Cum a fost in tabara

Dragos Bajenaru, campion 2012

În rândurile următoare vreau să vă povestesc cum a fost în Tabara de la mare. Rezultatele competițiilor le știți deja, multe mulțumiri lui Lucky pentru ajutorul acordat în furnizarea promptă a acestora.

Cum a fost în tabără? Programul a fost aglomerat, probabil că și eu am greșit încercând să particip la cât mai multe evenimente. O zi tipică pentru mine a arătat așa:

• 06:00 – 09:30 mic dejun + plajă
• 10:30 – 13:30 rundă Finala Campionatului Național
• 14:30 – 16:00 prelucrare fotografii + publicare articol pe despreGO.ro + publicare fotografii pe Facebook
• 16:00 – 19:00 2 runde la Open sau la CN Rapid
• 19:00 – 22:00 cină + plimbare faleză/port

În câteva zile am participat și la lecțiile de la ora 15 ale lui Cătălin. La cele de la ora 19 nu am reușit să ajung niciodată 🙁 Aș fi vrut să particip la mai multe, însă nu a fost cu putință.

În plan personal rezultatele mi-au depășit așteptările. Deși m-am calificat cu greu în Finala Campionatului Național de Seniori (ca primă rezervă, beneficiind de retragerea lui Liviu), am reușit să obțin 3 victorii (contra Popic, Jim și Petrică). În Campionatul Național de GO Rapid am pierdut în fața lui Daniel, reușind să ocup locul 2. Același loc 2 l-am obținut și la Open (după 2 partide pierdute la Daniel și Theodor). Am fost de altfel singurul jucător din Finală care a participat și la concursurile colaterale 🙂

Interesant mi se pare că Tabara a reprezentat o perioadă de vacanță și pentru familiile jucătorilor de GO, au fost prezente un mare număr de familii, mulți copii ai celor care acum 15-20 de ani alcătuiau o importantă masă de studenți. Studenții de atunci au acum familii și locuri de muncă. O perioadă de o săptămână reprezintă o parte importantă a concediului anual, concediu petrecut în principiu împreună cu familia. Un lucru de care organizatorul unei competiții de o asemenea durată trebuie să țină cont dacă dorește o participare numeroasă.

Cum a fost în vacanță? A fost în regulă, apa mării a fost caldă, două zile cu ceva valuri, în rest la fel de vălurită ca suprafața unui lac. Temperatura a fost potrivită, nici frig, dar nici canicula din București. Am prins și o ploaie, dar ploaia arată altfel la mare 🙂 Aglomerație am văzut doar la televizor, Mangalia era foarte liberă. Mâncarea a fost pentru toate gusturile și buzunarele. Plaja a fost bună și chiar e interesant să vezi pe rază de 50 de metri cearceafuri ocupate de familiile Florescu, Calotă, Pop, Cioată, Burzo, Deaconu, Băjenaru, Nagy, Ghețu sau Ghioc (sic!).

Hotelul President a fost acceptabil, cu mici șicane, inexplicabile pentru mine în parte. Liftul s-a stricat miercuri, până duminică nu a fost reparat. Piscina de pe site-ul hotelului și din pliantele din cameră era inexistentă (la recepție ni s-a spus că nu există deloc, însă am reușit să o identific pe cont propriu, în zona dintre hotel și plajă – tocmai i se vopseau pereții), din cele 7-8 becuri de pe hol funcționa doar unul (interesant este că în primele 3 zile a mers un bec, iar în următoarele altul, l-or fi mutat într-o poziție mai bună?), dacă vroiai să cumperi ceva de la bar probabil că trebuia să îți faci programare, 2 oameni fac aceeași cerere la recepție (prelungirea prioadei de ședere cu 1 zi) și primesc răspunsuri diferite („nu se poate” contra „se poate la prețul de recepție”). A meritat prețul plătit (50 lei pe persoană pe noapte)? Da. M-aș reîntoarce pe cont propriu la Hotel President? Nu prea curând 🙂

Aș mai dori să menționez două lucruri care îi privesc în mod direct pe vizitatorii despreGO.ro:

• este prima oară când un sondaj de pe despreGO.ro ne dă corect primele 4 (!) locuri la un concurs, semn că cei care votează au început să aibă ceva experiență
• două sugestii au fost primite de la vizitatori prin intermediul comentariilor și amândouă au primit răspuns pozitiv. În urma sugestiei lui George, am publicat rezultatele de la Finala Campionatului mai repede (după-masă în loc de seara). În urma sugestiei lui Mihai, Lucky a transmis simultan căte două partide pe zi pe KGS, partide care au avut cumulat peste 200 de observatori simultan.

Concluziile le trageți singuri 🙂

Povestea mea este subiectivă desigur, îi invit pe toți participanții la tabără, membri ai familiei GO-ului, să ne spună și povestea lor!