Articole cu eticheta interviu
De vorba cu George Chirila despre culisele Cupei Ambasadorului Japoniei 2011
04.11.2011
George
despreGO.ro: Cum e acum, sunteţi mai relaxaţi?
George Chirilă: O parte din echipă, cea care a susţinut efectiv evenimentul la locaţie, e mai relaxată, însă cele 5 persoane care ne-am implicat în toate aspectele organizării (eu, Gabriela Coman, Andreea Pîrvu, Mihaela Gradinariu şi Camelia Başta) avem de făcut extrem de multe rapoarte către Ambasada Japoniei, de scris şi de dus personal multe mesaje de mulţumire instituţiilor oficiale, de returnat diverse obiecte împrumutate, de trimis rezultate, etc. Personal mi-am propus ca cel mai târziu săptămâna viitoare să ne întâlnim (toată echipa) şi să facem un bilanţ cu ce a mers bine şi ce poate nu a fost chiar aşa de bine pentru că abia acum avem timp să comunicăm mai normal şi abia acum avem timpul necesar să ne mulţumim unii altora pentru sprijin.
despreGO.ro: Cum a fost cu emoţiile?
George Chirilă: Nu ştiu cum s-au simţit Gabi şi Andreea – ele categoric au părut mai volubile – dar eu nu am realizat câte emoţii am până când nu a trebuit efectiv să urc pe scenă pentru deschidere. Toţi am avut emoţii, mai ales datorită prezenţei Ambasadei Japoniei – şi abia acum am înţeles prin ce furci caudine trece Cătălin dincolo de responsabilităţile faţă de participanţii la concurs, având de a face şi cu protocolul pe care îl presupune un parteneriat cu instituţiile oficiale precum Ambasada Japoniei sau MECTS.
Andreea şi Gabriela
despreGO.ro: Ce a scârtâit la această ediţie a Cupei?
George Chirilă: A fost extrem de greu să construim o echipă cu sarcini precise în doar 3-4 săptămâni – poziţie nefericită în care am ajuns datorită faptului că Ambasada Japoniei a împins data evenimentului cu două luni mai devreme (noi neştiind decât cu 2 zile înainte de concurs că de fapt ni se făcea astfel onoarea de a începe o Lună dedicată Japoniei tocmai cu noi, cu marea comunitate a jucătorilor de GO din România). Fără Andreea, Gabi şi Mihaela probabil că m-aş mai fi învârtit o perioadă în cerc… În plus, eu nu le-am văzut pe ele în poziţii de “subordonare” sau “asistente” – deşi titlul de director mi-a revenit mie – ci de persoane cu putere de decizie şi cu responsabilităţi egale mie.
A fost extrem de greu faptul că neavând experienţă ca Director de Turneu nici unul dintre noi, nu eram constienţi că există o listă de priorităţi şi aici am primit un ajutor nesperat de la Camelia, care a acceptat să intre în echipă cu doar două săptămâni înainte de eveniment.
A fost extrem de stresant şi faptul că a trebuit să schimbăm locaţia, faptul că Ambasada trebuia să ne aprobe alegerea după ce ne-am sfătuit cu Cătălin, faptul că am fost presaţi de restricţiile de buget, faptul că aparatura (de la transmisia pe KGS şi până la conectarea imprimantei la laptopul arbitrului) ne-a pus probleme în prima zi, etc. Sunt convins că după ce stăm şi facem un bilanţ cu toţi cei implicaţi vom afla ce alte lucruri nu au mers din punctul lor de vedere.
despreGO.ro: Şi ce a mers strălucitor la Cupă?
George Chirilă: Ca echipă, ce considerăm că a mers strălucitor este faptul că E.S. Domnul Ambasador Natsuo Amemiya a plecat extrem de încântat de locaţie şi de atmosfera din acest an, lucru repetat de Domnul Nobumitsu Takamatsu duminică de câteva ori.
A fost iarăşi minunat că Ambasada a dorit să se treacă pentru prima data ca organizator principal pe afiş alături de FRGo şi Asociaţia Saijo, deşi acest lucru ne-a panicat un pic acum 2 săptămâni şi a crescut considerabil presiunea asupra noastră.
Ca director de turneu, cel mai bun lucru a fost că l-am avut alături de noi pe Cătălin Ţăranu cu care am putut discuta şi cu care ne-am putut sfătui zilnic. Să nu uităm şi sprijinul lui Mirel Florescu care ne-a uşurat sarcina de a avea şi în acest an Concursul de Tsumego şi care ne-a răspuns la multe întrebări tehnice.
Camelia
În al doilea rând a fost grozav că am reusit să prindem în echipă şi oameni cu experienţă în relaţia cu Ambasada Japoniei şi cu autorităţile locale (reprezentate de MECTS şi CN Gheorghe Lazar) precum Camelia Başta.
În al treilea rând faptul că am avut o imagine de concurs extraordinar de apreciată de Ambasada Japoniei creată de Simon Andrei.
În al patrulea rând faptul că Adelina Sora pe lângă atribuţiile de arbitru ne-a trecut şi prin diversele aspecte ale unui concurs pe care le cunoşteam mai puţin, şi aici îmi aduc aminte să îi mulţumesc şi lui Gabriel Carp şi Andreei Pîrvu pentru că au arbitrat concursul de copii.
În al cincilea rând, deşi nu asta este o ordine a importanţei, încerc doar să nu uit pe nimeni, faptul că Mihaela Gradinariu mi-a subliniat alte aspecte legate de organizare de care nu eram conştient (pe lângă faptul că s-a luptat cu conexiunea KGS, împreună cu Gabi Coman, Adelina Sora şi cu mine). Tot ea a mai avut şi sarcina de a se ocupa cu înregistrarea jucătorilor alaturi de Codin Cocioabă şi Alexandru Fillipi.
Să nu uit că a fost grozav că la aranjarea sălilor – la care am muncit 6 ore vineri – am avut ajutorul lui Dan Amira, Sabin Purice, Simon Andrei, Iulian Militaru, plus fetele de la ARC şi Haramichi-RO şi nu în ultimul rând faptul că am reuşit să avem concursul de copii prin implicarea Şcolii Generale 179 – Doamna Camelia State şi Doamna Manuela Nae nu doar că ne-au raspuns la multe întrebări legate de organizarea unui eveniment, dar au şi mobilizat copiii şi părinţii şi, mai mult, au adus şi tablele şi piesele necesare.
Însă cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat este faptul că le-am avut pe Andreea Pîrvu, pe Gabriela Coman şi pe Mihaela Grădinariu în spatele meu la fiecare pas – lor nici măcar nu ştiu cum aş putea să le mulţumesc şi sunt convins că importanţa lor pentru echipă a fost sesizată de către toţi cei prezenţi.
Şi să nu uităm că toţi suntem recunoscători conducerii Colegiului National “Gheorghe Lazăr” care ne-a găzduit cu braţele deschise şi cu multă căldură sufletească (mulţumiri încă o dată Doamnei Director Adjunct Ionela Neagoe, dar şi Doamnei Administrator Carmen Cautis care a răspuns de toată logistica oferită de colegiu), precum şi Doamnei Anca Pegulescu, Inspector în MECTS (responsabil pentru engleză, japoneză şi chineză) care ne-a intermediat relaţia cu colegiul la rugămintea Cameliei.
Echipa de organizare
despreGO.ro: Ce experienţă în organizare aveai înainte de Cupa Ambasadorului Japoniei 2011?
George Chirilă: Aveam experienţa alergatului la Campionatul Mondial de GO pentru Juniori, care s-a redus la a executa sarcini precise date de cei care ştiau ce aveau de făcut. Acum m-am trezit în poziţia lor – deloc comodă – de a face lista cu ce este necesar, de a trasa sarcini, de a le transmite fără a deranja, de a rezolva mici conflicte, de a-mi organiza propriul timp, de a rezolva problemele apărute pe ultima sută de metri, de a comunica cât mai profesionist cu toate persoanele şi instituţiile implicate.
despreGO.ro: Ce vă propuneţi pentru viitor?
George Chirilă: Cred că toţi vrem să ne implicăm mai mult în tot ce reprezintă lumea GO-ului şi să ajutăm atunci când ni se va cere acest lucru. Mai ales dacă ne-ar cere-o oameni precum Cătălin Ţăranu sau Mirel Florescu.
despreGO.ro: Candidaţi pentru vreo funcţie la viitoarele alegeri?
George Chirila: Vreo funcţie în FRGo? Personal, nu cred… Nu ştim foarte clar ce se întâmplă în federaţie, este clar că sunt probleme şi nu văd cum am putea să ne implicăm dacă nu ştim unde şi cu ce am putea ajuta.
despreGO.ro: Un ultim răspuns la o întrebare nepusă?
George Chirilă: Dacă m-ai fi întrebat duminică dacă mai doresc să repet experienţa de director de turneu aş fi zis un NU categoric, însă acum, când lucrurile s-au mai aşezat, cred că datorită echipei – mai ales dacă am lucra în aceeaşi formulă – aş mai încerca încă o dată, pentru a face o treabă şi mai bună. Rămâne să sper că şi lor le-ar face plăcere să lucrăm din nou împreună pentru o următoare ediţie a Cupei Ambasadorului Japoniei la GO şi sunt convins că vom face o treabă din ce în ce mai bună, mai ales pentru că am avea ca şi acum, ca model şi ca inspiraţie pe Cătălin Ţăranu, iniţiatorul şi sufletul acestei competiţii.
despreGO.ro: George, eu vă felicit pe toţi, aţi făcut o treabă foarte bună weekend-ul trecut 
(7 vot(uri), media: 5.00 din 5)
Loading ...Dan Cucu: La Iasi, premiile isi asteapta titularii…
05.08.2011
Dan Cucu
despreGO.ro: Dan, mai avem mai puţin de o lună până la startul Cupei Iaşului. Cu ce încerci să ne atragi anul acesta la Iaşi?
Dan Cucu: În primul rând condiţii de organizare mai bune! O cazare foarte ieftină de numai 20 RON/persoană pe zi în condiţii excelente de hotel studenţesc (camere de 2 persoane cu baie, nu foarte mari, dar proaspăt renovate şi curate), în Tudor Vladimirescu – “zona fierbinte” a distracţiilor ieşene. Posibilităţi de a lua masa în cele mai diferite condiţii, la preţuri începând cu 15-20 RON/zi în acelaşi campus studenţesc şi în imediata apropiere. Un alt loc de desfăşurare a turneului – Casa de Cultură a Studenţilor, care ne asigură mai multă vizibilitate, mai mult confort şi sperăm să elimine problemele de ventilaţie din anul precedent. Pentru insoţitorii nejucători, Mallul se află la doar câteva zeci de metri, cu cinematografe, restaurante şi… shopping. Mai avem câteva surprize, dar.. le păstrăm.
despreGO.ro: Până în acest moment sunt doar 35 de jucători înscrişi, de ce această scădere de mai bine de 50% faţă de anul trecut?
Dan Cucu: Am analizat şi reanalizat situaţia deloc îmbucurătoare şi ar fi câteva explicaţii. Selecţiile care vor avea loc exact în aceeaşi perioadă la Praga ne privează de participarea selectă a lui Cătălin, Popic, Cornel, de a lui Silt, Artem, Ali Jabarin, Mero, Pal şi probabil a altora. Apoi, în acest an Congresul este mai apropiat de Cupa Iaşului şi probabil unii din cei care sunt acolo aşteaptă reîntoarcerea în ţară pentru a lua o decizie. E adevărat, cele de mai sus nu explică de ce jucătorii de nivel kyu şi cei care nu participă la Congres nu s-au înscris în număr mai mare. Amplasarea acestui turneu la sfârşitul verii nu este una foarte fericită, dar acest lucru l-am ştiut de la început şi ca să fiu sincer, nu cred că avem altă alternativă viabilă de poziţiona turneul în calendarul competiţional. Probabil nici promovarea acestui turneu nu a fost la fel de agresivă ca în anul precedent şi aici suntem vinovaţi.
