Într-un weekend pe la jumătatea lunii iunie Şerban Mihai, Raul (pe care unii dintre voi s-ar putea să-l mai ţineţi minte) şi cu mine, fiind toţi trei întâmplător în trecere prin Bistriţa, am ieşit să ne amintim de trecut şi să sărbătorim prezentul. Ne cunoaştem din clasele primare, fiindcă toţi trei am început să jucăm go în aceeaşi perioadă. Raul şi cu mine suntem din aceeaşi generaţie şi acum mai bine de 10 ani ne întâlneam şi ne luptam la fiecare concurs de go pentru juniori. Între timp Raul a renunţat să mai joace, dar această întâlnire ne-a amintit de ce am jucat şi de ce vrem să jucăm în continuare go (şi Raul a promis că o să revină la concursuri 🙂 ).

În următoarele zile m-am gândit la influenţa majoră pe care go-ul a avut-o asupra vieţii mele şi de vorbele domnului profesor Vîrtic, care mi-a spus că la un moment dat trebuie să şi dai înapoi o parte din ceea ce ai primit în viaţă. Observând în ultimii câţiva ani că uneori entuziasmul când vine vorba de go la noi în ţară este poate mai scăzut decât în alte perioade, ceea ce cred eu că e normal, fiindcă orice ciclu normal are suişuri şi coborâşuri, mi-a venit ideea după întâlnirea de care am pomenit mai sus să încerc, dacă nu sunt prea optimistă, să ajut puţin la urcarea pantei. M-am gândit să fac asta prin publicarea constantă a unor articole care au ca tematică go-ul şi prin încurajarea altora să facă acelaşi lucru, pe site-ul acesta.

DespreGo a fost timp de patru ani un site care datorită lui Titi şi a colaboratorilor lui mi-a făcut mie, şi cu siguranţă şi altora, zilele mai frumoase. Recunosc că meciurile jucate de profesionişti, pe care sunt sigură că Mihai Lita le alegea cu mare grijă, nu reprezentau pentru mine un interes aparte (fiindcă niciodată nu am reuşit să găsesc plăcerea în studierea jocurilor profesioniştilor sau în studierea cărţilor de go – recunosc că la viaţa mea toate paginile de cărţi pe care le-am citi s-ar acumula cam într-o jumătate de carte, poate una întreagă, cu indulgenţă – asta poate fiindcă eu cred că tot timpul am asociat go-ul cu interacţiunea faţă în faţă dintre oameni şi de asta nici nu îmi place să joc pe calculator), dar pe oricare alt articol scris de Titi sau de colaboratorii lui îl citeam cu mare entuziasm. DespreGo reuşea să umple un gol pe care toţi îl simţeam atunci când nu reuşeam să mergem la concursuri atât de des pe cât ne-am fi dorit şi atunci când ne-am fi dorit să ajungem şi noi să participăm la un campionat mondial, la care Popic şi Cornel, dar şi juniorii, reuşeau constant să facă câte o surpriză prin rezultatele lor, rezulate care ne făceau şi pe noi fericiţi.

Am simţit nevoia de mai mult timp să scriu despre diferite teme legate de go care mă interesează şi să încerc, de asemenea, să mă informez şi mai mult despre tot ceea ce ţine de go. Îi mulţumesc lui Titi pentru că mi-a dat permisiunea să folosesc site-ul lui, DespreGo, ca, printre altele, să prezint rezultatele de la concursuri şi ca să îmi expun părerile şi gândurile despre go şi, sper eu, a multor altora dintre noi. Sper, deşi când mă entuziasmez devin uneori prea visătoare, că prin articolele pe care plănuiesc să le scriu şi pe care sper că le vor scrie şi alţii ne vom aminti de bucuria pe care o simţim când jucăm go, când participăm la concursuri, când ne întâlnim cu alţi jucători de go. Şi ce mi se pare mie interesant e că foarte multe lucruri se schimbă în viaţă, dar go-ul pare să rămână oricâţi ani trec o constantă în viaţa noastră, ceva la care cu gândul sau cu toată concentrarea (pe care reuşim să o adunăm în faţa adversarului şi în faţa tablei) ne întoarcem cu drag.

Vă invit cu această ocazie să citiţi articolele care se vor posta de acum încolo constant şi să scrieţi şi voi pe teme legate de go, fie că sunt impresii de la concursuri, fie că sunt păreri legate jocuri de profesionişti, fie că sunt recenzii de cărţi de go sau altele :-).