Management

Rezumat şedinta biroului federal, 19 august 2016, Vatra Dornei

Sedinta biroului federal a avut loc in data de 19 august 2016 si s-a tinut in Vatra Dornei.

Au participat: Sorin Sora, George Bordea, Catalin Taranu, Vasi Bunea, Codrin Vasiloanca, George Chirila, Dan Iugulescu si Iulian Toma, iar Marius Ion, Viorel Arsinoaia si Viorel Ichim au asistat in calitate de observatori.

S-a stat mult, foarte mult la sedinta dar pentru ca au avut la dispozitie doar o zi pentru aceste discutii, cateva aspecte au ramas nefinalizate. Astfel, nu s-a ajuns la un rezultat concret in privinta situatiei arbitrilor, iar fixarea calendarului competitional pentru 2017 a fost amanata.

In prima parte s-au luat decizii cu privire la premierea sportivilor care au participat la ultimele competitii.

Urmatorul topic mare – juniorii. Au avut loc discutii lungi despre regulamentul folosit la competitiile de juniori, unde Dan Iugulescu va reveni cu o forma finala a acestuia. Vom posta mai multe detalii imediat ce va fi finalizat.

Cu privire la participarea juniorilor in mai multe grupe de varsta, s-a decis ca acestia nu vor avea drept de inscriere decat in grupa aferenta categoriei lor de varsta.

S-a propus (si aici vom reveni cu detalii de indata ce le vom afla) organizarea unui concurs de juniori la Baile Felix in luna aprilie.

Avand in vedere activitatea sportiva din ultima perioada, toti membrii Biroului Federal au propus initierea unei serii de turnee cu scopul de a revitaliza comunitatea de Go. Se va incepe in forta in februarie 2017 in acelasi loc in care s-a luat decizia: Vatra Dornei.

Au fost aduse in discutie obiectii cu privire la folosirea sistemului McMahon in competitiile de juniori, insa membrii Biroului au votat pentru pastrarea acestuia.

Pentru viitoarele concursuri de Perechi s-a votat pastrarea regulamentului intocmit de catre Adelina Sora si Laura Avram, la care se vor face amendamente ulterior, daca va fi cazul, impreuna cu membrii Biroului. Regulamentul si punctajul obtinut de fiecare echipa pana in prezent le puteti gasi aici https://docs.google.com/spreadsheets/d/1MlNXhGMJ5jUD0QVkgKWs_zsCcv5A2qYXJVfTDadPKNo/edit?usp=sharing şi aici https://docs.google.com/document/d/1v5hiQmSgJIn2AT3NQ1oF9liQ7nTYghe9L_OScR6Cp-E/edit?usp=sharing.

Biroul Federal a decis ca sarcina de a informa comunitatea de Go cu privirile la activitatea Federatiei Romane sa revina unei echipe de fete (Laura Avram, Mihaela Taranu si Adelina Sora).

 Mihaela Ţăranu

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 vot(uri), media: 5,00 din 5)
Se încarcă...

GO in mediul rural – O experienta

La sfârşit de noiembrie am publicat articolul lui Codrin V. Smirnoff intitulat „GO în mediul rural – Şcoala din Viziru”. Articolul a generat o reacţie din partea lui George Stihi:

„Iniţiativa este extraordinară, efortul depus evident mare (să te lupţi cu autorităţile în GoGOmania asta de ţară!!).
Dar e o mică problemă. Această experienţă NU se transmite şi la alţii.”

Codrin a răspuns evident prompt, şi iată ce a ieşit:

Am avut prilejul să vizitez Viziru de vreo trei ori, o dată în vacanţa de vară, când am întâlnit o parte din copiii şcolii de acolo – le-am arătat ceva GO, au jucat ceva partide, câţiva dintre ei au manifestat interes.

Aşa că acum, profitând de oferta celor de la DJTS Brăila (ceva carioci şi ciocolate), am dat un telefon directoarei şcolii, am convenit pentru o întâlnire sămbata de la 10, am încărcat un rucsac cu pietre din plastic, viniluri şi premiile menţionate, l-am luat şi pe fiu-miu (Victor-Cristian, clasa I) pe post de arbitru secund şi…. am coborât la Viziru din maxi, după un drum de 45 de minute. Spre plăcuta mea surpriză, nu a fost degeaba, pentru că, după cum arată tabelul de concurs, am fost oaspetele a 22 de copii. Miza era de 40, dar nu crezusem cu adevărat că or să vină atăţia.