Pe de altă parte, nu pot să nu mă gândesc la faptul că poate avem prea multe competiţii comparativ cu numărul de jucători care se înscriu şi sunt activi în turnee. Şi atunci în faţa acestei mici “inflaţii”, jucătorii îşi drămuiesc resursele, cum e şi firesc. Este posibil de asemenea ca, datorită poziţiei Iaşului, odată satisfacută curiozitatea de la prima ediţie, mulţi să nu mai fie atât de dornici să participe.
Mai aşteptăm încă unele confirmări şi apropo, In-seong Hwang îşi exprima interesul să participe, zilele trecute, într-un email pe care a avut bunăvoinţa să mi-l adreseze. Suntem convinşi că în zilele următoare se vor mai înscrie mulţi. Noi vom prelungi perioada de înscriere până în ajunul turneului şi vom micşora şi taxa de înscriere din ziua competiţiei.
Oricum ar fi, chiar şi cu 30 de participanţi, vă asigurăm că Turneul se va desfăşura în bune condiţiuni şi ne vom distra foarte bine la Iaşi!
despreGO.ro: Premiile competiţiei sunt deosebit de generoase, care este bugetul total al Cupei şi cum ai reuşit asigurarea acestuia?
Dan Cucu: Bugetul este ceva mai mic decât în anul precedent în principal datorită faptului că am decis să nu mai invităm profesionişti şi nici EurogoTV în acest an. Această decizie nu a fost cauzată de dorinţa de a ne încadra într-un anumit buget, ci pur şi simplu pentru că am considerat că nu mai este oportun pentru turnura pe care vrem să o dăm acestei competiţii în viitor. Bugetul este asigurat şi, aici am avut o surpriză plăcută când în urmă cu ceva timp, unul din sponsorii de anul trecut m-a întrebat: “Ce facem, nu organizăm Turneul de Go anul asta?”…
despreGO.ro: Care este pronosticul tău pentru podiumul din acest an?
Dan Cucu: Încă nu avem tabelul complet al înscrierilor, se vor mai înscrie multi!
În plus e dificil, iar neparticiparea lui Cătălin, Popic, Cornel şi a celor implicaţi în selecţiile de la Praga complică lucrurile. Jim pare a fi în formă, dar să nu îl uităm pe Dragoş… şi apoi, ai promis şi tu că vii în acest an…
Da, da, în acest an podiumul de la Iaşi e larg deschis şi zic eu, premiile îşi aşteaptă titularii…
despreGO.ro: Ce să fac, am promis, atunci… vin Ne vedem la Iaşi!
(8 vot(uri), media: 5.00 din 5) Loading ...De vorba cu Catalin Taranu despre Campionatul Mondial de Juniori 2011
16.07.2011
Catalin
despreGO.ro: Catalin, avem mai puţin de 1 lună până la startul Campionatului Mondial de Juniori 2011, cum decurg pregătirile?
Cătălin Ţăranu: Aş vrea să încep prin a spune că pregătirile pentru eveniment au început acum aproximativ nouă luni. Negocierile cu fundaţia Ing şi EGF au durat aproximativ două luni, pe lângă schimburile frenetice de mail-uri ne-am mobilizat să căutăm un loc potrivit de desfăşurare şi să facem o ofertă atractivă, sub presiunea unui deadline destul de sever. În final cred că a fost hotărâtoare recomandarea foarte pozitivă de la EGF şi prin noiembrie aveam confirmarea că vom organiza evenimentul. Am început întâlnirile în echipă, foarte mult brainstorming, împărţirea sarcinilor şamd.
In decembrie aveam autorizaţia de la minister, iar cererea de sprijin către COSR era deja depusă. S-a făcut mapa de prezentare atât în română cât şi în engleză, prin ianuarie grafica era gata, la începutul lui februarie am avut deja mapele tipărite şi site-ul într-o formă iniţială era gata şi el. Am fost foarte mulţumit de eficienţa cu care am progresat, de spiritul de echipă şi seriozitatea cu care am abordat toţi problema. Din păcate prin martie ne-am aglomerat cu toţii cu alte lucruri şi lucrurile au stagnat puţin, probabil s-a pierdut un tempo important şi în contactarea eventualilor sponsori. Au fost distribuite totuşi zeci de mape în foarte multe direcţii şi s-au făcut numeroase cereri de sponsorizare şi sprijin. Locul ales iniţial, Hotel Residence plus clubul Residence prezenta diverse probleme, de deplasare dintr-o zona în alta plus insuficient spaţiu de joacă pentru copii şi de desfăşurare a activităţilor. Am continuat să vizităm hoteluri şi într-un final am avut mare noroc să descoperim Complexul Herăstrau, care mi se pare ideal pentru ce ne doream să facem. Schimbarea locaţiei în mai bine ne-a dat avânt şi am reuşit să rezolvăm probleme care deveniseră apăsătoare, cum ar fi anunţul concursului Open.
Epopeea a continuat cu veşti proaste şi veşti bune, cu un procentaj mult mai mare pentru primele. Refuzuri politicoase de la majoritatea instituţiilor şi firmelor contactate au creeat momente în care începuserăm să ne întrebăm dacă vom reuşi să ducem proiectul la bun sfârşit. Am încercat să implic şi un ONG studenţesc specializat în organizare de evenimente şi comunicare, fără mari rezultate, la final tot ce s-a obţinut a fost prin intermediul membrilor echipei.
A fost dificilă şi colectarea datelor din exterior, formulare de înregistrare, date de sosire şi plecare etc. În cazul Thailandei nici până acum nu am primit feed-back şi există posibilitatea ca delegatul lor să fie înlocuit de un jucător român.
Cum stăm în prezent: contractul cu hotelul este semnat, avansul plătit, avem diverse alte contracte de parteneriat şi sponsorizare, invitaţiile către ministere şi ambasade sau alţi parteneri sunt pe punctul de a fi distribuite, avem arbitri confirmaţi, materiale de joc, materialele promoţionale sunt pe punctul de a fi tipărite. Încă se mai lucrează la programul zilei de marţi, când avem programată o excursie de o zi în zona Peleş-Braşov-Bran (inclusiv cereri de oferte la restaurante din zonă, rezervări de bilete la Peleş, Bran, Aventura Parc în Brasov).
Ştim în mare programul de divertisment opţional oferit participanţilor în fiecare zi, dar mai lucrăm încă la el, s-a stabilit o echipă lărgită de voluntari care vor ajuta la buna desfăşurare a evenimentului. E sarcina mea să îi contactez cu detalii, s-a stabilit programul festivităţilor, dar încă mai sunt de clarificat detalii. Suntem contra cronomentru deoarece participarea majorităţii echipei la CE Bordeaux presupune să avem lucrurile gata înainte de plecare. Sunt convins că am omis multe alte detalii, dar lista e pur şi simplu prea lungă ca să spun tot aici.
despreGO.ro: Ce ne poţi spune despre juniorii care vor participa la Campionat?
Cătălin Ţăranu: Vom avea trei copii români în turneu, Silvestru State calificat direct prin europenele de la Brno, Teo Toma şi Darius Dobraniş datorită dreptului ţării gazdă de a avea două locuri în concurs, unul pe fiecare categorie de vârstă. E posibil ca un jucător român să înlocuiască reprezentantul Thailandei, la grupa sub 16 ani. Din China vine un puşti de 2 dan pro, iar din Korea un insei clasa A cu şanse mari de a deveni pro anul acesta. Diferenţa de rang este prea mare pentru a spera la un loc pe podium, însă sunt convins că experienţa de a juca într-un astfel de turneu este foarte stimulativă pentru copiii noştri şi că vor da tot ce se poate ca să joace cât mai bine. Eu am făcut lecţii intensive cu Silvestru şi Teo în ultimele luni şi sunt convins de acelaşi lucru în cazul lui Darius, pe care îl antrenează Mirel. Sunt copii foarte talentaţi şi vor ajunge departe.
despreGO.ro: Despre însoţitori sau alţi invitaţi ce ne poţi spune?
Cătălin Ţăranu: Avem onoarea să primim vizita domnului Yang de la fundaţia ING, o persoană foarte importantă în scena Go-ului mondial. Sunt convins că un turneu bine organizat va deschide noi oportunităţi pentru Go-ul românesc. Am pregătit un proiect prin care să sprijinim copiii români care au talent şi s-au implicat foarte activ în Go şi doresc să îl discut cu dumnealui. Va veni şi Jana Hricova, vicepreşedinta EGF, o persoană foarte implicată în sprijinirea activităţilor cu copii. Va fi o ocazie foarte bună pentru continuarea unor discuţii pe tema promovării Go-ului la juniori.
Partenerii noştri tradiţionali de la EuroGoTV vor veni şi vor face un coverage foto şi video complet, benefic nu doar pentru păstrarea în memorie a concursului ci şi pentru promovarea lui în afară. Am obţinut promisiunea de la televiziunea japoneză NHK că vor distribui materialul pe un canal foarte popular în Japonia, de asemenea intenţionăm să punem la dispoziţie materialul şi delegaţiilor din China şi Korea cu speranţa că îl vor promova în ţările lor.
Avem onoarea să primim vizita a 5 jucători profesionişti din China, Korea şi Japonia. Vom organiza comentarii de partide şi simultane. Numele lor vor apărea pe site. Domnul Paul Barchillon va fi prezent ca team leader al echipei americane, el se ocupă şi de Revista Americană de Go şi a promis promovarea evenimentului pe această cale. În rest, vor mai fi teamleaderi şi părinţi însoţitori din diverse ţări.
La nivel local trimitem invitaţii la toate ambasadele ţărilor participante, la Ministerul Învăţământului si Sportului, COSR, Ministerul Turismului, Afacerilor Externe, Culturii. Aşteptăm încă o confirmare de la TVR, sper să fie prezenţi şi ei la eveniment. Bineînţeles că reprezentanţii sponsorilor şi partenerilor evenimentului vor primi şi ei invitaţii.
despreGO.ro: Pe pagina sponsorilor am văzut mai multe nume, ce ne poţi spune despre asigurarea bugetului necesar pentru o asemenea competiţie?
Cătălin Ţăranu: Bugetul actual al evenimentului este de aproximativ 18000 de euro cu variaţiuni în plus şi minus în funcţie de diverşi factori, cum ar fi oscilaţiile de curs valutar. Sponsorul major este fundaţia ING, cu aproximativ 10000, iar sponsorul major pe România este ATSA unde meritul integral îl are doamna Valeria Costea. Bogzi a facilitat de asemenea obţinerea unei sponsorizări de la firma DSL Piper.
FRGO a alocat 2000 de euro din bugetul de competiţii internaţionale, un sacrificiu făcut în detrimentul jucătorilor de top, dar care a fost necesar.
Bugetul pare mare, cu siguranţă este mai mare decât bugetul anual al FRGO. Însă condiţia fundaţiei ING este ca organizatorii să asigure integral costurile de cazare şi catering ale participanţilor şi teamleaderilor, ceea ce presupune din start o sumă mai mare decât cea primită de la fundaţia ING. Excursia de marţi va fi foarte costisitoare, costul materialelor promoţionale, arbitri, cadouri pentru participanţi şi aşa mai departe, se adună şi la un ultim calcul suntem foarte la limită, este posibil ca o parte din costuri să fim nevoiţi să le acoperim prin donaţii personale.
