Articole cu eticheta istorie

Scurta prezentare a Federatiei Romane de GO

După cum poate știți, m-am angajat să ajut la conceperea și redactarea unui proiect dedicat selecției și pregătirii copiilor, în cadrul programului Pierre de Coubertin lansat de MTS.

Printre punctele de atins în proiect există și unul denumit „descrierea federației” (evident pe scurt). Am utilizat diferite materiale redactate anterior de mine, d.na Bara, site-ul CSRB și poate și alții (rămași necunoscuți).

Ceea ce este prezentat mai jos este o propunere, de corectat, completat, de către toți.

Cu mulțumiri,

G.Stihi

SCURTA PREZENTARE A FEDERAŢIEI ROMANE DE GO

F.R.GO reprezintă o ramură sportivă de sine stătătoare, cu un ansamblu de regulamente de joc şi de desfăşurare a concursurilor elaborate, cu organisme Europene şi Internaţionale ce coordonează activitatea. România a fost membru fondator la Congresul de înfiinţare a Federaţiei Internaţionale de GO din 1982.

Go = Baduk = Wei Qi – acelaşi joc, trei nume diferite

Istoria jocului de GO începe acum 4 milenii (2300. î.Hr. – Enciclopedia Britanică) în China, unde jocul este cunoscut sub numele WEI QI. Legenda spune că jocul a fost inventat cu un singur scop: antrenarea minţii, nu tocmai strălucite, a urmaşului la tronul imperial. Jocul era practicat în familiile aristocrate, ca mijloc important de educaţie a copiilor, fiind una din cele nouă activităţi obligatorii (artistice, sportive, filozofice), pe care trebuiau să le studieze şi să le stăpânească.

În secolul al VIII lea jocul trece în Japonia, ţara care a reuşit să-i dea noi dimensiuni, să îl modernizeze, să îl transforme în sport naţional, dar şi în instrument strategic, de management şi marketing. Tot din Japonia, în secolul XX – lea, s-a răspândit jocul în lumea occidentală, ca simbol al culturii lor naţionale.

În Coreea – ţară care este a 7 forţă economică a lumii şi forţa mondială numărul 1 în prezent, din 43 de milioane de locuitori, 10 joacă BADUK (numele corean al GO-ului). Azi sunt peste 6.000 de şcoli de GO, o Universitate şi 2 posturi de televiziune care emit 24 de ore din 24 numai programe de GO.

GO-ului în Europa începe timid după 1600, numai prin descrieri şi cărţi şi de abia în 1880 chimistul german Oskar Korschelt, profesor la Universitatea din Tokyo, scrie un articol foarte documentat ce prezintă detaliat jocul europenilor.

Primul care joacă GO România este domnul dr. Walter Schmidt, în vara anului 1944, la Timişoara. Chiar şi azi el este membru activ al clubului de Go din Timişoara, club care îi poartă numele.

La sfârşitul anului 1982 academicianul Gh. Păun a început publicarea în revista de popularizare “Ştiinţă şi Tehnică” a unei serii de articole de iniţiere în GO. Datorită şi suportului entuziast al directorului revistei (I. Albescu), ciclul de articole a durat neîntrerupt în “Ştiinţă şi Tehnică” pe parcursul anilor 1982 – 1986 şi s-a completat cu articole apărute în revista de largă răspândire “Flacăra – Rebus”, apoi şi în „Viaţa Studenţeasc㔺i concursuri sponsorizate integral de revista “Ştiinţă şi tehnică”. Această iniţiativă a declanşat o mare răspândire a jocului, în special în rândul elevilor şi studenţilor, în toată perioada anilor ’84 -89.

În 1984 apar primele jocuri de GO fabricate în ţară de firma JEGO – RECOOP (director Gh. Feţeanu). Tot cu acest sprijin apare prima carte românească de GO în 1985 – “Iniţiere în GO” (Gh. Păun), apoi în 1986, tot de acelaşi autor – “250 probleme de GO”. După o pauză, apare în 1990 cartea “GO-ul în competiţii”, de Radu Baciu.