După rearanjarea meselor dintr-o sală de curs, i-am dat drumul: reguli de bază şi exersarea lor plus un mic antrenament ING, apoi două ore concurs ING. Cum spuneam, copiii au fost deosebit de receptivi, timpul a trecut fără să-l simt, copiii nu au acuzat oboseala. A fost o sâmbătă la începutul căreia (pe la 6 dimineaţa) regretam toata iniţiativa, în timp ce la sfârşit m-am regăsit bucuros şi mulţumit. Cred că le-am umplut ziua acelor copii, de care m-am despărţit cu sentimentul prieteniei.

În afara hârtiei de recepţie a fondului de premii, nu am semnat nici o altă hârtie, organizând totul prin telefon (Vedeţi că vin! Găsesc pe cineva acolo? Am nevoie de maxim 40 de copii…)

Cam asta-i tot. Mai departe… voi continua dacă voi găsi sprijin din partea primăriei locale, sau din alte surse. Aş putea să susţin acolo un program săptămânal, dar într-o formă remunerată, evident.

Esenţa expediţiei de sâmbătă, la Viziru? Ceva în genul: Hai, să vedem ce iese!

Aveţi experienţe similare? Contactaţi-mă pentru a le împărtăşi şi altora!

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 vot(uri), media: 5,00 din 5)
Se încarcă...

Cu nişa la control

Marius Sangeorzan

Marius Sangeorzan

În vederea fundamentării unei propuneri către conducerea Universităţii de Vest Timişoara, propunere de amenajare a unui spaţiu de joc de GO în clădirea centrală a UVT, am apelat la Secţia de Design ambiental a Facultăţii de Arte Plastice.

Le-am propus o temă de atelier pe care domnul profesor Marius Sângeorzan – nume cu ecou în amintirile celor care jucau GO la Timişoara în anii `80 – a îmbraţişat-o, dând-o în lucru studenţilor săi.

Am conceput o fişă de proiect şi am furnizat artiştilor cerinţele referitoare la nevoia de spaţiu a jucătorilor (dimensiune goban, amplasare boluri, loc pentru picioare, depozitare echipament) şi detaliile tehnice privind spaţiul supus amenajării (cote, iluminare naturală existentă, limitări). Rezultatele le puteţi vedea în pozele anexate.

Pasul următor va fi convingerea conducerii UVT să aprobe realizarea acestui proiect.

Cel şi mai următor ar fi obţinerea de finanţare… Ah!

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (6 vot(uri), media: 5,00 din 5)
Se încarcă...

Chicago no GO (2)

(Continuarea articolului anterior)

După cele trei cluburi de GO ale rasei roz, am păşit şi pragul unui club adevărat: Clubul Coreean. Spre deosebire de celălalte – prezentate în episodul anterior – care sunt doar nişte locuri publice de întâlnire, unde jucătorii de GO au acces o dată pe săptămână, prin bunăvoinţa managerilor unor cafenele, Clubul Coreean este o afacere de sine stătătoare, cu spaţiu propriu şi orar zilnic.

I se spune coreean, chiar daca nu apare niciunde aceasta titulatură în mod oficial, deoarece proprietarul este coreean şi, deoarece, covârşitoarea majoritate a jucătorilor care vin aici sunt americani coreeni. Domnul Robert Barber, gazda mea itinerantă, îmi mărturisea uşor amuzat că se bucură de fiecare dată de venirea la club unui anumit jucător chinez, deoarece acelea sunt singurele ocazii când limba oficială a clubului devine engleza, din respect pentru tăria oaspetelui.

Clubul, aşadar, este o afacere privată cu program zilnic de la 10:30 la 22:30 (uşor mai scurt duminica) şi cu taxe de participare: 50 USD abonament lunar sau 5 USD pe o zi. Făra excepţii, nici pentru cei zburaţi de peste ocean: am plătit conştiincios şi eu cei 5 dolari, atât anul acesta cât şi anul trecut, când am vizitat clubul pentru prima oară.