Vreau sa menţionez contribuţia lui Mihai Milu, care s-a mobilizat să ne ajute cu o sponsorizare constând în băuturi racoritoare, ca şi la Balcaniadă. De asemenea prin intermediul doamnei Camelia State avem promisiunea unei sponsorizări în sticle de vin (foarte utile pentru cadouri de protocol şi catering la festivităţi) şi posibil
alte cadouri pentru copii. Arpi a promis şi el să facă demersuri pentru o sponsorizare în obiecte pentru cadouri la copii.
Aş vrea să îmi exprim dezamăgirea relativ la instituţiile statului român care ne-au refuzat în masă orice sprijin. În cazul COSR, care ne-au sprijnit mult în trecut, a fost o mare surpriză. Pe de altă parte când am participat la adunarea generală a COSR în aprilie am aflat că statul le-a redus bugetul cu 40% în an preolimpic, o lovitură extrem de dură dată sportului românesc. Nu a fost lipsă de bunăvoinţă din partea lor, datorăm politicii actuale a statului român situaţia mizeră în care e lăsat sportul.
La final îmi cer scuze dacă am uitat să menţionez ceva, sunt pur şi simplu prea multe detalii şi acum scriu fără să am un dosar complet al evenimentului în faţă.
despreGO.ro: Ce pronostic dai pentru românii participanţi la Campionatul Mondial?
Cătălin Ţăranu: Nivelul de joc va fi foarte ridicat, deci vor avea o luptă grea. Îmi doresc să obţină locuri cât mai bune în clasament, dar cred că ce contează mai mult e să devină mai puternici în urma experienţei acumulate la acest eveniment. Oricum, pentru ei va fi cu siguranţă o experienţă de neuitat.
despreGO.ro: Ce ne poţi spune despre concursul Open? Te aşteptai la o listă de înscrieri mai populată?
Cătălin Ţăranu: Mi-aş fi dorit în primul rând să reuşim să atragem mai mulţi jucători străini, dar din păcate anunţul a fost făcut un pic cam târziu. Perioada de vară este foarte aglomerată şi multă lume îşi programează vacanţele din timp. Mi-aş fi dorit însă o efervescenţă mai mare în rândul jucătorilor români, este un eveniment unicat care probabil nu va mai vizita România zeci de ani de acum încolo. Sunt în schimb bucuros de numărul mare de jucători care şi-au oferit ajutorul voluntar, aveam mare nevoie de ei şi e un sentiment plăcut să vezi această mobilizare.
despreGO.ro: Prezintă-ne te rog echipa de organizare a competiţiei.
Cătălin Ţăranu: Avem aici două categorii de echipe, cea de bază care a muncit cot la cot cu mine în ultimele nouă luni şi cea largită care va fi prezentă şi va contribui la buna desfăşurare a evenimentului.
Când am început demersurile pentru obţinerea Campionatului Mondial am apelat la nişte persoane cu care lucrasem deja şi la alte evenimente şi care m-au impresionat prin seriozitatea abordării, dar mai ales prin capacitatea de a obţine rezultate. E posibil să fi făcut o greşeală foarte mare încercând să limitez echipa la cât mai puţini oameni, originea acestei decizii constă în experienţe mai puţin plăcute avute de-a lungul timpului cu voluntari care se angajează să facă ceva apoi te lasă baltă, ori le ia extrem de mult timp să îşi ducă la îndeplinire promisiunea făcută.
Sunt convins că un bun manager se descurcă să implice toate categoriile de oameni şi să folosească abilităţile fiecăruia la maxim, însă eu nu am pretenţia de a fi un bun manager. Am devenit manager ad-hoc datorită pasiunii cu care am încercat să iniţiez diverse evenimente şi am antrenat oameni care să ajute la organizarea lor.
Revenind, echipa cu care mi-am dorit să lucrez a constat din următoarele persoane: Bogzi, Valeria Costea, Nae Manuela şi Camelia State. Ca o paranteză sunt convins că ar fi trebuit să-l cooptez pe Mirel Florescu mult mai devreme decât am făcut-o, pe lângă altele el este un manager excelent, dar fiind şi în Piteşti şi ştiind că e foarte ocupat nu l-am întrebat atunci, deşi ocazional îi mai povesteam despre eveniment.
Oricum, cu cele patru persoane mai sus menţionate am mers la sigur, a fost impresionant şi foarte stimulativ pentru mine să văd cât de bine se lucrează în această echipă şi cât de uşor se obţin rezultate. Vali a fost mirifică (îi place cuvântul ăsta) şi pe final a fost cea care a salvat concursul la aspectul financiar, când m-a sunat să-mi confirme reuşita sponsorizării a fost cred cea mai bună zi pe care am avut-o în ultimul an. Bineînţeles că nu s-a limitat la atât, cei de la Saijo care au participat la organizarea Cupei Ambasadorului îi cunosc eficienţa în organizare.
De asemenea tot Vali a rezolvat partea de grafică. După acest CM am luat decizia să renunţ la munca organizatorică, ţin pe această cale să spun că a fost o onoare pentru mine să colaborez cu Vali la diverse evenimente şi să-i mulţumesc pentru contribuţia ei în lumea Go-ului românesc.
Cu doamna Nae, tot timpul când mă întâlnesc îmi vine să mă plec până la pamânt. Întâlneşti rar persoane capabile de atâta forţă de muncă, care să cunoască atât de multe lucruri despre aproape orice, care să ştie aproape toate persoanele importante din oraş, care să rezolve atât de multe probleme una după alta fără să se plângă că e obosită. Contribuţia ei la eveniment a fost enormă. Nu intru în detalii că sunt prea multe, îmi exprim doar admiraţia şi recunoştinţa pentru ce a făcut şi face în continuare.
Pe doamna Camelia State mi-e greu să o disociez de doamna Nae aşa cum mi-e greu să spun Silvestru fără să mă gândesc şi la Alex. Tot ce am zis mai sus e valabil şi în cazul dumneaei, fenomenul Şcoala 179 care a impulsionat mult promovarea Go-ului la noi o are ca personaj central. Disponibilitatea de a ajuta şi eficienţa cu care o fac continuă să mă uimească în cazul acestor două doamne minunate.
Bogzi… e Bogzi!
Mulţumesc încă o dată celor patru pentru că au fost alături de mine în această iniţiativă.
Relativ recent mi-am dat seama de disponibilitatea lui Mirel de a ajuta şi mi-am dat o palmă, chiar şi de acum încolo sprijinul lui va fi invaluabil. Mulţumesc Mirel.
Deşi nu-i place să recunoască, Mihaela Gradinariu m-a ajutat în susţinerea corespondenţei cu delegaţiile participante şi în diverse alte ocazii practice şi îi mulţumesc pe această cale.
Ca secretar al FRGO, Ada a avut în mod constant o implicare naturală în echipă, am separat rolul ei de cel al echipei de baza în primul rând pentru că ea şi-a asumat organizarea Campionatului European Feminin din septembrie şi în al doilea rând datorită diferenţei dintre munca voluntară şi cea a unei persoane angajate. Ada a depus un volum de muncă suplimentar foarte mare faţă de atribuţiile ei ca secretar şi în special acum, spre final, rolul ei devine din ce în ce mai important. Mulţumesc Ada şi ne bazăm pe tine să ducem la bun sfârşit evenimentul.
Echipa largită care va ajuta la faţa locului prin diverse activităţi organizatorice, înregistrare de partide, supervizarea delegaţiilor şamd constă din următoarele persoane: Mirel Florescu, Viorel Ichim, Nae Manuela, State Camelia, Adelina Sora, Mihai Şerban, Laura Avram, Andreea Pîrvu, Codin Cocioabă, Dan Amira, George Chirilă, George Gînguţă şi subsemnatul. Nu am lista în faţă, sper să nu fi uitat pe cineva.
S-au mai oferit să ajute Sorin Sora, Andrei Razvan, probabil că la faţa locului vom avea şi mai mult sprijin de la participanţi.
Nichita Fedul s-a oferit la un moment dat să încerce demersuri de sponsorizare, deşi poate nu va avea un răspuns pozitiv îi mulţumesc pentru intenţie. Benuţ, ca de obicei, a fost foarte săritor şi a oferit ajutor în încercarea de a găsi câteva laptop-uri pentru a avea un mic centru internet acolo. Arbitrii vor fi Calotă Lucreţiu şi Deaconu Lucian.
Mai avem o echipă tehnică: Calotă Lucreţiu la implementare website, Ionuţ Ştefan Alexandru webdesign, Liviu Antonescu grafică. Cu promovarea turneului prin parteneriate media ne ajută Titi Ghioc (despreGO.ro) şi Cioată Daniel (GoVortex.org). Asociaţia Rădăcini Culturale condusă de Camelia Basta şi Alex Eftime s-au oferit să ne ajute pentru diverse activităţi auxiliare şi cu siguranţă experienţa lor în organizare de evenimente va conta foarte mult.
Mulţumesc tuturor celor mai sus menţionati pentru implicare.
E mare nivelul de informaţie şi îmi cer scuze din nou dacă am omis ceva sau pe cineva, îl voi ruga pe Titi să facă rectificări dacă va fi nevoie.
Mulţumesc.
despreGO.ro: Cătălin, mulţumesc şi eu pentru răbdarea cu care ai răspuns întrebărilor mele. Îţi urez un concurs excelent!
(3 vot(uri), media: 5.00 din 5) Loading ...Cornel Burzo si Mondialul de Amatori
10.06.2011
Locul 9
Primii 10
despreGO.ro: Cornel, felicitări pentru locul 9 obţinut la Campionatul Mondial pentru Amatori! Cum te simţi?
Cornel Burzo: Mulţumesc, locul 9 nu e chiar rău, dar speram la un rezultat mai bun la această ediţie a Campionatului Mondial, ceva de genul top 5 ţinând cont de faptul că am început turneul din poziţia a 5-a şi eram cel mai bine cotat dintre europeni. Însă nu e chiar aşa simplu, până la urmă vin mulţi jucători bine pregătiţi la un turneu final.
despreGO.ro: Ai avut un turneu greu, i-ai prins pe ocupanţii primelor 2 locuri, cum au fost partidele cu ei?
Cornel Burzo: Se pare că traseul meu a fost puţin mai dur decât al celorlalţi europeni de top, însă problema a fost că am pierdut meciul împotriva Olandei în runda a 4-a. China şi Corea au fost la înălţime, îmi place să cred că am avut şanse în faţa lor. Şi din comentariile lui Takemiya Masaki 9p ieşea că m-am descurcat bine până pe la jumătatea fiecarui meci, dar în momentul în care am forţat m-au taxat rapid şi nu am avut cum să revin în joc. După ce s-a uitat peste partida contra Chinei, Takemiya Sensei a zis “shouldn’t try that hard… gotta play more relaxed”.
Romania - Olanda
despreGO.ro: Într-un comentariu recent mi-am exprimat speranţa ca evoluţia ta viitoare să fie pozitivă în urma experienţei căpătate la acest Campionat Mondial, ce părere ai?
Cornel Burzo: Îmi doresc mult ca la o ediţie viitoare a CM să termin top 3, dar pentru asta trebuie să mă mai antrenez şi probabil să mă concentrez mai mult la joc decât la rezultat
despreGO.ro: Reprezentantul Japoniei, Domnul Hirata, a pierdut în faţa Norvegiei, cum a fost primită vestea la faţa locului?
