nu a fost nici o piedică, nu ne-am dat seama de seriozitatea situaţiei. De fapt în primele zile s-au ştiut foarte puţine, nici în Europa nu prea s-a ştiut, până când a ieşit la iveală ce s-a întâmplat şi campionatul era gata. Acolo am jucat cu George Stihi, ne-am întâlnit şi ne-am simpatizat. Ne-am mai întâlnit însă foarte rar, dar ne aducem aminte de o întâlnire şi prietenie placută. Pentru mine a fost ceva deosebit să-l văd aici, fiindcă nici nu m-am gândit că îl mai văd o dată.

despreGO.ro: Şi eu mă bucur că am reuşit să îl aducem până aici 🙂
Walter Schmidt:
Şi dacă la anul mai reuşiţi o dată, faceţi ce trebuie.

despreGO.ro: Încercăm! Cât de dificil v-a fost sa promovaţi ca jucător, mulţi ani neavând pe nimeni mai tare de la care să puteţi învăţa?
Walter Schmidt:
Nu pot spune că mi-a fost greu. Am jucat întotdeauna de plăcere. Încetul cu încetul am progresat. Nu am făcut un efort deosebit, a fost natural. Pe undeva, ca un joc.

despreGO.ro: Ce părere aveţi despre colegii Dumneavoastră de la Timişoara, cum continuă munca Dumneavoastră?
Walter Schmidt:
Aici trebuie să spun că eu de fapt am contribuit destul de puţin la ceea ce s-a realizat aici la Timişoara. Însă au fost nişte băieţi foarte inimoşi, care fără a avea avantaje personale, numai din dragoste pentru joc, nişte idealişti, cei 3 pe care îi aveţi acolo la organizatori. S-au ţinut de treabă, au organizat totul, au organizat o arhivă, au organizat concursuri şi aşa mai departe. Faptul că este la Timişoara un club de GO care funcţionează şi este în stare să organizeze evenimente de felul acesta se datorează în primul rând acestor persoane. Sper că vor avea urmaşi şi vor avea încă câţiva ani de putere pentru a organiza mai departe. Ceea ce am putut eu să fac a fost să le dau nişte reviste pe care le-am primit de la Asociaţia Japoneză de GO, fiindcă jucătorul din Austria mi-a uşurat legătura cu jucătorii din Japonia, şi ei mi-au trimis timp de vreo 10 ani revista lor în limba engleză, GO Review. Pentru noi a fost un material deosebit de valoros. Câţiva ani de GO Review sunt aici la clubul nostru. Şi mai am multe, o să le dau lor, reviste de GO din Germania, Iugoslavia, Olanda, am o grămadă de reviste, însă vechi, din anii ’50-’60-’70.

despreGO.ro: O arhivă impresionantă! Ştiu că aţi fost preocupat de aspecte teoretice ale jocului de GO. Spuneţi-ne ceva mai multe despre aceste preocupări.
Walter Schmidt:
Jocul de GO a avut o evoluţie istorică, eu o ştiu pe cea din Go Review. În primii ani au publicat multe despre istoria jocului. M-am străduit să caut pe undeva o formă ideală a acestui joc. Forma ideală pentru mine înseamnă să dai jocului, regulilor, felului cum se joacă, o formă simplă cu un minim de reguli. Acest lucru l-am făcut, am acasă o versiune de reguli unde prin definiţii şi principii se pot deduce toate cazurile speciale care există în GO.

Altă problemă pentru mine a fost komi-ul. Este ceva specific pentru GO, nu există în alte jocuri similare. Se datorează faptului că la GO rezultatul se poate afişa prin numere, şi nu simplu prin câştig, pierdere sau remiză. Din acest punct de vedere, GO-ul este un joc ideal. Printr-o singură partidă poţi să creezi condiţii echitabile pentru cei 2 jucători. În niciun alt joc nu se poate, fiindcă totdeauna se trage la sorţi şi dacă ai prima mutare este un avantaj, acest avantaj neputând fi compensat. La şah s-a dat o figură, dar la GO se poate cuantifica direct. Însă din aceste principii trebuie să rezulte că există şi posibilitatea de remiză. Fiindcă dacă amândoi joacă la fel de bine trebuie să rezulte o remiză. Dacă ai un komi fracţionar, unul a fost avantajat prin noroc.