Primele concursuri sunt organizate în 1986, apoi se trece la organizarea anuală de turnee, primul Campionat Naţional Individual şi de Echipe, Cupa Romaniei, precum şi la un sistem de clasificare sportivă (în Dan şi kyu). Tot în perioada 1985-1990 se organizează o secţie de GO în cadrul Comisiei de Şah Electronic şi Jocuri Logice a Federaţiei Române de ŞAH. De asemenea, prin iniţiative private, s-a participat din 1987 la Campionatul European şi la Campionatul Mondial. În toată această perioadă activitatea federaţiei a fost popularizată prin intermediul unui Buletin de Informare ce apărea anual.

În primăvara lui 1990 se înfiinţează F.R.GO, recunoscându-se activitatea voluntară desfăşurată anterior.

Cu ocazia Congresului European, desfăşurat la Viena, în iulie 1990, Adunarea Generală a Federaţiei Europene de GO primeşte România ca membru.

Din anul 2005 GO-ul este parte a federaţiei internaţionale „Sporturile minţii”, care în 2008 a organizat şi Jocurile Mondiale ale Sporturilor Minţii.

Activitatea federaţiei a fost îndreptată şi spre organizarea de competiţii europene şi internaţionale prestigioase:

  • 1996 – Primul Campionat European de Juniori, U12, U18, iniţiat la propunerea F.R.GO, Băile Felix;
  • 1998 – Campionatul European Individual, Mamaia;
  • 2004 – Campionatul European de Perechi, Drobeta Turnu Severin;
  • 2005 – Campionatul European de Juniori, U12, U18, Sinaia;
  • 2009 – Campionatul European de Perechi, Piteşti;
  • 2010 – Campionatul European de Juniori, U12, U18, Sibiu; al 6-lea Congres Balcanic de GO, Bucureşti;
  • 2011 – Campionatul European Feminin, Sibiu; Campionatul Mondial de Juniori, Bucureşti

Activitatea federaţiei fiind permanent centrată pe selecţie şi pregătire şi reuşindu-se de asemenea participări aproape la toate competiţiile europene şi internaţionale, nu e de mirare că s-au obţinut şi rezultate remarcabile la competiţiile majore la toate categoriile de vârstă:

  • 1998 – Robert Mateescu câştigă titlul de campion european la seniori;
  • 1999 – echipa României formată din Valentin Gheorghiu, Constantin Ghioc, Lucreţiu Calotă şi Nagy Bella câştigă titlul de vicecampioană europeană;
  • 2001 – perechea Liliana Iacob – Iulian Toma câştigă titlul de vicecampioană europeană;
  • 2002 – perechea Irina Suciu – Mihai Petre Bâscă obţine locul al III-lea la CEP;
  • 2004 – Cătălin Ţăranu devine vicecampion european;
  • 2005 – Mihai Şerban câştigă titlul de campion european de juniori, U12;
  • 2006 – echipa României formată din Cătălin Ţăranu, Cristian Pop, Cornel Burzo şi Lucian Corlan devine campioană europeană;
  • 2007 – Theodor Toma câştigă titlul de campion european de juniori, U12;
  • 2007 – Cristian Pop se clasează pe locul al IV-lea la CM;
  • 2008 – Cătălin Ţăranu câştigă titlul de campion european; Laura Avram obţine locul al III-lea la CEF;
  • 2009 – echipa României formată din Cătălin Ţăranu, Cristian Pop, Dragoş Băjenaru şi Cornel Burzo Lucian Corlan devine campioană europeană; Cătălin Ţăranu devine vicecampion european; perechea Adelina Sora – C.Burzo obţine locul al III-lea la CEP;
  • 2010 – Cătălin Ţăranu ocupă locul III la CE; Alexandru Pitrop devine vicecampion european, iar Silvestru State locul al III-lea la CEJ, U12; Şerban Mihai câştigă titlul de campion european, iar Laura Avram ocupă locul III la CEJ (Cadeţi)
  • 2011 – Cătălin Ţăranu devine vicecampion european; Laura Avram devine vicecampioană europeană, iar Adelina Sora ocupă locul III la CEF; echipa României formată din Cătălin Ţăranu, Cristian Pop, Cornel Burzo şi Ion Florescu devine vicecampioană europeană; Theodor Toma locul al III-lea la CEJ, U16;
  • 2012 – Silvestru State devine vicecampion european de juniori, U12; Alexandru Pitrop locul al III-lea la CEJ, U16;
  • 2013 – Silvestru State devine vicecampion european de juniori, U16;

După cum se vede din enumerarea de mai sus, F.R.GO are rezultate bune atât la nivel de seniori şi senioare, cât şi la nivel de juniori.