Cornel Burzo: Rezultatul partidei dintre Japonia 8d şi Norvegia 4d a fost puţin şocant. După rundă îl întreba lumea pe Morten Osftad dacă speră să bată şi China sau Corea, însă el le-a răspuns că a fost un accident şi se aşteaptă să piardă următoarele 4 partide la rând
Romania - Franta
despreGO.ro: Francezul Thomas Debarre şi germanul Franz-Joseph Dickhut au ieşit în faţa ta în clasament. Au fost ei mai buni ca tine sau au beneficiat de un culoar mai uşor?
Cornel Burzo: Cu Thomas am jucat în runda 2-a şi a fost un meci greu, pe care pot să spun că l-am câştigat puţin norocos la 3,5 puncte, pentru că fuseki-ul a fost cam lent, iar în middle game era pe muchie de cuţit. Însă pe final s-a relaxat francezul suficient să mă lase să câştig… cu Franz nu m-am întâlnit la turneul ăsta, însă ambii jucători sunt buni şi au prins şi un culoar în care au reuşit să facă 6 victorii ocolind adversarii din China, Corea şi Japoia. Deci se poate zice că au fost puţin avantajaţi de împerecherile rundelor. Oricum mă bucur pentru performanţa lui Thomas, care se antrenează cu Fan Hui 3p în Franţa şi e un jucător tânăr care promite pentru Go-ul european, aşa că locul 4 mondial o să îl ăncurajeze mult.
despreGO.ro: Apropo de culoare, Viorel Arşinoaia pune câteva întrebări aici: “Cred că fenomenul se datorează sistemului de parizare… Ce mă întreb este: oare chiar nu îşi dau seama de asta? Urmăresc vreun scop special? Cu siguranţă cineva le-o fi atras atenţia, ce-or fi răspuns oare?”. Ce părere ai tu?
Cornel Burzo: Nu ştiu ce să zic despre pairings, pentru că nu am studiat deloc aspectul acesta, însă faţă de alţi ani în care fiecare ţarâ intra în concurs de pe poziţia pe care a terminat în anul anterior, anul acesta au folosit un criteriu diferit pentru prima rundă, o combinaţie între rangul jucătorilor şi rezultatele de la alte ediţii ale Campionatelor Mondiale, din acest motiv am început turneul pe 5. Cei 157 de jucatori au fost împărţiti în 3 grupe, prima de la 1 la 14, a 2-a de la 15 la 42 şi a 3-a de la 43 la 57, iar cei din grupa de mijloc erau împerechiaţi de genul 1-15, 2-16, etc. Din runda a 2-a s-a folosit sistemul McMahon, însă Corea, China şi Japonia nu aveau voie să se întâlnească până prin runda a 4-a. Oricum, mi-a părut suspect că Japonia a prins nişte adversari slabi, dar probabil l-au menajat pe reprezentantul lor de 85 de ani care oricum a fost o senzaţie a acestui turneu.
Romania - Coreea
despreGO.ro: Povesteşte-ne o întamplare deosebită de la această ediţie.
Cornel Burzo: În fiecare seară se putea juca Go până târziu într-o sală de conferinţe a hotelului în care am stat toţi participanţii la CM. La un moment dat a apărut Takemiya Masaki 9p să bea o bere cu noi şi a văzut un joc de table la Kim Seung-jun 9p, aşa că a început să provoace lumea la backgammon, menţionând că el a fost “Japan champion”. După ce a câştigat câteva linii împotriva coreanului şi a norvegianului, am urmat eu la masă şi am câştigat norocos. După meci mi-a comentat şi partida de table, se pare că îi place să facă reviews la tot ce mişcă cu piese albe, negre… zaruri
despreGO.ro: Cornel, mulţumesc pentru interviu şi, încă o dată, Felicitări!
(7 vot(uri), media: 5.00 din 5) Loading ...De vorba cu Adrian Ghioc
08.05.2011
Republicare din Revista ProGo numărul 20. Interviu acordat în data de 12 februarie 2011.
Când m-am apucat de GO, prin anii `80, nu ieşisem cu jocul afară din oraş, aşa că pe majoritatea jucătorilor noştri i-am cunoscut după 2004 când am început să umblu pe la concursul lui Titi, la Bucureşti. Într-o zi, Iulian Dragomir mi-a trimis nişte fotografii „istorice” şi atunci am aflat cu stupoare că familia Ghioc a strâns de fapt 10 D …
Adrian Ghioc
Kiru: Multă vreme am crezut că Titi Ghioc a fost singur la părinţi. Cum de a putut un 5D să dispară atâţia ani din peisajul GO-ului românesc?
Adrian Ghioc: Sunt un bărbat atipic. Nu pot să iubesc două femei în acelaşi timp. După ce am terminat facultatea, nefiind vreun mostenitor de Hilton a trebuit să mai şi lucrez. Şi întâmplător îmi plăcea ce fac. Am lăsat iubirea din tinereţe (go-ul) pentru mai târziu, pentru la pensie ziceam eu. Timpul a mai trecut peste mine, iubirea mai recentă m-a şi dezamăgit un pic, dar oricum şi-a făcut treaba. Nu mai sunt “în boscheţi”, aşa că a cam venit timpul pensiei! Adică al iubirii din tinereţe
K: Cum ţi-ai reamintit de GO? A fost un declic la un moment dat, sau ai revenit treptat? Sau poate n-ai “plecat” niciodată de tot?
AG: Go-ul n-a plecat niciodată din sufletul meu. Sunt un tip pătimaş atunci când e vorba de ceea ce-mi place. Dar raţional. Să-ţi dau un alt exemplu… Îmi plac foarte mult cărţile şi îmi place să citesc. Dar în tren spre Oradea, între două babe care-şi deapănă amintirile, n-o să încerc niciodată să citesc o carte bună. Poate cel mult un roman poliţist. Lectura cărţii bune o voi lăsa pentru timpul potrivit, atunci când îi pot da atenţia cuvenita. Aşa şi cu go-ul …
K: Cum au arătat primii tăi ani în GO?
AG: Confuzie mare, lipsuri asemenea, mult entuziasm. Eram cam de tăria ta sau poate mai slab şi … cât mă mai rugam de George (Stihi) să-mi copieze şi mie “Basic Techniques of Go”… Zicea că nu-i de nasu’ meu. Acum cu ochi mai maturi decât atunci banuiesc că avea alte motive pentru refuzurile lui Că veni vorba de el, nu ştiu când o să mai avem noi un organizator ca el. Pe de altă parte, am vazut că acu’ e “democraţie” (manifestată îndeosebi prin neştiinţă şi lipsă de respect), multora nici nu le-ar plăcea George… Revenind … N-aveam bani, n-aveam acces la informaţie, n-aveam nimic decât tinereţe şi entuziasm. A, şi mai aveam ceva totuşi … îl aveam pe Radu Baciu, care nu era un “profesionist” ca cei de azi (nu-i o critică aruncată aici din vârful condeiului, e doar un fapt prezentat aşa cum e, plăcut sau nu, depinde cine-l citeşte şi dacă-l poate înţelege). Am învăţat multe de la Radu şi nu mi-a cerut nici măcar o ţigară în schimbul timpului lui preţios… În rest, ce să mai spun? O mână de fanatici. Jucam go cât cuprinde. Cu Ionuţ Cora, Liviu Oprişan, Şerban Cristescu şi alţii. Duminica plecam dimineaţa de acasă şi mai veneam noaptea.
K: Recent am descoperit în comentariile articolelor din despreGO.ro câte ceva din viziunea ta despre GO. Ce înseamnă GO-ul pentru tine?
AG: Ce înseamnă muntele Fuji pentru o furnicuţă? Dar soarele pentru o albină? Na că am devenit şi poet! Să revenim (şi nu prea) … Mult prea mult pentru un spaţiu atât de restrâns ca cel alocat unui interviu. Cum bine zici, o parte din viziunea mea poate fi intrezărită citind printre rânduri ce scriu pe ici pe colo…
K: Eu insist, cu atât mai mult cu cât sunt dispus să suplimentez numărul de pagini, numai ca să aud răspunsul. Mi se pare cel mai interesant lucru la un om de GO (în mod intenţionat nu am folosit termenul de jucător de GO).
AG: Ufff… N-am reusit să te păcălesc şi acu’ nu ştiu ce să zic. Vezi? Aşa e când te dai mare la apă mică! Dacă aş zice că go-ul pentru mine e un hobby, m-aş trage singur de mânecă şi mi-aş zice … “Mare mincinos mai eşti”. Dacă aş băga texte cu arta, iar mi-aş zice … “Hei, las-o mai uşor că mai citesc şi alţii şi-i buşeşte râsu’. Iar pe alţii plânsu’ LOL”. Chiar aşa, oare ce o fi go-ul ăsta pentru mine? … Fiind inginer mi-am adus aminte de glumiţa aia cu asemănarea dintre ingineri şi căini. şi ăia şi ceilalţi au privirea blândă şi înţelegătoare, dar se exprimă mai greu Mda, vorbeam de go parcă, nu? Mă-nvârt în jurul cozii şi nu zic nimic … Treaba ta, ai zis că suplimentezi numărul de pagini … Hai să mai încerc … E … lumea în care mă simt bine. E ceva care mă face pătimaş, fanatic uneori. E ceva care-mi place foarte mult şi nu m-a înşelat niciodată. E cel pe care nu mă supăr niciodată, fie că mă urcă pe scară atunci când e să fie, fie că mă coboară atunci când nu mai am ce căuta mai sus. E ceva ce m-a vrăjit când eram adolescent şi acum îmi dă târcolale din nou şi din nou. Oare ce să fie go-ul ăsta? S-ar putea ca între timp să fi ajuns o parte din mine, aşa cum eu demult am devenit o mică părticică din el…
K: Anul trecut la Ambasador am pierdut în faţa lui Rareş Ghioc. Surprins de tăria lui l-am întrebat unde a învăţat GO în ultimul an şi răspunsul lui a fost bulversant:
“La bunici”.
Eram uluit.
“Bunicii tăi joacă GO?”
“Nuuu. Acolo m-a învăţat unchiul meu…”
Aşadar, dacă ar fi să ai un discipol, care sunt pasii cu care l-ai trece prin GO?
AG: Dacă punerea în practică a verbului a preda ar fi aşa uşoară, toti englezii ar fi în stare să predea engleza. Dar nu sunt. Faptul că sunt 5d nu înseamnă automat că sunt şi un profesor de go bun sau măcar bunicel. Deocamdată nu sunt dovezi prea concludente în sprijinul teoriei ca aş putea preda go-ul. E adevărat, sunt câteva persoane (jucători de nivel kyu) cu care joc şi cărora încerc să le mai explic una-alta, dar nu sunt discipolii mei. Totuşi … dacă aş avea un discipol … hmm … în primul rând aş înţelege relaţia noastră în stilul asiatic. Sunt senseiul tău şi când îţi spun să freci podeaua, o freci, chiar dacă ţie ţi se pare ca n-are legătură cu go-ul. Altfel n-aş accepta să mă ocup de un discipol. Atenţie! Eu fac diferenţă între termenul de elev şi cel de discipol. În acelaşi timp, să revenim cu picioarele pe pământ. În lumea modernă, cine ar accepta să fie discipolul meu în condiţiile expuse? Şi de ce şi-ar dori să fie discipolul meu? Să ne reamintim … sunt furnicuţa de la poalele muntelui Fuji… Nu e doar o metafora, e adevărul adevărat, fie că-mi place sau nu.
