Istorie

Impresii de la primul turneu naţional de go 1986 amestecate cu impresii de la MPRB 2017 + Turneul de calificare Grand Slam, Cluj Napoca

De curând Cris Bratu mi-a povestit că are în posesie câteva documente de la concursuri sau legate de concursuri de go de acum mulţi ani şi s-a gândit că ar fi frumos ca acestea să fie valorificate prin publicarea lor. Cris Bratu a început deja acest lucru cu o serie de articole acum câţiva ani (exemplu în linkul de mai jos), iar acum a venit momentul să continuăm.

Campionat de GO la Eforie Nord in 9-16 septembrie

Documentul pe care îl puteţi vedea mai jos conţine impresiile domnului W. Schmidt de la primul turneu naţional de Go, care a avut loc în 1986 la Cluj-Napoca, adică acum mai bine de 30 de ani. Fiindcă zilele acestea ne-am adunat mai mulţi jucători la Cluj-Napoca pentru a lua parte la Marele Premiu Radu Baciu şi la concursul de calificare pentru turneul Grand Slam, ne-am gândit că ar fi un moment oportun să publicăm acest document şi să încercăm să vedem cum arăta un turneu la Cluj în acele vremuri în care unii dintre noi nu erau încă născuţi şi cum arată el acum.

ws-impresii-perspective-cn-cj-86

ws-impresii-perspective-cn-cj-861

Marele Premiu Radu Baciu 2017 Cluj-Napoca are puţin peste 50 de participanţi, dintre care 8 sunt de nivel dan. Se mai adaugă încă cei 8 jucători care se înfruntă pentru a se califica pentru turneul de Grand Slam. Turneul de la Cluj-Napoca din 1986 a avut aproape 100 de participanţi, iar, după cum menţionează dl Schmidt, în jur de 20 erau jucători de nivel dan.

E interesant că dl Schmidt menţionează nevoia unui „plan fix de desfăşurare al turneului stabilit în prealabil”, lucru care pentru noi e de regulă de la sine înţeles că aceste lucruri sunt anunţate în prealabil pe site-ul turneului şi nu se pune problema de „discuţii inutile privind favorizarea unui jucător sau a unui grup de jucători de către organizatori sau arbitri”. Da, e adevărat că împerecherea rundelor poate să influenţeze foarte mult traiectoria unui jucător şi rezultatele finale ale concursului, dar lumea este în general mulţumită de programele care fac parizarea.

Dl Schmidt ridică şi tematica valorii komi-ului în articol, lucru care nu pot spune că se discută prea des în ziua de astăzi. Totuşi, alegerea organizatorilor de la acea vreme a 5 puncte komi (deşi se pare că 5,5 puncte era varianta populară pentru turneele de la acea vreme) ne duce automat la întrebarea: cât de uşor era oare la acea vreme pentru organizatori când parizarea se făcea manual să aibă de-a face cu un jigo? Eu îmi amintesc că cineva mi-a spus la un moment dat că jigo-ul este posibil în ziua de astăzi (sigur, nu vorbim de cazuri în care ambii jucători nu se prezintă la rundă) doar în caz de triplu ko (care nu este deloc comun), dar poate cineva care citeşte acest articol ne poate spune mai multe. Oricum, programele cu care se face parizarea în ziua de astăzi sunt făcute în aşa fel încâr jigo-ul nu reprezintă o problemă pentru ele. Concursul de calificare Grand Slam s-a jucat după nişte reguli aparte, reguli chinezeşti, iar komi-ul a fost de 7,5 puncte.

La turneul de calificare Grand Slam (http://www.sakata.ro/index.php?page=grand-slam-qualification-tournament-2017) participă următorii jucători:

Cristian Pop – 7d
Dusan Mitic – 6d
Lukas Podpera – 7d
Cornel Burzo – 6d
Tanguy Le Calve – 6d
Nikola Mitic – 6d
Dragos Bajenaru – 6d
Mihai Serban – 5d,

iar rezultatele sunt următoarele în acest moment:

Round 1: Pop 1 – 0 Serban, Dusan 1 – 0 Bajenaru, le Calve 1 – 0 Nikola, Burzo 1 – 0 Podpera
Round 2: Pop 0 – 1 Burzo, Dusan 1 – 0 le Calve, Serban 1 – 0 Podpera, Bajenaru 1 – 0 Nikola
Round 3: Dusan 1 – 0 Burzo, Pop 1 – 0 Bajenaru, le Calve 1 – 0 Serban, Nikola 1 – 0 Podpera
Round 4: Pop – Dusan, Burzo – le Calve, Nikola – Serban, Bajenaru – Podpera

Pe KGS a fost transmisă prima masă a turneului în fiecare rundă cu contul gsqt17cluj.