M-am ocupat să apreciez cam care este valoarea unei mutări. Valoarea unei mutări este cam de 10 puncte. Komi este jumătate din valoare. Prima mutare se împarte în două. Am auzit că în ultimii ani komi-ul a fost mărit, la 6,5 chiar la 7,5 puncte. Nu cunosc bazele acestei decizii, dar cunoscând felul în care se juca GO în trecut, în anii ’50-’60, pentru acea perioadă un komi de 4,5 sau 5,5 puncte era destul de potrivit. Dacă avem un komi potrivit, jocul are condiţii echitabile de la început, dacă joci multe partide cam jumătate trebuie câştigate de alb şi cealaltă jumătate de către negru. Dacă nu este aşa, atunci trebuie umblat la modificarea komi-ului. Acum însă s-ar putea să se joace altfel.

După nişte considerente teoretice, ar trebui prima mutare pusă întotdeauna în centru.

despreGO.ro: Conform deschiderii pe care o foloseaţi Dumneavoastră foarte des.
Walter Schmidt:
Da. Trebuie mutat în centru, pentru că acest punct este singurul care nu are simetrice pe tablă. Dacă se joacă pe table mai mici, cu atât mai mult trebuie jucat în centru.

Pe baza tot a acestor reguli centralizate am jucat şi GO în 3. Pe tabla obişnuită, cu pietre de 3 culori. Am jucat şi cu un englez aflat în vizită în România. Foarte interesant: dacă joci în 3 e cu totul altfel. În mod normal, ceea ce câştigi tu este în dezavantajul celuilalt. Tu împarţi totul în 2. Dacă în schimb împarţi totul în 3, este mult mai complicat. Ceea ce este avantaj pentru tine, ar putea fi dezavantajos pentru unul şi chiar avantajos pentru al 3-lea jucător. Şi atunci apare un spirit de joc cu totul diferit. Trebuie să joci altfel.

despreGO.ro: Cum aţi rezolvat problema komi-ului în 3?
Walter Schmidt:
N-am jucat cu komi. Nici nu contează. În 3 ai posibilităţi de coaliţie care rezolvă komi. Dacă unul este prea tare, ceilalţi 2 vor juca astfel încât să joace cumva într-o coaliţie tacită, până când îl aduc pe celalalt într-o situaţie în care el este aşa de sărac încât se aliază cu unul din ceilalţi 2 şi este un fel de echilibru. Încercaţi să jucaţi, are nişte urmări practice deosebite, fiindcă lumea este obişnuită să se gândească la jocul în 2, în care eu câştig şi celălalt pierde.

despreGO.ro: Este un pic mai social jocul în 3.
Walter Schmidt:
Da, este mai social. Ar exista şi variante de joc în 5, dar deja este mult prea complicat. Probabil am avea nevoie şi de table mărite.

despreGO.ro: Domnule Schmidt, vă mulţumesc pentru amabilitatea cu care aţi acceptat să îmi acordaţi acest interviu şi pentru timpul petrecut împreună. Vă urez sănătate şi să ne vedem la cât mai multe concursuri în Timişoara!

În final, pentru a demonstra că unele dintre ideile Domnului Schmidt încă au ecouri în GO-ul românesc, vă invit să urmăriţi partida din runda I a Cupei Walter Schmidt 2011, dintre Mihai Liţă şi Dusan Mitic.