K: Eu ştiu pe cineva dispus … Dar întrebarea viza descoperirea unor trepte ce trebuiesc urcate, a unei ordini, aşa cum o vezi tu …
AG: Ha! Nu umbla cu cioara vopsită, vrei să mă măguleşti şi să obţii mai multe de la mine în interviul ăsta Trecând peste asta şi peste ce am spus mai devreme, ar mai fi impedimente, de exemplu … ar trebui să stea la mine (Ana m-a întrebat ce moşmondesc p-aici, a citit şi s-a dus dincolo. Nu stă degeaba, produce un zgomot cam stresant … Cred că îşi ascute baltagu’) şi să o cam rupă cu restul. Inclusiv cu şcoala sau serviciul, după caz. E persoana respectiva atât de hazardată? Dacă mizeaza pe numărul necâştigător? La rândul meu, prezumând că sunt cu picioarele pe pâmânt (că d-aia sunt sensei, nu?), ar trebui să analizez foarte bine ce va urma. Nu pot să risc să distrug un om (viitorul lui) de dragul artei mele şi orgoliului meu. E tare complicat … Nu-s un visător de felul meu şi nu mă arunc cu capul înainte aşa usor. Şi mai e ceva … un singur elev în şcoala asta a mea ipotetică nu e suficient. E nevoie de competiţie internă … aşa că … să presupunem că găseşti un nebun, da’… unde mai găseşti încă cel puţin doi-trei?
Totusi să încerc să revin … Treptele ce ar trebui urcate, ordinea în viziunea mea … M-ai pus într-o încurcătură destul de mare, mai că-mi vine să dau vina pe aşa-numitul “writer’s block”. Să mă dau un superstar jucător de top care le ştie pe toate? Nu-mi vine să mă păcălesc pe mine chiar aşa. Răspunsul sincer şi dezamăgitor este că neavând în plan şcoala aia ipotetică de care vorbeam mai devreme, n-am nici un “plan de şcolarizare”. Ca să mai spulber din dezamăgire, o să încerc să dau un sfat pentru unii din cei care într-adevăr vor să fie mai buni decât sunt acum … Să-şi inverseze atitudinea faţă de anumite lucruri. Atunci când întâlnesc un jucător mai puternic, în loc să fie tare’n clanţă pe nu ştiu care blog, pe holul sălii de concurs sau pe chatul KGS-ului şi să pună pe tablă respectuos pietrele de handicap iar în timpul partidei să fie covârşit de respect… să facă invers. Cu alte cuvinte, să mute tupeul din exterior pe tablă şi respectul de pe tablă înafara ei. Mda, cred ca n-am spulberat nicio dezamăgire. E un sfat din categoria spălatului podelelor, n-am dezvăluit o deschidere miraculoasă cu care să rupem în bucăţi adversarul “while sleeping”…
K: Cum se antrenează azi Adi Ghioc?
AG: Într-o ordine aleatoare … Rejoc (cam prost folosit termenul, dar altul n-am găsit) partide de profesionişti. Unele mai vechi plus cam toate cele noi pe care pun mâna. Uneori cu atenţie, alteori mai repede. Sunt utile ambele abordări. Când rejoc partida mai repede, memoria fotografică înregistrează forme şi mă opreşte doar dacă-mi iese în cale ceva ieşit din comun (pentru mine). Altceva … pun pe tablă şi rezolv probleme. În anii ’90 niciodată n-am făcut aşa ceva. Şi prost am făcut. Altceva … mai joc online din când în când, dar rar pentru că nu-mi place şi nici nu mă simt bine fizic. Nu pot să-ţi explic ştiinţific ultima chestie, unora poate le pare aiurea. E o problemă legata de ochi şi nu numai. Nu am capacitatea de a o explica, dar îi ştiu urmările asupra mea. Da, din păcate joc foarte puţin în comparaţie cu cât jucam înainte şi asta e foarte rău. Dar n-am soluţie încă şi nici timp foarte mult (online ar fi fost cel mai convenabil, dar …) în rest, ce să-ţi mai zic … Mai lucrez din când în când la unele deficienţe care aparent n-au legatură cu go-ul. Mai mult legate de psihologie. Unele le-am mai dezvăluit printre rânduri în alte parţi, altele nu. Să lăsăm şi o aură de mister Nu sunt o femeie frumoasă ca să mă dezbraci de tot. Şi din prima!
K: Îţi mai aminteşti cum ai trecut pragul de 1D?
AG: Sincer nu prea. Îmi amintesc că era un sistem cam feudal de a trece pragul şi pe care eu l-aş folosi şi acum. Nu era aşa simplu … Acum am văzut că sunt o puzderie de shodani. Hmm … Oare?
K: Din valul ridicat în anii ’80, câţiva au ajuns pe la casa GO-ului de la Soare Răsare. Nu te-a tentat să studiezi GO-ul la el acasă?
AG: Ohhh, m-aş duce şi mâine chiar dacă mi-am mai pierdut entuziasmul din anii ’90. Dar … îmi lipsesc şi mi-au lipsit multe din ingredientele necesare. Să o luăm din nou într-o ordine aleatoare… Îţi trebuie bani seriosi sau un sponsor. Îţi trebuie multă şansă (fie că se numeşte Saijo sensei ori Kobayashi Chizu) dar şi ştiinţa (sau potriveala) de a beneficia de ea. Şi-ţi mai trebuie ceva talent sau măcar tinereţe şi ceva cunostinţe mai aprofundate. Când au plecat Dragos şi Vali, eu eram foarte tânăr şi mai tare decât ei, dar ei … aveau jumătate din vârsta mea şi se apropiau de tăria mea de joc cu paşi mari. Când au plecat Sorin şi Robert, ei – mai mici decât mine – erau campioni naţionali, pe când eu eram … p-acolo. Mirel a plecat pentru că avea un prieten japonez care l-a sponsorizat, da’ oricum era şi el un star. De Cătălin ce să mai zic, avea talent cu caru’ poate cât toţi ceilalţi la un loc, da’ dacă n-ar fi avut şansa numită Saijo sensei, nu se ştie dacă ar fi ajuns acolo. Popic? Popic l-a avut în primul rând pe Cătălin. Revenind la subiectul interviului tău, eu, îmi aduc aminte de vorba aia … “N-ai cu cine, mă, n-ai cu cine!” dacă n-ai nici bani, nici şansă, nici talent, nici tinereţe tinereţe, atunci … de unde măi tată, măi?
K: Observ că pui mereu în discuţie tinereţea ca un ingredient necesar pentru performanţă. Fiindcă eşti “la a doua căsnicie” cu GO-ul, ce te motivează să rămâi pe metereze?
AG: Eh, stai un pic, n-am încercat să sugerez că la 40 eşti “dead and buried” şi nu poţi face performanţă. Fujisawa Shuko sensei era Oza la 67 dacă ţin minte bine. Bineînţeles că atunci când eşti puşti mintea îţi poate fi modelată mai uşor în direcţia bună dacă modelatorul se pricepe, bineînţeles că puştii prind mai repede. Dar are şi înaintarea în vârstă ceva avantaje şi poate să mai echilibreze cât de cât balanţa. Măcar din când în când. Îmi fac şi eu speranţe, ce să fac? 
Ce mă motivează să rămân pe metereze? N-am murit un pic, suficient de mult, atunci când am lipsit dintre voi? Mai împiedicat, mai şontâc-şontâc, am încercat să-ţi spun ce înseamnă go-ul pentru mine. Dacă-mi pui întrebarea asta cu meterezele, se pare ca n-am prea reuşit să răspund convingător la întrebarea cealaltă 
aşa fac eu din când în când, bag lumea-n ceaţă.
K: Dacă peştişorul de aur ţi-ar rezolva “celelalte” probleme, cum ţi-ar place să fie viaţa ta de jucător de GO?
AG: Fie-ţi milă de bătrâneţile mele, de ce mă ispiteşti? Go, go şi iar go, în toate formele posibile. Inclusiv stat de vorbă cu tine şi alţii pe subiecte legate de go Vreun posibil discipol ziceai că ai cunoaşte. Nu cumva ştii şi vreun peştişor?
K: Care sunt oamenii de GO pe care-i admiri? Ai modele? Te inspiră cineva?
AG: O să zica unii că mi s-a cam şubrezit mansarda şi nu mai ţin minte ce scriam acum câteva luni pe blogul lui Titi. Nici vorbă, recitiţi despre ce vorbeam. Astea fiind zise… Un jucător de go pe care-l admir este Cătălin. Un model frumos era Radu… De afară … ce să zic? Doamne fereste să mă inspire vreun superstar din ăştia noi. Dacă aş încerca să joc ca Lee Sedol, cred aş trece spre 1-kyu încolo. Câteodata nu înţeleg nimic din ce joacă, cum aş putea să mă las inspirat de el? N-o să uit mult timp cum mă uitam acu’ vreun an pe o partidă de-a lui, pe repede-înainte ce-i drept, şi brusc se termină partida. “Na că a murit până la urma grupul ăla, aşa-ţi trebuie dacă exagerezi în halu’ ăsta!” îl apostrofez eu pe Lee Sedol. Bănuieşti ceva? Dacă nu, să-ţi spun cum stătea treaba … a cedat celălalt. Îţi dai seama cât am înţeles eu din partida aia? Eu te-am pus să faci interviuri cu pafarişti?
K: Şi în final, în ce direcţie crezi că se îndreaptă GO-ul românesc?
AG: Mai încet sau mai repede, cred că progresează mai la toate capitolele. Sunt şi excepţii unde eu văd becul pe roşu şi e grav dacă e aşa. Eu nu văd jucători de calibru venind din urmă. Nu văd generaţia următoare. Văd un câmp gol cu câţiva maci rătăciţi în imensitatea lui. Vorbind cu Cătălin, el îmi zicea că ar cam fi ceva. Sper să aiba el dreptate. Să-nchei într-o notă mai optimistă … Uită-te ce noian de concursuri. Pentru toate gusturile (sau aproape). E fantastic!
K: Înainte să închei, îi dau cuvântul lui Vasile Bunea, care auzind de interviu, a venit la rândul lui cu o întrebare.
Vasile Bunea: Ai dispărut o perioadă destul de lungă din prim-planul GO-ului românesc, ca şi mine dealtfel. Dar asemănarea dintre noi se rezuma doar la atat, în ceea ce priveste GO-ul. şi dacă tu zici că eşti “o furnică la poalele Muntelui Fuji”, eu oi fi o bacterie la poalele Trascăului. După 12 ani de pauză în ale GO-ului, am constatat că acest joc s-a schimbat foarte mult, că ceea ce jucasem în anii ’90 era cam desuet. Tu cum ai regăsit Go-ul după perioada ta de retragere? Ai avut şi tu senzaţia că s-a modernizat? Sau e doar percepţia “bacteriei”?