Pentru dezvoltarea în continuare a federaţiei este necesară însă o permanentă şi susţinută activitate de selecţie şi pregătire la categoriile mici de vârstă, cu concretizarea evoluţiei prin participarea la concursuri naţionale.

De aceea programul Pierre de Coubertin reprezintă un sprijin deosebit pentru activitatea federaţiei. Cu ajutorul tuturor resurselor umane de care dispunem, federaţia îşi asuma responsabilitatea de transpunere în fapte a acestei generoase iniţiative a Ministerului Tineretului si Sportului.

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 vot(uri), media: 5,00 din 5)
Se încarcă...

Stimate domnule Candea

Bună ziua!

În episodul anterior am prezentat un document din anul 1989 în al cărui antet era prezentă denumirea protofederaţiei noastre: “Secţia de GO, Comisia de şah electronic şi jocuri logice din cadrul Federaţiei Română de Şah”.

Scrisoarea pe care v-o aducem astăzi în atenţie este realizată în anul 1985 de către domnul Dumitru Ghiebaura – Nea Titi, pentru colegii de Club – şi este adresată domnului Gheorghe Candea, secretar al Federaţiei Române de Şah la acea vreme, cu solicitarea de a lua în considerare sprijinul pentru înfiinţarea unei Asociaţii Naţionale de GO.

Numele domnului Candea este menţionat ca fiind important pentru oficializarea mişcării GO-ului românesc în perioada pre-revoluţionară şi în Istoria GO-ului Românesc.

„El (n.a.: Parik Stefanov, un foarte bun sahist indragostit de Go) si cu George (n.a.: Stihi) i-au pisat pe aia la cap … pina au acceptat infiintarea acestei sectii de Go, un sprijin serios fiind obtinut din partea D-lui Candea – secretarul Federatiei de Sah la acea vreme.
In fond, sansa noastra fusese faptul ca „Sahul elctronic” (n-am stiut niciodata exact ce insemna asta – probabil … programe pentru calculator) se dezvoltase suficient de mult pe atunci, incit sa fie necesara existenta unui departament separat … Si pentru ca mai existau si presiunile noastre … si pentru ca mai erau si cei de la Bridge … si cei de la Scrabble … Federatia de Sah a hotarit sa faca o sectie de Sah Electronic si Jocuri Logice – cu Sub-Sectiile respective.”
Radu Baciu, în Istoria GO-ului Românesc, capitolul 28, Sub-Sectia de GO.

Nea Titi este persoana care s-a aflat în centrul înfiinţării Cercului de GO din cadrul Casei Tineretului – în paralel mai existau la Timişoara şi alte două cercuri de GO, în campusurile studenţeşti. Actualmente domnia sa este vicepreşedinte al Clubului Sportiv de GO „Walter Schmidt”, continuatoarea Cercului de GO înfiinţat în anul 1983, cu doi ani înaintea acestei scrisori:

„Timişoara, la 22 octombrie 1985

Stimate d-le Candea

Fără pretenţia ineditului, îmi iau permisiunea de a vă comunica faptul că de peste doi ani în Timişoara (şi în alte oraşe din ţară) fiinţează un cerc de GO. Consider că jocul vă este oarecum cunoscut şi renunţ la orice amănunte.

Prin această scrisoare vă transmit rugămintea de a examina posibilitatea înfiinţării unei asociaţii naţionale, eventual afiliată Federaţiei Române de Şah (având în vedere relativa asemănare a GO-ului cu şahul). Ţin să subliniez că afilierea nu implică sprijin material.

Eventuala constituire a Asociaţiei Naţionale de GO ne-ar duce atât legalitatea (pînă în prezent funcţionăm datorită amabilităţii Comitetului Municipal U.T.C. Timişoara care ne-a permis să ne întîlnim o zi pe săptămînă – în fapt cîteva ore – într-o sală a Casei Tineretului) cît şi multiple avantaje, ceea ce ar fi în beneficiul sportului în general şi al GO-ului în special. Îmi permit să vă reamintesc, în sprijinul celor mai sus afirmate, multiplele calităţi formative şi educative pe care GO-ul le induce celor care îl practică.