Mihai Liţă 2d – Dusan Mitic 6d 0-1 (SGF)

[sgf theme=”compact-inline” class=”aligncenter”]

(;FF[4]GM[1]SZ[19]

EV[Cupa Walter Schmidt]
RO[1]
PB[Dusan Mitic]
BR[6d]
PW[Lita Mihai]
WR[2d]
KM[6.5]
DT[2012-05-05]
PC[Timisoara]
RE[B+R]

;B[pd];W[jj];B[pq];W[cq];B[dd];W[cf];B[fc];W[dj];B[dp];W[cp]
;B[do];W[er];B[gp];W[fp];B[fo];W[fq];B[gn];W[ho];B[go];W[po]
;B[qo];W[qn];B[qp];W[qf];B[nd];W[pn];B[nq];W[pj];B[co];W[en]
;B[eo];W[dm];B[hq];W[bo];B[bn];W[bp];B[cm];W[lc];B[ic];W[of]
;B[me];W[oc];B[od];W[nc];B[pc];W[kd];B[re];W[rf];B[kb];W[md]
;B[nf];W[og];B[le];W[je];B[lb];W[mb];B[mh];W[jb];B[jc];W[kc]
;B[ib];W[bd];B[jf];W[if];B[ie];W[jg];B[kf];W[he];B[id];W[cc]
;B[mn];W[ko];B[ol];W[pl];B[ok];W[pk];B[bj];W[mo];B[no];W[nn]
;B[np];W[nm];B[mm];W[ml];B[km];W[lm];B[ln];W[kn];B[ll];W[lo]
;B[lm];W[jm];B[jl];W[lk];B[kl];W[im];B[il];W[hm];B[nl];W[hl]
;B[ik];W[om];B[mk];W[hk];B[ij];W[hj];B[ii];W[bk];B[ck];W[cj]
;B[bl];W[bi];B[ak];W[ig];B[hi];W[gi];B[gh];W[fh];B[gg];W[gf]
;B[fi];W[gj];B[fg];W[ee];B[dc];W[gc];B[gd];W[hd];B[hc];W[gb]
;B[fd];W[ff];B[eh];W[eg];B[dg];W[ef];B[hg];W[hf];B[ek];W[fk]
;B[ej];W[iq];B[ir];W[el];B[gm];W[fl];B[dk];W[ip];B[jr])
[/sgf]

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 vot(uri), media: 5,00 din 5)
Se încarcă...

De vorba cu Cris Bratu despre Cupa Walter Schmidt 2011

despreGO.ro: Ce va fi nou anul acesta la Cupa Walter Schmidt Timişoara 2011?
Cris Bratu:
Este primul an când privim cu seriozitate şi peste graniţele ţării. Aşadar, participarea internaţională este o noutate datorită acţiunilor de promovare online în limbile engleză, germană, franceză şi sârbă. Delegaţia anunţată a Serbiei numără deja 8 concurenţi. Pentru traducerea în limba maghiară, în mod paradoxal, nu am găsit ajutor. Între timp am văzut că se organizează în aceiaşi perioadă şi Hungarian Grand Prix şi, cu toate că l-au anunţat după noi, am oprit promovarea în rândul jucătorilor maghiari pentru ca eventuala noastră acţiune să nu fie percepută ca fiind concurenţă ostilă. Anul viitor însă, fără menajamente 🙂

despreGO.ro: Care este echipa de organizare a concursului?
Cris Bratu:
Nucleul de bază s-a păstrat, alături de el implicându-se şi alti membri ai Clubului: Viorel Arşinoaia, Dumitru Ghiebaură, Cristian Neanu, Cris Bratu, Alexandru Farcaş, Cătălin Sorescu, Petre Matei, Laurenţiu Nicola, Cătălin Vasii, Marius Lazin, şi, şi, şi… domnul Walter Schmidt, preşedinte de onoare al competiţiei, care ne va fi şi anul acesta alături.

despreGO.ro: Cu ce greutăţi vă confruntaţi?
Cris Bratu:
Nu pot să menţionez dificultăţi în plus comparativ cu ediţiile trecute. Pur şi simplu sunt aceleaşi nevoi şi servicii de organizare pe care trebuie să le acoperim şi să le prestăm ca de fiecare dată: sală, echipamente, protocol, cazare, promovare, premii, socializare – uf, ştim că stăm prost la acest ultim capitol.
Ceea ce resimţim diferit este presiunea pe care o pune concurenţa asupra noastră, prin ridicarea ştachetei în special la atractivitatea concursului prin premii. Ne doare faptul că nu reuşim să oferim premii în bani mai mari şi pentru mai mulţi participanţi.