AG: De schimbat, clar s-a schimbat. Dar nu orice schimbare înseamna modernizare. La fel cum nu orice schimbare care nu e modernizare e neapărat regres. O parte din go s-a schimbat, dar eu nu pot să o cântăresc şi să o definesc în termeni de regres sau modernizare. Pur şi simplu e altfel. Uite, de exemplu, coreenii cred că sunt “de vină” pentru stilul actual de luptă nebunească sau invazii în teritorii care par neinvadabile (şi chiar sunt câteodată). E asta modernizare? Nu ştiu, nu ştiu cum să-i zic, e pur şi simplu altfel decât ştiam. Pe de altă parte, lupte, lupte şi iar lupte, timp de gândire mai mic decât înainte te duce cu gândul la un show făcut pentru fani, pentru oamenii de pe margine (care nu au timp), nu pentru zeul Go în sine (care are timp berechet). Şi ai zice că e modernizare, aşa e omul modern, e cu show-ul în braţe. Dar ai putea să zici că e şi regres. Oare dacă ai timpul de gândire mai scurt mai poţi avea aceeaşi profunzime în ceea ce faci? Ne-am transformat în nişte mici roboţei care au puterea de calcul a multor servere în spate şi nu mai avem nevoie de prea mult timp pentru a lua decizia corecta? Eu ştiu?
Altă parte a go-ului s-a modernizat indubitabil. Internetul este minunea tehnicii care-ţi aduce în casa, instantaneu aproape, cam tot ce vrei. Mai devreme povesteam despre lipsa de informaţie din anii trecuţi. N-aveai o carte sau un sensei lângă tine şi aveai un dubiu? Păi orbecăiai până în pânzele albe şi poate până la urmă tot nu descopereai calea cea bună. Acum, ţac-pac, deschizi internetul şi dacă te-ai obişnuit cât de cât, ce şi unde să cauţi, ai şanse mari să găseşti destul de repede informaţia dorită. Ce să mai zic de jucătorii de top … păi de câte ori pupau ei partide cu profesionişti sau jucători amatori de super top? Poate de câteva ori pe an, dacă îi ajutau circumstanţele. Acum … deschizi KGS-ul sau mai ştiu eu care server şi dacă nu azi, măcar mâine sau săptămâna viitoare tot dai de un profesionist p-acolo cu care poţi juca. Sau măcar de un amator foarte tare.
Am lăsat la urmă go-ul românesc. Cum l-am gasit? Hmm … România tot acolo sus e în Europa, nicio modernizare şi mă bucur tare mult. Pe unii dintre români îi înjur poate săptămânal sau zilnic, dar la România ţin şi mă bucur că suntem sus. În rest … Sunt concursuri foarte multe şi asta, după cum am mai zis, mă bucură. O parte din ele, parcă mult mai multe decât înainte, sunt private. Da, asta cred că e modernizare. Alţii poate gândesc altfel şi cred că socialismul e viitorul. Eu am altă părere… “Să ni se dea” (şi anume statul să fie cel care dă) nu cred că ţine de timpurile moderne. Alte schimbări… Păi s-a schimbat echipa FRGo. Ce să spun, deşi uneori pare că-i atac, eu nu vreau să spun nici că alţii erau proşti şi ăştia buni, nici invers. Sunt mai paşnic de felul meu, deşi uneori ai zice că situaţia e chiar pe dos Cel mai mult mă supără că e Cătălin preşedinte în loc să fie numai jucător şi sensei şi să-şi concentreze energiile în directia asta. Dar asta nu înseamnă că nu-l înţeleg. Dacă vroia performanţă, rămânea în Japonia, nu se întorcea aici să joace cu pafaristi ca mine sau mai ştiu eu care altul. Alte schimbări? Oh, ar mai fi ceva … Nu te-ai plictisit de mine şi vorbăria mea? Copiii … Poate nu sunt foarte informat, dar senzaţia mea e că sunt mai puţini şi asta e un regres. Au dispărut “bazinele” păstorite de Carmen Mateescu şi Marcel Dăescu şi a apărut cel al doamnei Camelia State, dar parcă balanţa e defavorabila prezentului. O parte din vină o poartă chiar modernizarea de care vorbeşti, dar nu modernizarea go-ului ci modernizarea societăţii. Copii au atâtea opţiuni acum … Pe de altă parte şi în Coreea de Sud sunt aceleaşi optiuni, poate chiar mai multe, şi ai văzut ce boom a fost. Unii poate ar înclina să dea vina pe FRGo. N-aş fi aşa convins, şi e tare simplu să dai cu pietre. Hai să mă opresc aici
K: Mi-a făcut plăcere să povestim. Îţi mulţumesc pentru timpul acordat.
AG: Şi eu îţi mulţumesc pentru ocazia de a informa publicul (dacă mai era nevoie!) referitor la numărul de doage care mi s-au mai stricat între timp Şi nu în ultimul rând … Salutare cititorule! (Era să zic “go-istule”, da’ suna de parcă ţi-aş trage o palmă si m-am răzgândit). Dacă ai ajuns la partea asta, deci ai avut atâta răbdare să citesti chiar până la capăt monumentala mea expunere de idei alandala şi tra-la-la, îţi mulţumesc şi ţie tare mult
(9 vot(uri), media: 4.78 din 5) Loading ...Andi Iulian Bogaciev si Club3Art
06.05.2011
Club3Art - GO
despreGO.ro: Ce înseamnă Club3Art?
Andi Iulian Bogaciev: Ce să fie? Un loc fain unde te duci să te joci, să te lupţi, să pictezi, să te simţi bine şi unde mai şi înveţi câte ceva… CLUB3Art este un sistem educaţional care încearcă să dezvolte în paralel trei dintre laturile cele mai importante ale fiecăruia dintre noi: planul fizic – prin karate, planul mental – prin jocul de GO şi cel emoţional – prin acuarelă. Nu este ceva nou, deoarece un sistem asemănător a funcţionat timp de secole şi milenii în “înalta societate” din Extremul Orient (…cu success ) şi cred că modul nostru de abordare şi sistemul de studiu conceput de noi este modern şi bine ancorat în realităţile zilelor noastre. Metoda aceasta poate fi practicată de la nivelul de începător până la cel de performanţă: ideea este ca toate celelalte activităţi personale au mult de câştigat de pe urma antrenamentului făcut la cursuri.
În cadrul acestora punem accentul pe anumite “teme de lucru”, care se studiază în paralel în cele trei discipline, şi apoi pe adaptarea acestei experienţe în orice altă activitate zilnică. Ce poate însemna “echilibru”, “reflexe”, “armonie” sau “curaj” în karate, go sau acuarelă? Este captivant, pentru cei mici mai ales, să caute şi să descopere tot felul de asemănări sau diferenţe în manifestarea aceluiaşi principiu, în cadrul celor trei forme de manifestare – şi nu numai. Tot neastâmpărul lor juvenil, discuţiile pro şi contra, nu fac decât să îi ajute să desluşescă primii paşi din “arta de a lupta”, din “arta de a gândi” şi din “arta de a crea”… lucruri de care avem nevoie la fiecare pas. Cam asta e ceea ce ne dorim.
Club3Art - Acuarela
despreGO.ro: Care este publicul ţintă al Club3Art?
Andi Iulian Bogaciev: Păi, cursurile se adresează în principal copiilor de nivel şcolar, celor de nivelul claselor I-VIII mai ales, dar pot fi practicate cu succes de mai toată lumea, evident. Discutând cu mai mulţi profesori şi educatori, cu părinţi, am aflat că ei – copiii adică – sunt cei care în această perioadă a vieţii lor au nevoie în mod special de o dezvoltare echilibrată, după aceea începând deja să se concentreze pe tot soiul de preferinţe şi interese. Însă ce mi s-a părut amuzant oarecum, este faptul că mulţi dintre adulţii cărora le-am împărtăşit ideea au părut şi ei interesaţi de aşa ceva, adică în ideea de a practica. M-a surprins oarecum, dar presupun că probabil unii dintre ei simt nevoia regăsirii unui gen de echilibru personal… mulţi nu mai fac nici un fel de exerciţiu fizic pentru a-şi menţine condiţia fizică, nu-şi pun probleme atât de minore cum ar fi să “creeze” ei înşişi ceva pentru plăcerea lor, indiferent ce, şi nici nu cred că mai fac “exerciţii pentru minte”… că sunt deja mari…:-). În orice caz, mai am în vedere şi alte cursuri, dar fiecare pas la vremea lui…
despreGO.ro: E un proiect de o vară sau ceva pe termen lung?
Andi Iulian Bogaciev: Ei, ce să-ţi zic… în primul rând este un sistem de cursuri de durată, deoarece acumulările în oricare dintre aceste discipline nu apar chiar peste noapte (toţi ştim bine asta…). Avem un plan de studiu – adică nu lucrăm la nimereală – avem şi verificări pentru a vedea progresul cursanţilor. În mod firesc, la toate acestea vor fi ulterior şi nişte “examene”: concursurile şi turneele organizate de federaţiile de profil – la karate şi GO. Aceste competiţii ne vor ajuta deoarece întotdeauna trebuie să ne raportăm la nişte sisteme mai mari, “deschise” dacă vrem să fim realişti – să nu ne gândim că suntem vreun shodan şi să ne trezim că ne înving câţiva de nivel kyu .
Vor fi şi nişte workshop-uri şi cursuri intensive cu care vrem să stârnim curiozitatea şi dorinţa de a aprofunda acest sistem, pentru a atrage cât mai mulţi către aceste trei arte, pentru a arăta tuturor că ele au mari şi profunde valenţe educative.
Club3Art - Karate
despreGO.ro: Cine va preda aceste lucruri?
Andi Iulian Bogaciev: He, he… Eu, în primul rand … pentru că practic fiecare disciplină de multă vreme şi am înţeles poate mai bine legatura, sinergia dintre ele. Cred că am “strâns” suficient de mult încât să pot da şi altora… Ne-am adunat câţiva îndrumători cu experienţă aş zice eu, în fiecare specialitate, şi am discutat şi cu alţii. În special în materie de GO sunt alţii mult mai avansaţi decât mine, dar ei vor preda atunci când nivelul o va impune. Vom încerca să găsim colaborarea ideală cu grupa de cursanţi, astfel încât să existe o cât mai bună comunicare şi să se poată folosi la maximum potenţialul şi ştiinţa fiecăruia. Deocamdată, cum ziceam, eu, alături de un coleg, predau majoritatea cursurilor, deoarece avem un singur loc în care am început cursurile.
despreGO.ro: Unde se desfaşoară cursurile şi care sunt preţurile?
Andi Iulian Bogaciev: În acest moment avem în Lotus Sport – Complexul Sportiv Huedin, care este în Berceni. În acest loc, cursurile noastre se desfăşoară de opt ori pe lună şi au un preţ de 100 de lei pe luna. Este un complex sportiv foarte modern, cu tot soiul de facilităţi, şi s-a creat o atmosferă plină de emulaţie printre pitici. Norocul nostru este că au grijă fetele de la aerobic (care au antrenament după noi) să ne scoată din sală, altfel ne-am uita acolo.
despreGO.ro: Un mesaj publicitar adresat cititorilor despreGO.ro
Iulian Bogaciev: Mmm…
Deh! Spre GO, cu despreGO!
despreGO.ro: Andi, la cât mai mulţi cursanţi
(5 vot(uri), media: 5.00 din 5) Loading ...De vorba cu Cris Bratu despre Cupa Walter Schmidt 2011
15.04.2011
despreGO.ro: Ce va fi nou anul acesta la Cupa Walter Schmidt Timişoara 2011?
Cris Bratu: Este primul an când privim cu seriozitate şi peste graniţele ţării. Aşadar, participarea internaţională este o noutate datorită acţiunilor de promovare online în limbile engleză, germană, franceză şi sârbă. Delegaţia anunţată a Serbiei numără deja 8 concurenţi. Pentru traducerea în limba maghiară, în mod paradoxal, nu am găsit ajutor. Între timp am văzut că se organizează în aceiaşi perioadă şi Hungarian Grand Prix şi, cu toate că l-au anunţat după noi, am oprit promovarea în rândul jucătorilor maghiari pentru ca eventuala noastră acţiune să nu fie percepută ca fiind concurenţă ostilă. Anul viitor însă, fără menajamente
despreGO.ro: Care este echipa de organizare a concursului?