 

 

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 vot(uri), media: 5,00 din 5)
Se încarcă...

Lost in Translation

Probabil ca va intrebati cum a ajuns un strain sa traduca in engleza cartea lui Radu Baciu. Daca ma cunoasteti cat de cat, atunci o sa vi se para cu atat mai iesit din comun: asta e un tip care se chinuie sa gaseasca Bucurestiul pe harta, habar n-are sa ceara o bere in romana si cu atat mai putin sa claxoneze ca nebunul cand semaforul e inca rosu. Si, de unde a aflat ca Radu a scris o carte, ca sa nu mai vorbim, de unde si-ar face timp a o mai si traduca?!
 
La serviciul de dinainte aveam destul timp de omorat, si cea mai mare parte o petreceam citind despre Go. Imi placea in mod deosebit sa citesc despre istoria Goului in Europa. Si, din clasamente mai vechi am ajuns sa aflu ca Romania avea ceva jucatori tari. Cum nu vorbeam romana, a fost destul de complicat sa aflu detalii despre cum au evoluat lucrurile, dar vazand atatia jucatori romani puternici in fruntea clasamentului KGS, am inceput sa-mi fac o idee. A mai durat un pic pana am auzit numele lui Radu Baciu si, cum toata lumea avea numai lucruri bune de spus despre el, am vrut sa aflu cine e. La un moment dat am auzit si de site-ul lui (romaniango.org). Si ce site ! Am cazut in admiratie fata de volumul de istorie pe care il continea. Si, cu cel mai bun soft de traducere existent, am ajuns sa citesc tot ce-a scris. Cartea, insa, nu i-o citisem inca. Mai tarziu, dupa ce intre timp m-am casatorit cu o romanca, am inceput sa ma gandesc si la posibilitatea asta.
 
Si intr-o zi, la Bucuresti, mi-a venit ideea. Si intotdeauna m-a deranjat sa nu stiu ce zic altii. In timp ce unii spun ca, sa nu poti sa comunici cu soacra e o dovada a existentei lui Dumnezeu, mie a inceput sa imi fie rusine ca nu sunt in stare sa urmaresc cele mai simple conversatii, si sa devin tot mai suspicios ca acesi noi prieteni si rude s-ar intelege sa-mi manance portia de pepene pe la spate. Intr-un fel sau altul, trebuia sa invat limba lor, si am ajuns sa ma gandesc ca Go-ul ar putea sa ma ajute. Privind retrospectiv, sa traduci o carte de Go este absolut inutil in ceea ce priveste componenta sociala, dar la vremea respectiva parea sa aiba sens si oricum, pana la urma, mi-a dezvoltat abilitatea de a spune foarte increzator uneori : Gresit!
 
Asa ca am descarcat Pdf-ul si am inceput sa studiez si sa traduc prima partida. Din primele diagrame, mi s-a parut destul de usor. Si, intelegand ce se intampla in partida, m-am descurcat destul de onorabil sa suplinesc lacunele de limba si sa dau o interpretare acceptabila pentru un eventual cititor. Apoi m-am simtit ca traznit vazand variatie, peste variatie, peste variatie, am pierdut complet sirul mutarilor despre care se discuta, mi s-a facut foame, au inceput sa ma doara ochii si, evident, am renuntat si m-am apucat de un blitz pe KGS.
 
Numai ca soarta nu avea sa ma scape asa usor din gheare. Intr-o zi, m-am trezit in masina, calatorind catre nord-estul Frantei. Mergeam sa vizitam un var de-al nevestei. Serban e doctor si are o casa a carei principala intrebuintare pare sa fie depozitarea de carti. Cum si el e jucator de Go, mi-am petrecut ceva timp rasfoind colectia lui de carti de Go. In afara de texte vechi in franceza, cum are fi “Perfectionnement au Go” am gasit “250 de probleme” ale lui Gheorghe Paun. Am intrebat daca avea cartea lui Radu Baciu si, evident ca n-am fost in stare nici macar sa-i pronunt numele corect. Serban a inteles imediat si a inceput sa imi vorbeasca despre ea cu oarecare entuziasm. Pe masura ce povestea, mi-am dat seama cat de importante erau relatarile din spatele fiecarei partide si perspectiva lui asupra jocului. Si, in timp ce ascultam, toti ceilalti in jurul nostru spuneau lucruri de neinteles, alimentandu-mi si mai mult banuielile ca au de gand sa manance si carnatii mei. Pe cand ii marturiseam lui Serban cum am esuat cu traducerea mea, m-am hotarat in gand sa incep din nou. De data asta nu ma mai intorc din drum, o sa o termin dracului, oricat mi-o lua; si, intr-adevar, mi-a luat ceva !
 