Gata de start

Gata de start

despreGO.ro: De unde aţi primit ajutor pentru organizarea concursului?
Cris Bratu:
Donaţii în natură, scurt şi la obiect ca să aveţi timp să faceţi click pe linkuri 🙂

despreGO.ro: Aveţi ceva special de menţionat referitor la ediţia aceasta?
Cris Bratu:
Da, participarea domnului Kim Sung-Rae 8P din Korea. Domnia sa va avea o prezentare în calitate de lector şi iniţiator al Baduk Center din Budapesta. Regulile Korean Baduk Association îi interzic să participe în competiţie, dar noi vom încerca să oferim context şi oportunitate pentru ca domnia să sa se aşeze în faţa gobanului şi la Timişoara, alături de jucătorii prezenţi la Cupa Walter Schmidt.

despreGO.ro: Ce anume vă motivează pentru organizarea unui asemenea turneu?
Cris Bratu:
„Patriotismul local” aka „orgoliul personal” de a continua tradiţia fără întrerupere 🙂 Eh, ar mai fi şi plăcerea de a ne revedea cu prieteni şi colegi din întreaga ţară şi bucuria copiilor la festivitatea de premiere. 🙂

Sărbători fericite şi să ne vedem sănătoşi la Timişoara!

despreGO.ro: Sărbători Fericite!

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 vot(uri), media: 5,00 din 5)
Se încarcă...

GO-ul, jocul imperial – Primul turneu

Cluj 1986, foto Radu Baciu

Cluj 1986, foto Radu Baciu

Dar, am ieşit din cronologia firească, revin.

La 1 mai 1986, deci la câteva zile după explozia de la Cernobîl, a avut loc primul turneu naţional, la Cluj. Au participat 87 de jucători, plus Zhang Haitao1, un chinez care ştia şi GO, în jur de 3-4 dan, vorbea şi limba română, venise în România pentru un doctorat în matematică. Reiau din revista Ştiinţă şi tehnică, pentru că ţine de istorie: „Turneul de la Cluj a fost organizat sub egida Comitetului Judeţean Cluj al UTC de Clubul de GO de pe lângă Casa de Cultură (director: Ion Presecan, metodist Traian Bradea; din partea clubului, Flaviu Radu, Horaţiu Mihaiu, Liviu Oprea).

Turneul principal (la care au participat 64 de jucatori) a fost câştigat de Z. Haitao, cu 7 puncte, urmat de Radu Baciu, cu 6 puncte, Mihai Bâscă, 6 puncte, C. Cobeli, 6 puncte, L. Calotă, 5 puncte, B. Sburlea, 5 puncte, S. Irimie, 5 puncte, W. Schmidt, 5 puncte, M. Lutic, 5 puncte, M. Sârbu, 5 puncte, D. Micşa, 4 puncte, L. Nuţeanu, 5 puncte, A. Venczel, 5 puncte, M. Radu, 5 puncte, D. Păsărin, 4 puncte (la egalitate de puncte, departajarea s-a făcut pe baza SPA = suma punctelor adversarilor învinşi). Pe primele trei locuri în turneul secundar s-au plasat I. Toma, D. Jebeleanu, E. Verşehora. Au primit premii de tinereţe: M. Ciocoiu (15 ani), A. Brandel (17 ani)”. Multe dintre aceste nume au rămas îndelungă vreme active în GO-ul românesc, unii chiar cu funcţii prin Federaţia Română de GO. (De pildă, Iulian Toma, Tomiţă pentru cei din jur, doctor ortoped acum, la Brăila, a fost şi preşedinte al federaţiei.)