Cris Bratu: Nucleul de bază s-a păstrat, alături de el implicându-se şi alti membri ai Clubului: Viorel Arşinoaia, Dumitru Ghiebaură, Cristian Neanu, Cris Bratu, Alexandru Farcaş, Cătălin Sorescu, Petre Matei, Laurenţiu Nicola, Cătălin Vasii, Marius Lazin, şi, şi, şi… domnul Walter Schmidt, preşedinte de onoare al competiţiei, care ne va fi şi anul acesta alături.
despreGO.ro: Cu ce greutăţi vă confruntaţi?
Cris Bratu: Nu pot să menţionez dificultăţi în plus comparativ cu ediţiile trecute. Pur şi simplu sunt aceleaşi nevoi şi servicii de organizare pe care trebuie să le acoperim şi să le prestăm ca de fiecare dată: sală, echipamente, protocol, cazare, promovare, premii, socializare – uf, ştim că stăm prost la acest ultim capitol.
Ceea ce resimţim diferit este presiunea pe care o pune concurenţa asupra noastră, prin ridicarea ştachetei în special la atractivitatea concursului prin premii. Ne doare faptul că nu reuşim să oferim premii în bani mai mari şi pentru mai mulţi participanţi.
Gata de start
despreGO.ro: De unde aţi primit ajutor pentru organizarea concursului?
Cris Bratu: Donaţii în natură, scurt şi la obiect ca să aveţi timp să faceţi click pe linkuri
despreGO.ro: Aveţi ceva special de menţionat referitor la ediţia aceasta?
Cris Bratu: Da, participarea domnului Kim Sung-Rae 8P din Korea. Domnia sa va avea o prezentare în calitate de lector şi iniţiator al Baduk Center din Budapesta. Regulile Korean Baduk Association îi interzic să participe în competiţie, dar noi vom încerca să oferim context şi oportunitate pentru ca domnia să sa se aşeze în faţa gobanului şi la Timişoara, alături de jucătorii prezenţi la Cupa Walter Schmidt.
despreGO.ro: Ce anume vă motivează pentru organizarea unui asemenea turneu?
Cris Bratu: “Patriotismul local” aka “orgoliul personal” de a continua tradiţia fără întrerupere Eh, ar mai fi şi plăcerea de a ne revedea cu prieteni şi colegi din întreaga ţară şi bucuria copiilor la festivitatea de premiere.
Sărbători fericite şi să ne vedem sănătoşi la Timişoara!
despreGO.ro: Sărbători Fericite!
(4 vot(uri), media: 5.00 din 5) Loading ...Cu Gheorghe Paun, de vorba despre GO
02.04.2011
Gheorghe Paun
În lunile din urmă, la adresa de faţă au apărut mai multe fragmente din cartea “Privind peste umăr. Memorii premature” (Editura Tiparg, Piteşti, 2010) a lui Gheorghe Păun, cum îi place lui să-şi zică, „moaşă” a GO-ului românesc. Multe detalii de la începuturile GO-ului în ţara noastră, mai precis, din anii 80, au fost rememorate în carte, dar m-am gândit că, poate, mai sunt lucruri de spus şi că ele se pot spune ca de la „veteran” la „veteran” (ca să nu zic ca de la G. la G. – dialogul de mai jos aşa este organizat, cu întrebările lui G.S. şi răspunsurile lui G.P.) Aşadar:
G.S.: Au mai rămas lucruri care nu au fost spuse în carte? (Mă refer la GO, nu la altceva…)
G.P.: Mai întâi, mulţumesc pentru ideea acestui interviu (interogatoriu?). Îmi face totdeauna plăcere să vorbesc despre GO, cu atât mai mult cu cineva cu care am atâtea amintiri comune, de acum un sfert de secol şi mai bine. Da, sigur că mai sunt lucruri pe care nu le-am prins în carte, memoriile mele s-au dorit senine, cordiale. Şi premature, deci incomplete…
G.S.: Să înţeleg că ai trecut cu vederea mai ales lucruri neplăcute? Neplăcute ţie sau altora?
G.P.: Nu neapărat neplăcute, ci, spuneam, non-senine. Momente de panică – multe au fost rememorate (desfiinţarea cercului de la Casa de Cultură „Mihai Eminescu” este de departe cel mai important, dacă nu aveam atunci inspiraţia potrivită şi prietenii necesari, probabil că alta era acum istoria GO-ului nostru), altele nu.
G.S.: Spui de mai multe ori în memoriile tale că evoluţia ta în general a fost rezultatul unui şir de întâmplări. Este şi cazul GO-ului?
G.P.: Cu prisos de exemple. Un lung şir de „dacă”. Dacă nu primeam cărţile pe care profesorul Solomon Marcus le-a adus din Japonia, dacă Ioan Albescu, redactorul-şef de la Ştiinţă şi tehnică, nu era un tip deschis la minte (şi amator de jocuri), dacă, spuneam, nu reuşeam să mut imediat cercul de la „Mihai Eminescu” la Casa Studenţilor, probabil că acum nu mai aveam GO în România. A, şi a mai fost campania JECO, exact la momentul potrivit, pentru a produce jocuri, aşa colorate cum erau, pentru a tipări cărţi. Am mai spus-o: ce s-a putut face în anii 80, cu toate ciudăţeniile epocii, nu se mai putea face în anii 90. „Piaţa” s-a umplut imediat cu altceva, dacă „bazele” nu erau puse, nu ştiu cine s-ar mai fi apucat de o asemenea aventură total nelucrativă, contrară spiritului vremii. În niciun caz oameni ca mine, care imediat după Revoluţie am plecat prin lume, pentru a-şi face cu adevărat profesia, în contact cu comunitatea internaţională.
G.S.: Alte întâmplări norocoase pentru GO-ul românesc?…
G.P.: Totala dedicare a lui Radu Baciu pentru GO, faptul că ne completam (aproape) perfect: el cu lecţiile, cu pasiunea de a juca, eu cu organizarea, cu îndărătnicia de a nu lăsa lucrurile să se desumfle, din motive externe sau interne. Apariţia apoi a lui Zhang Haitao – la fel, mai devreme chiar, a lui Sumiya Haruya. Amândoi au ajutat mult GO-ul românesc. Înfiinţarea, la Federaţia Română de Şah, a Comisiei de Şah Electronic şi Jocuri Logice, condusă de Bujor Ionescu. Istorie. Doar cine a trăit acele vremuri în interiorul GO-ului îşi poate aminti, poate înţelege semnificaţia fiecăreia dintre aceste „întâmplări”.
G.S.: Motivele externe le înţeleg, dar pe cele interne…
G.P.: …Poate te prefaci că le-ai uitat, pentru că am avut amândoi mult de lucru pe atunci cu aşa ceva. Crizele de creştere, ca să spun aşa. Aminteşte-ţi discuţiile, nu totdeauna liniştite, privind regulamentele de tot felul, cu disputa dintre GO-ul sport şi GO-ul artă, pe la finalul deceniului 80. Mai precis – iată, asta n-am spus-o în carte – apariţia ideii că „daniştii” trebuie să fie, cu o terminologie ulterioară, „senatul” GO-ului românesc, care decide „tot”. Am fost extrem de derutat, pentru că era prima dată când se izola o „bisericuţă”, deja o poveste neplăcută în sine, după anii de cordialitate dinainte. Şi nu era vorba doar de asta, grupurile mari se sparg inevitabil, psihosociologii ne asigură că aşa se întâmplă totdeauna. Eram însă convins, simţeam pericolul de izolare a GO-ului, puteam fi percepuţi drept o „sectă”. Nu era vremea pentru aşa ceva, dacă nu ne oficializam cât de cât, dacă nu ne ocupam de vizibilitate, în presă mai ales, dispăream. „Daniştii” erau fericiţi cu ce se întâmpla pe tablă, ce era în afară nu-i mai interesa – era cumva stilul „artistic” de a fi al lui Radu şi, evident, unii dintre elevii săi erau înclinaţi să-l urmeze necondiţionat. Din câte citesc pe site-urile de GO, încă mai sunt discuţii de genul acesta pe la noi, dispute între „straturi” de performanţă, confuzia dintre puterea de joc şi priceperea organizatorică. Cele două nu sunt totdeauna sinonime, ba uneori chiar dimpotrivă. O boală a unei tinereţi care începe, din fericire, să treacă. Trece şi tinereţea (GO-ului) şi „boala”: lipsa de „bătrâni”, pricepuţi la organizare, cu oarece „greutate” socială, de ce nu, şi economică sau politică, pentru că toate astea ajută. Priveşte preşedinţii – mai ales de onoare – ai altor federaţii. Spune-mi un ziarist vizibil care joacă GO – şi scrie despre GO.
G.S.: Povestea cu „daniştii” nu a mers însă prea departe.
G.P.: Din fericire. Nici nu aveau cum să fie altfel, pentru că atunci – repet ce spuneam mai devreme – sunt convins că GO-ul putea să moară. Să facă implozie şi să supravieţuiască doar prin câţiva „hobişti”, fără vizibilitate, fără o viaţă oficială.
Gheorghe Paun
G.S.: Noroc că a venit 1989, s-a putut face o federaţie.
G.P.: Slavă Domnului că s-a organizat la timp, imediat la începutul anului 1990. Dacă întârziam, nu ştiu dacă mai aveam acum aşa ceva. Dar, după apariţia federaţiei, am avut, naiv cum eram, o altă mare dezamăgire: apariţia banilor, ochiul dracului, aşa puţini câţi au fost, a schimbat unele caractere. Unii dintre diafanii jucători de GO dinainte au devenit dintr-o dată „lupi” fără scrupule. În general, fac urticarie când văd oameni ghidaţi de principiul „mie ce-mi iese din asta?”, dar mi s-a părut un păcat definitiv să ai o asemenea atitudine în preajma şi cu referire la tabla de GO. A fost – n-am spus-o niciodată – şi unul dintre motivele pentru care în 1992 am părăsit federaţia. Evident, se şi potrivea, plecam pentru mai mult timp în Germania, dar puteam să mai funcţionez o vreme ca preşedintre, măcar până la alegerile următoare, lucrurile se puseseră pe roate, nu era nevoie prea mult de mine în ţară. Dar, ştiind ce lupte începuseră, pentru bani, pentru paşapoarte, pentru influenţă, m-am aruncat cu totul spre matematică.
G.S.: Şi spre literatură… Dar, spuneai că mai joci GO.
G.P.: Cu calculatorul. Nu se pune, e doar un mod de a mă odihni, de a mă simţi bine, de a mă minuna cum nu seamănă o partidă cu alta, chiar dacă partenerii sunt aceeaşi, eu şi „The Many Faces of GO”… Doi începători…
G.S.: De ce nu mai scrii despre GO. Nu mai e nevoie?
G.P.: Fără îndoială că mai este, totdeauna va fi. Avem atâţia jucători care colecţionează titluri prin Europa, îl avem pe Cătălin Ţăranu, cel mai tare jucător european dintotdeauna, multe ar trebui să apară prin mass-media, dar nu sunt eu cel care să le poată scrie. E, în principiu, treaba federaţiei, care are şi informaţia şi autoritatea necesară. Eu fac ceea ce mi se potriveşte. Un capitol consistent în cartea de memorii, o rubrică în revista Curtea de la Argeş pe care am demarat-o de curând în oraşul aproape omonim. Sunt tare mândru de revistă. O revistă de cultură, dar vreau să am acolo o rubrică despre cultura GO-ului (aşa cum am o rubrică despre SF, altă dragoste a mea din anii 80). Până acum, rubrica a fost excelent acoperită de Iulian Dragomir, sper să o facă pentru cât mai multă vreme.