Spaţiul are două camere – una principală şi alta mai mică, care în total pun la dispoziţie 17 mese de joc, cu posibilitatea de suplimentare. Mi s-a spus că ce am surpins în poze este tipic pentru o zi obişnuită.

Administratorul, în acelaşi timp şi patronul clubului – domnul Yong Yu, se ocupă de absolut toate aspectele funcţionării acestuia: asigurarea prezenţei conform orarului, perceperea taxelor de participare, vânzarea produselor alimentare disponibile în spaţiul de joc, evidenţa jucătorilor, organizarea evenimentelor (gen vizite ale jucătorilor de top sau concursul bianual de club) şi curăţenia.

Pentru un european, atmosfera creată de o sală de asiatici maturi şi bunicuţi, concentraţi asupra jocurilor de GO, este inedită şi reconfortantă. Ceea ce nu am putut însă surprinde în poze este coloana sonoră de fundal, pe care v-o redau acum pentru un eventual post-montaj pe care să-l realizaţi individual: „Omaiaaaa!”, „Aigooooo!”, „Uwhhhaaa!”, „Aiaaaaaaa…”. Natura şi momentul manifestărilor m-au asigurat că acestea aveau legatură cu mutări neaşteptate ale adversarilor şi cu revelaţii privind presupusele vieţi anterioare ale unor grupuri de piese redescoperite brusc prin cine ştie ce colţuri de tablă…

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (5 vot(uri), media: 5,00 din 5)
Se încarcă...

Chicago no GO (1)

În Chicago există patru cluburi de GO, câte unul pentru fiecare zare. Aşa cel puţin am crezut iniţial, până când am descoperit că sunt aşezate toate în aceeaşi zare: cea nordică.

Trei dintre ele sunt de fapt nişte locaţii publice în care grupuri de jucători, agregaţi pe criteriu geografic, s-au decis să se întâlnească periodic (o dată pe săptămâna), iar cel de al patrulea – „Korean GO Club” – este o întreprindere privată care funcţionează pe principii strict economice.

Cluburile „Lakeview”, „Evanston” şi „Schaumburg” se întâlnesc astfel: primul în ziua de marţi la cafeneaua „Intelligentsia”, cel de-al doilea miercuri în libraria „Barnes & Noble” (în zona de cafenea destinată clienţilor), iar cel de al treilea în ziua de joi la un „Starbucks” dintr-un centru comercial.

Fiecare dintre cluburi are câte un responsabil voluntar, participanţii la aceste întâlniri nu plătesc nici o cotizaţie de asociat sau taxă de acces la club, iar locaţiile le sunt puse gratuit la dispoziţie prin bunăvoinţa cafenelelor gazdă, care le şi depozitează echipamentul de joc.

Aceste grupuri informale de jucători sunt în acelaşi timp şi filiale ale AGA – American Go Association, având fiecare dreptul să îşi desemneze câte un reprezentant în adunarea generală a acestei organizaţii naţionale, omoloage – dar nu şi similare din punct de vedere legal – federaţiei noastre de GO. Cotizaţia anuală de membru afiliat este de 35 USD.

Într-o zi normală de club vin între 6 şi 12 persoane. Chicago vede cam 2-4 concursuri oficiale pe an (ale căror rezultate sunt transmise către AGA), organizate în principal de domnul Robert Barber. Un număr mic de jucători participă în mod ocazional şi la concursuri organizate prin statele vecine.

Pe lângă posibilitatea de a juca GO gratuit în zilele de marţi, miercuri şi joi, în unul dintre cele trei cluburi ale comunităţii jucătorilor cicagoani, mai există posibilitatea de a juca zilnic, contra cost de data aceasta, în cadrul Clubului Corean. Dar despre acesta vom vorbi, precum în Teleenciclopedia: în episodul urmator 🙂

Mi-au fost gazde şi interlocutori domnii:

  • Robert Barber, organizator de competiţii şi membru veteran al boardului AGA,
  • Daniel Smith, membru în boardul AGA şi responsabil al clubului Schaumburg,
  • Joel Gabelman, responsabil al clubului Lakeview.
1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (8 vot(uri), media: 5,00 din 5)
Se încarcă...