De asemenea îmi permit să mă refer la câteva avantaje: am putea obţine un spaţiu unde funcţionînd cu un orar adecvat am satisface afluenţa crescîndă de elevi şi studenţi, care nu poti fi încadraţi într-un orar strict, impus de instituţia care ne patronează actualmente (ar practica acest sport în timpul disponibil). Se creează posibilitatea participării la turneele internaţionale organizate în ţările socialiste (unde obţinerea paşapoartelor şi valutei nu ridică probleme deosebite). Am putea organiza turnee de GO (avem promisiuni de sprijin material din partea U.A.S.C. întrucît majoritatea jucătorilor sînt studenţi).

Cu speranţa că prezenta rugăminte şi argumentele vor fi apreciate cu competenţă, vă mulţumesc!

Ghiebaură Dumitru
Secretarul cercului de GO Timişoara”

Fotografia 1:
Nea Titi în prezidiul Openului Timişoara 2002, între domnul Walter Schmidt şi domnul Radu Baciu.

Fotografia 2:
Nea Titi la apogeu de carieră: victorie impotriva lui Park Jin Yeul – 7 Dan PRO (la 6 august 2002 delegaţia coreeana participanta la Congresul European din Zagreb a facut o escala în Timisoara, membrii acesteia oferind două simultane jucătorilor timişoreni de GO).

Fotografia 3:
Nea Titi jucând în Cupa Walter Schmidt 2012

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 vot(uri), media: 5,00 din 5)
Se încarcă...

Campionat de GO la Eforie Nord in 9-16 septembrie

Credeaţi că aţi scăpat de concursuri la mare? Nicidecum!

Am primit la Clubul de GO din Timişoara următoarea informare şi invitaţie pentru tabăra de GO de la mare, din anul… 1989

Invitatie

Invitatie

Federatia Romana de Sah
Comisia de sah electronic si jocuri logice
Sectia GO

In perioada 9-16 septembrie se organizeaza in localitatea Eforie Nord etapa finala a campionatului Republican de GO individual.
Participa jucătorii:
– Mihai Basca, 4 dan – campion republican 1988
– Raimond Dragomir, 1 dan – vicecampion republican 1988
calificati din finala C.R. 1988, precum si urmatorii jucători calificati din etapa semifinala:
– L. Calota, 4 dan
– R. Mateescu, 2 dan
– R.Sandulescu, 1 dan
– S. Gherman, 3 dan
– I. Florescu, 1 dan
– M. Crismaru, 1 dan
[…]
Cazarea si inscrierea se face la “Oficiul de Cazare” incepand cu vineri 8.09 ora 14:00. Toti jucatorii vor aduce un joc si un ceas.
[…]
Secretar sectie GO
G. Stihi

La o distanţă de 23 de ani, organizatorul taberei de la mare din anul 2012 îşi aduce aminte cu regret:

„Cred ca a fost una dintre foarte putinele ocazii cand viata mea privata, din afara jocului de Go, a avut intaietate. La acea vreme eram un jucator foarte activ, pasionat si motivat, care accepta orice provocare dar nicio clipa nu mi-am imaginat ca, la un moment dat, voi putea trai doar din Go. Asadar, am stat la o coada infernala la caminul P19 din Regie, pentru a putea ocupa o camera, in loc sa joc Finala CN, lucru pe care l-am regretat multa vreme.”
Mirel Florescu, presedinte FRGO, Mangalia 2012

În fotografie îi aveti pe expeditorul şi pe destinatarul invitaţiei: domnul George Stihi – conducătorul proto-federaţiei noastre şi domnul Dumitru Ghiebaura – secretarul cercului de GO Timişoara.

Dupa 20 de ani, Titi contra George

Dupa 20 de ani, Titi contra George

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (6 vot(uri), media: 5,00 din 5)
Se încarcă...

Deschizatorii de plicuri

Începând cu acest articol vom deschide, rând pe rând, plicuri ale unor amintiri de pe vremea când concursurile de GO se organizau în cadrul „Cântării României”, fiind dedicate congreselor PCR; de pe vremea când participarea la o competiţie internaţională în blocul socialist presupunea autorizaţii şi verificări de la diverse ministere şi de la Securitate; de pe vremea când comunicarea scrisă între oameni lua cam zece zile de la trimiterea mesajului şi până la primirea unui răspuns – asta dacă destinatarul avea bunavoinţa să răspundă imediat.

Aşadar, iată o parte din plicurile ce conţin corespondenţa al cărui secret îl vom viola în public, spre deliciul dumneavoastră!