G.S.: E revista disponibilă pe internet?
G.P.: Sigur, la adresa www.curteadelaarges.ro.
G.S.: Îmi amintesc că cel puţin unul dintre copiii tăi juca GO, la un moment a fost şi la un turneu. Mai joacă?
G.P.: Da, seniorul, Andrei, matematician-informatician, venea pe la Casa Studenţilor, a fost o dată şi la un turneu la Craiova. Nu l-am mai văzut jucând, s-a dedicat şi el total profesiei, călătoreşte mult. Vin însă din urmă nepoţii – trei, scrie şi în carte. Abia aştept să ajungă pe la 5-6 ani, ca să-i încerc – le-o plăcea…, nu le-o plăcea…
G.S.: Îţi doresc succes. Mulţumesc pentru discuţia de faţă. Ce sfat le-ai da, în încheiere, jucătorilor români de GO.
G.P.: În general, mă feresc să dau sfaturi, oamenii învaţă mai mult din exemple (rele) decât din sfaturi (bune). Dar, responsabilitatea vârstei mă obligă. Deci: Fiţi oneşti în afara tablei aşa cum sunteţi pe goban. Şi, în ambele ipostaze, do your best (în engleză sună mai bine, mai scurt). Totdeauna, cu seninătate. O tripletă care garantează succesul (mă rog, mai e nevoie şi de puţin noroc…): onestitate, dăruire, seninătate.
(8 vot(uri), media: 5.00 din 5) Loading ...Mirel Florescu si Manualul de GO
09.11.2010
Manual de GO
Unul dintre evenimentele Cupei Ambasadorului Japoniei 2010 este prezentarea primului manual de GO publicat in limba romana, manual scris de Mirel Florescu 6 Dan, Presedintele Comisiei Centrale a Antrenorilor. Am profitat de ocazie pentru a afla mai multe detalii referitoare la aceasta carte.
despreGO.ro: Cum ai ajuns la ideea de a publica un manual de GO?
Mirel Florescu: Foarte simplu, nu exista in momentul asta un asemenea manual, este folositor si consider ca am acumulat experienta pedagogica necesara pentru a scrie unul.
despreGO.ro: Care au fost “sursele de inspiratie”?
Mirel Florescu: In ultimii aproape 30 de ani de jucat si studiat go, am citit cateva sute de carti si mii de articole de revista, am invatat sa joace go si am ajutat sa progreseze cateva mii de persoane, de toate varstele, de pe toate continentele. Fiecare experienta in parte reprezinta o sursa de inspiratie, la fel si discutiile lungi avute cu profesorii si instructorii de go Liliana Iacob, Teodor Virtic, Cristi Cobeli, Gabi Ciora, Iulian Dragomir, care au reusit sa introduca jocul de go ca disciplina optionala in scolile unde profeseaza. Textul cartii nu este o traducere, imi apartine integral si reprezinta viziunea mea asupra tehnicilor elementare abordate in carte.
despreGO.ro: Care este publicul tinta al manualului?
Mirel Florescu: Ma adresez in special elevilor din clasele 1-8 unde, in acest moment, exista posibiltatea de a studia o materie suplimentara (optional), timp de o ora pe saptamana. Pentru toti ceilalti ce doresc sa se intieze in go, el poate fi tratat ca o simpla carte de initiere, nu neaparat ca un manual scolar.
despreGO.ro: Cum ai conceput folosirea manualului pentru predare?
Mirel Florescu: Subiectul acesta trebuie un pic elaborat. Exista, deja, profesori si instructori de go entuziasti, care au reusit introducerea go-ului in scoli ca materie optionala de studiu. Avantajul lor este ca sunt deja jucatori de go, au o experienta practica si pot elabora propria metoda de predare. Acest manual de go este parte a unui plan mai mare, de introducere a jocului de go in scoli unde nu sunt profesori jucatori de go, practic in orice scoala din Romania. Urmatorul pas este atragerea catre go a cat mai multor formatori care, la randul lor, sa specializeze in go cat mai multi profesori, prin Casa Corpului Didactic. Avand la dispozitie un manual, orice profesor se poate specializa in go si poate preda, la scoala unde profeseaza, materia GO, ca disciplina optionala. Deci, ar trebui sa procedam la pasul 2: formarea de formatori pentru go, in cat mai multe orase din tara.
Pana atunci, manualul poate fi folosit ca orice manual scolar: profesorul preda notiunile teoretice, organizeaza clasa de elevi in echipe si echipele in grupe, echipele concureaza atat pe tabla de joc cat si prin testele periodice, fiecare elev avand manualul propriu (care manual contine, pe langa notiunile invatate in clasa, si temele pentru acasa).
Tot ce s-a scris pana acum in materie de initiere in GO, din cate stiu eu, a avut ca tinta cluburile de GO, nu scolile, asa cum intentionez eu cu acest manual. Materia este predata de-a lungul a 35 de saptamani de scoala, la fel ca alte materii scolare.
Am lucrat la acest manual aproape 6 luni si sunt convins ca el este perfectibil, asa ca astept cu nerabdare reactiile celor care il vor folosi.
Mirel Florescu primind Cupa Ambasadorului Japoniei
despreGO.ro: Ai o strategie speciala pentru a reusi sa intri cu acest manual in circuitul scolar?
Mirel Florescu: Sunt mai multe directii in care trebuie avansat, simultan:
- acolo unde sunt deja profesori jucatori de go, tot ce trebuie sa faca este sa convinga parintii de la cat mai multe clase ca acea ora pe saptamana de optional sa fie alocata jocului de go
- acolo unde nu sunt profesori jucatori de go, trebuiesc pregatiti formatori in specializarea go (dl. Virtic are aceasta calitate si, din cate stiu eu, este singurul din tara, dar putem repeta pasii urmati de dansul si pentru alte case ale corpului didactic)
- in paralel, trebuiesc pregatite logistica (jocuri, in special), un plan de promovare/prezentare in scoli si nu numai (mai ales in perioada in care parintii hotarasc optionalul copiilor lor de anul viitor – luna mai, din cate am inteles), proiecte la nivel national (concursuri interscolare, tabere nationale si internationale, etc)
- tot in paralel, facute demersuri la ministerul de resort (aici doamnele Camelia State si Manuela Nae au promis ca vor veni cu sugestii si un plan de actiune)
Primul pas e facut. O sa discut mai multe cu ceilalti la Cupa Ambasadorului Japoniei. Daca mai facem unul-doi pasi din cei de mai sus, pana in primavara, eu sunt multumit.
despreGO.ro: Cine este implicat in realizarea acestui manual?
Mirel Florescu: In afara de numele mentionate mai sus, au ajutat (si inca mai ajuta, pentru ca mai sunt retusuri de facut) la realizarea acestei carti: Daniel Tir, Craiu Musat, Andi Bogaciev, Gabi Ciobanu. De asemenea, o sponsorizare importanta am primit din partea lui Codrut Cherestes si firmei sale, DOZIMED. Le multumesc tuturor, inca o data, si pe aceasta cale.
despreGO.ro: Care sunt perspectivele pana acum, lumea a fost interesata de aparitie?
Mirel Florescu: Da, lumea a fost interesata de carte si ma bucura multele mesaje primite in acest sens. Sper sa se ridice la inaltimea asteptarilor si sa ajute la initierea cat mai multor jucatori. Sper, de asemenea, sa continuam aceasta serie cu alte manuale, pentru nivelurile mediu si avansat (daca nu eu, altcineva, avem destui jucatori foarte buni pedagogi).
despreGO.ro: Mirel, multumesc pentru interviu, multa bafta in realizarea unei serii de Manuale de GO!
(6 vot(uri), media: 5.00 din 5) Loading ...Cornel Burzo despre Korea Prime Minister Cup 2010
29.10.2010
Cornel Burzo la Korea Prime Minister Cup 2010
despreGO.ro: Cornel, cum a fost pe ansamblu la Korea Prime Minister Cup?
Cornel Burzo: E prima mea participare la KMPC si mi s-a parut foare bine organizat, insa a fost un program destul de incarcat. S-au jucat 7 runde in 2 zile la timp de gandire foarte scurt pentru un campionat mondial, adica 30 de minute cu 5 perioade a 20 de secunde byo yomi. Conditiile de turneu au fost excelente, cazare la un hotel de lux, 3 mese/zi si transport pe cheltuiala KABA si a sponsorilor acestui eveniment pentru aproximativ 70 de participanti, nu au fost intarzieri la runde, destul de impresionant.
despreGO.ro: Ce prieteni ai reintalnit in Coreea?
Cornel Burzo: In cea mai mare parte a timpului petrecut acolo am socializat cu jucatorii europeni din Cehia, Spania, Franta, Israel si Suedia pe care ii intalnesc des la turneele din Europa, insa am cunoscut jucatori noi si simpatici din America Latina sau Africa de Sud.
despreGO.ro: Cum te-ai acomodat cu un concurs de semi-blitz de importanta aceasta?
Cornel Burzo: Sunt obisnuit sa joc in general la turneele din tara si Europa cu timp de gandire intre 1 si 2 ore si se pare ca la 30 de minute nu prea m-am descurcat tinand cont de performanta reusita, un patetic loc 21 cu 4 victorii si 3 infrangeri, as zice ca a fost un rezultat dezamagitor atat pentru mine cat si pentru imaginea GO-ului romanesc.
despreGO.ro: Esti cam dur cu tine Ai imbunatati ceva la formatul concursului?
Cornel Burzo: In primul rand ar fi interesant sa fie 8 runde in loc de 7 cu timp de gandire macar dublu si maxim 2 runde pe zi, dar asta ar implica mai multa cheltuiala pentru organizatori, pentru ca ar avea nevoie de 4 zile de concurs in loc de 2. Ar mai fi interesant sa foloseasca un alt sistem de imperechere la runde, sau chiar sa faca un turneu de 5-6 runde dupa care un knock out pentru top 4 sau top 16 jucatori. S-ar putea ca la urmatoarea editie a KMPC sa fie ales un alt sistem de turneu.
despreGO.ro: Ai fi putut castiga vreuna din partidele pierdute?
Cornel Burzo: Am stat bine in 2 din cele 3 partide, cea contra jucatorului din China Macau in care la un moment dat puteam captura un grup imens, dar am inversat ordinea mutarilor intr-un semeai si am capturat doar jumatate din grup, dupa care am tot gresit pana am pierdut la 7.5 puncte, partida contra lui Ali Jabarin din Israel a fost destul de lejera, insa in byo yomi n-am vazut un tesuji simplu si a reusit sa imi captureze niste piese cheie dupa care am fost nevoit sa cedez…
despreGO.ro: Care sunt urmatoarele competitii al care planuiesti sa participi?
Cornel Burzo: Cred ca o sa particip la Semifinala Campionatului National (si probabil la Finala Campionatului National in cazul in care ma calific) si cel mai probabil la Cupa Ambasadorului, sunt ultimele competitii din 2010 pentru mine.
despreGO.ro: Cornel, multumesc pentru interviu, sper sa urmeze un concurs cu 6 victorii din 6 partide
(6 vot(uri), media: 5.00 din 5) Loading ...
Loading ...
Comentarii recente