De atunci, au avut loc turnee în fiecare an, tot mai bine organizate, comunitatea de GO se întărea, se stabiliza. Au ajutat mult „seniorii”, Walter Schmidt şi Radu Baciu, precum şi Zhang Haitao – mai puternic decât toţi cei din jur şi tot mai creştea în tărie, pentru că era tânăr şi avea şi acces la publicaţii chinezeşti (la revista Weiqi se putea face abonament prin Poşta Română, numai că era în… chineză, ceea ce nu i-a împiedicat pe mulţi s-o folosească, unii chiar învăţând câteva ideograme).

Un rol important l-a avut Sumiya Haruya, japonez, mare prieten al României, o figură în felul său. A tradus Rebreanu în japoneză, a luat nişte premii pentru traducerea romanului Ion, era corespondentul în România al ziarului Akahata (Steagul Roşu, sper că nu greşesc), organ al Partidului Comunist Japonez, îl cunoştea pe profesorul Marcus, juca GO cam la nivel de 3 dan amator, a scris de mai multe ori în ziare japoneze despre GO-ul românesc, chiar deplângând faptul că nu am putut merge în Japonia, atunci când fusesem invitat. De curând, aflu că s-a căsătorit cu o româncă şi că s-a botezat creştin, cu numele Ion, la biserica Stavropoleos din Bucureşti… L-am găsit pe Internet, dar nu răspunde nici la telefonul menţionat acolo, nici la mesaje email. Mi-ar fi plăcut să mă întâlnesc cu Ion Haruya, să povestim despre vremurile vechi, de pildă, cum am jucat amândoi două partide, în ambele eu plecând cu un handicap considerabil, undeva, la un hotel din Bucureşti, unde era el cazat. După fiecare mutare a mea se trăgea înapoi şi scotea un şuierat, parcă era lovit, impresionat foarte, m-am prins eu repede că din păcate era doar un tic japonez, nu avea nicio legătură cu valoarea mutărilor mele, m-a bătut de fiecare dată lejer, aproape fără să-mi dau seama cum face.

Cam aceeaşi experienţă am avut-o la prima întâlnire cu Radu Baciu2. Nu ştiu cum am dat de el, l-am sunat, m-a chemat imediat la el acasă, ca un împătimit de GO ce era. Locuia pe atunci prin apropierea Academiei Militare, nu se mutase pe Strada Smârdan. Avea goban-ul pregătit, unul tradiţional, cu picioare sculptate, trebuia să stai pe tatami lângă el, nu mai ştiu cum îl procurase, cu siguranţă mi-a spus atunci, dar am uitat. După câteva întrebări de tatonare, gen „câte partide ai jucat până acum?”, „niciuna, că am jucat numai stânga cu dreapta, nu am găsit pe nimeni să ştie GO”, mi-a zis să pun nouă pietre handicap. Sper că nu i-am arătat că mă simt jignit, chiar de handicapul maxim eram eu?!, dar n-am zis nimic, am procedat cum mi-a spus – şi m-a bătut măr! Apoi mi-a comentat partida şi am învăţat într-un sfert de oră cât dintr-o carte. Mai târziu am mai şi înţeles câte ceva. Juca totdeauna „frumos” Radu, chiar la mutări „urâte” el răspundea tot elegant, ca în teorie. Nu a mai crescut foarte mult ca tărie de joc, dar în jurul lui toţi au progresat. Jucând cu el sau ascultându-l. „Numără şi vei câştiga”, spunea adesea. Era în stare să joace continuu, zi şi noapte, din păcate, cu ţigara între degete, probabil că şi asta i-a grăbit sfârşitul.

Fragment din cartea “Privind peste umar (Memorii premature)”, publicat cu acordul Editurii Tiparg.

Note George Stihi:

1 vezi si versiuna Baciu – http://www.romaniango.org/istorie/index.html – 11
2 vezi si versiuna Baciu – http://www.romaniango.org/istorie/index.html – 7

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 vot(uri), media: 5,00 din 5)
Se încarcă...