Articole cu eticheta Cupa Romaniei

Semifinala?

Am iesit pe locul doi fara sa merit neaparat asta, as zice. Din cele patru partide castigate, in doua dintre ele am facut gafe considerabile, numai ca partenerii de joc nu m-au pedepsit si am reusit sa echilibrez din nou partida. In una dintre ele m-am simtit mereu in fata, iar a patra a fost…”psihedelica” (genul acela de partida de lupta oarba, dupa parerea mea dincolo de capacitatea reala de intelegere a amatorilor, cel putin pana la un nivel inalt).

Partida pierduta este un episod din confruntarea “seculara, care dureaza de cativa ani”, ca sa fac o parafraza, cu Ionel Santa, castigatorul turneului, un jucator cu un stil foarte… dificil pentru mine. Acolo, parerea mea este ca partida s-a decis in mare proportie in urma unei omisiuni tehnice (o mutare care pe de o parte pare mica sa investesti in ea, dar se dovedeste salutara sau terifianta mai tarziu, functie de decizia de a o face sau nu).

Oricum, ca o senzatie generala (mai remarca cineva asta pe rgo), jucatorii de Kyu mai tare sunt tot mai incisivi, tot mai greu de infruntat.

Problemele generale insa (din nou, dupa parerea mea) sunt – la nivelul asta cel putin – hiperagresivitatea si lipsa de viziune a tablei ca ansamblu. De fapt cele doua hibe se sustin una pe cealalta.

Am vazut n situatii cu jucatori confortabil in fata la puncte care plonjau frenetic in micutele teritorii adverse, de parca ar fi dorit ca tabla sa ramana monocolora. Sau cazuri in care grupurile adverse erau alergate in dorinta nu de a beneficia strategic de atac, ci de a le ridica “fizic” de pe tabla. Ceea ce desigur e greu… foarte greu

O fi “prea multa agresivitate in aer” la modul general nu stiu…

Si bineinteles o serie de erori tehnice si de calcul (inclusiv la subsemnatul).

Saijo SENSEI spunea mucalit ca “jucatorii romani au multa forta, dar nu prea stiu cum s-o foloseasca”. Subscriu…

Finala?

Nu am un plan anume…

Deocamdata pe de o parte ar fi probabil un cadou de palmares pentru colegii de club de la GOVest (care m-au felicitat imediat pe grupul nostru intern de mail, colegi pentru care din nefericire am facut mai putine lucruri decat mi-as fi dorit), pe de alta participarea mea nu este sigura pe motive de sanatate, timp si bani (in ordinea asta). Trei resurse destul de deficitare pentru mine in ultima vreme.

Cu aceasta ocazie nu ma pot opri sa observ din nou ca, e drept, sunt mai multe concursuri decat inainte in Romania (oricum putini aveau/au timp si bani de mai mult de 3-4 pe an), in schimb sunt mult mai scumpe, ceea ce le face adesea prohibitive pentru “ne-autohtonii” zonei.

La care, in cazul meu, mai survine uneori si problema meniului, pentru ca sunt vegetarian [mai exact "noncarnivor" ], un aspect care in vest e absolut normal, cum si este de fapt, constituind o optiune personala absolut valida, dar in Romania, nu am reusit sa inteleg de ce, iti confera un statut de ET, asa…

Asta daca tot imi spun of-urile legate de turneele romanesti…:)

Am sa ma mai gandesc. Pana in iunie mai este. In general imi plac treburile bine facute, respectiv incheiate, asa ca…poate ma urnesc totusi.

La “ultima participare” am facut 3 puncte din 6 si (dupa un algoritm personal de evaluare a rezultatului functie de victorii si rang) tin minte ca am fost relativ multumit de rezultat. Am pierdut numai la jucatori considerabil mai tari ceea ce este oarecum firesc la acest nivel.

De altfel, ca sa fac o paranteza, in ultima vreme nu imi amintesc sa fi pierdut intr-un concurs oficial vreo partida la jucatori cotati sub mine, iar cu cei de rang egal am scor de ~50% cred. Contrazicand astfel “degradarea EuroGo”, care s-a aplicat de altfel recent multora dintre jucatorii de DAN romani, inclusiv mie, in TOTALA contradictie cu spiritul jocului si semnificatia reala a rangurilor…

Si oricum, revenind strict la problema de fata, de fapt ma preocupa tot mai putin victoria in sine. Poate fiindca am imbatranit in fata GOBAN-ului

Cred ca am mai spus, dar mi se pare foarte important, am avut ocazia sa-l intreb pe Saijo SENSEI cum ar trebui sa practice GO cineva care il vede ca pe o Cale (DO). Saijo SENSEI a spus cam asa:

“Sa faca totdeauna cea mai buna mutare de care este capabil, fara compromisuri, si sa fie detasat de victorie sau infrangere”.

Ma straduiesc, dupa puteri, sa dau viata acestui sfat. Restul e doar o consecinta…