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 vot(uri), media: 5,00 din 5)
Se încarcă...

GO-ul, jocul imperial – Japonia

Japonia

Japonia

În 1991 am ajuns şi în Japonia, din nou invitat de Nihon Ki-in, dar de data aceasta ca preşedinte de federaţie, ca oficial adică, nu ca jucător, pentru a participa la congresul Federaţiei Internaţionale de GO, organizat în paralel cu campionatul mondial – la campionat a participat Robert Mateescu, campionul naţional pe anul în curs. Voi mai povesti separat de prin Kanazawa, un orăşel la nord de Kyoto, locul unde s-a desfăşurat campionatul.

Folosind prilejul – un drum în Japonia era o avere pentru un român la ora aceea – am vizitat şi alte locuri din Japonia, am ajuns chiar şi la Nihon Ki-in, la Tokyo (nu mai ştiu, dar cred că Sumiya Haruya a intermediat întâlnirea). Am fost dus în depozitul de cărţi şi lăsat să-mi aleg câteva, mi-au dăruit un joc magnetic, mi-am mai cumpărat şi eu două jocuri standard, cu tablă de lemn, de un centimetru sau doi grosime, nu tablă-masă tradiţională, n-aveam bani pentru aşa ceva, dar elegante, de la mama GO-ului, m-am întors cu un bagaj impresionant din Japonia.

La Londra, unde trebuia să stau o noapte pe aeroport, vameşul a fost foarte intrigat de sacoşele mele grele, probabil că şi figura mea istovită după un zbor peste Asia şi Europa inspira neîncredere, s-a uitat prin toate bolurile cu piese, noroc că aveam şi cărţile, plus pliante de la campionat, s-a dumirit că e un joc, nu car cu mine cine ştie ce minerale sau bijuterii disimulate în pietre de GO.

În 1991 am aplicat (mai pe româneşte este „am candidat”, dar apply-ul englezesc sună parcă mai bine) din nou pentru bursa Humboldt pe care o primisem în 1983, am amânat-o până în 1985 şi în cele din urmă am contramandat-o din cauza ministerului zis al educaţiei. Am primit bursa din nou, în 1992 am plecat în Germania (unită), am demisionat din funcţia de preşedinte al Federaţiei Romîne de GO, practic am părăsit GO-ul românesc, cel puţin la nivel organizatoric. Am rămas un simpatizant, un pătimaş în discuţiile despre joc, un fanatic dacă sunt provocat, dar fără nicio implicare oficială. Maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să plece…

Ţin legătura cu băieţii din federaţie (toţi mi se par copiii mei, pentru că niciunul nu „exista” ca jucător de GO atunci când m-am apucat eu de aventura asta, unii nici nu se născuseră pe atunci, nici nu-mi vine să cred că au trecut douăzeci şi opt de ani!), din când în când sunt invitat la evenimente mai sonore, când pot, chiar particip – e cazul Cupei Ambasadorului Japoniei, organizată în ultimii ani prin decembrie, o sărbătoare-concurs bine mediatizată, când se dau diplome şi se dispută trofee, cu ambasadorul de faţă, o întâlnire cu adevărat importantă, dând cumva seama de maturitatea GO-ului românesc.

În plus, joc aproape zilnic o partidă-două (trei…) cu calculatorul, am făcut rost de curând de o versiune nouă, mai puternică, a programului „The many faces of GO”, al lui David Fotland, îl bat sistematic, ceea ce e reconfortant, mă promovează pas cu pas ca putere de joc, am ajuns deja la 2 dan, probabil că o să mă urce şi mai sus, ceea ce e o glumă (prin 1990-91, în listele federaţiei eram considerat de rang 2 kyu, dar era o exagerare propagandistică, nu se făcea ca însuşi preşedintele să fie un aşa începător…, eu mă consider şi acum pe undeva pe la 6-7 kyu; din păcate, nu am cum să-mi aflu tăria mai cu exactitate, pentru că nu vreau să joc oficial, iar pe testele din cărţi sau administrate de calculatoare nu te poţi baza, toate sunt mult mai indulgente decât adversarii dintr-un concurs real).

Fragment din cartea “Privind peste umăr (Memorii premature)”, publicat cu acordul Editurii Tiparg.

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (9 vot(uri), media: 5,00 din 5)
Se încarcă...