Am inceput sa lucrez pe fisierul descarcat de la Clubul Sportiv Radu Baciu. La inceput, am tradus cam o pagina pe seara, apoi a mers ceva mai repede, pe masura pe prindeam vocabularul de baza. Uneori am tradus chiar 4-5 pagini pe zi. N-a mers foarte repede, ca nu era numa traducerea, ci si crearea diagramelor si aranjatul in pagina. Pana la urma, cele mai laborioase s-au dovedit a fi diagramele. Fiecare trebuia refacuta de la zero, si asta nu inseamna numai punerea mutarilor in ordine, ci si a notelor pentru fiecare in parte, a titlului si abia apoi putea fi exportata in formatul de fisier ales. Acesta ar fi procesul normal, dar de multe ori se intampla sa lipseasca mutari, ba chiar mai rau – note si si mai rau, uneori lipseau chiar diagrame. Cand s-a intamplat ca Fig 4.2.3 sa fie identica cu Fig 4.2.4 am ramas mut. Pana la urma a trebuit sa ma impac cu gandul ca nu o sa pot pune cap la cap continutul unora dintre diagramele originale.
Bineinteles, aproape orice carte de Go are greseli, asa ca nu ma pot plange. Intr-un sfarsit, am reparat ce am putut si, probabil, am stricat alte aspecte, fara sa-mi dau seama. Dupa un an de zile de stradanie, am publicat o prima schita a traducerii pe GitHub (https://github.com/Lecale/GoInCompetition/tree/master/Version1). Sper sa am timp sa ma intorc sa mai perii munca mea, dar ma indoiesc ca o sa fie prea curand. Asa ca asta este! O puteti descarca gratuit, exact ca si exemplarul romanesc de la CSRB. Daca aveti un prieten vorbitor de engleza care are chef sa invete Go, puteti sa ii aratati cartea asta. Si, mai sper ca intr-o zi o sa ma uit din nou pe partide impreuna cu baiatul meu, in timp ce mama lui ii povesteste despre legendarul permanent a lui Hai Tao.
13844257_10210423159474885_880111541_o

Tom si Ian 🙂

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (8 vot(uri), media: 5,00 din 5)
Se încarcă...

Scurta prezentare a Federatiei Romane de GO

După cum poate știți, m-am angajat să ajut la conceperea și redactarea unui proiect dedicat selecției și pregătirii copiilor, în cadrul programului Pierre de Coubertin lansat de MTS.

Printre punctele de atins în proiect există și unul denumit „descrierea federației” (evident pe scurt). Am utilizat diferite materiale redactate anterior de mine, d.na Bara, site-ul CSRB și poate și alții (rămași necunoscuți).

Ceea ce este prezentat mai jos este o propunere, de corectat, completat, de către toți.

Cu mulțumiri,

G.Stihi

SCURTA PREZENTARE A FEDERAŢIEI ROMANE DE GO

F.R.GO reprezintă o ramură sportivă de sine stătătoare, cu un ansamblu de regulamente de joc şi de desfăşurare a concursurilor elaborate, cu organisme Europene şi Internaţionale ce coordonează activitatea. România a fost membru fondator la Congresul de înfiinţare a Federaţiei Internaţionale de GO din 1982.

Go = Baduk = Wei Qi – acelaşi joc, trei nume diferite

Istoria jocului de GO începe acum 4 milenii (2300. î.Hr. – Enciclopedia Britanică) în China, unde jocul este cunoscut sub numele WEI QI. Legenda spune că jocul a fost inventat cu un singur scop: antrenarea minţii, nu tocmai strălucite, a urmaşului la tronul imperial. Jocul era practicat în familiile aristocrate, ca mijloc important de educaţie a copiilor, fiind una din cele nouă activităţi obligatorii (artistice, sportive, filozofice), pe care trebuiau să le studieze şi să le stăpânească.

În secolul al VIII lea jocul trece în Japonia, ţara care a reuşit să-i dea noi dimensiuni, să îl modernizeze, să îl transforme în sport naţional, dar şi în instrument strategic, de management şi marketing. Tot din Japonia, în secolul XX – lea, s-a răspândit jocul în lumea occidentală, ca simbol al culturii lor naţionale.

În Coreea – ţară care este a 7 forţă economică a lumii şi forţa mondială numărul 1 în prezent, din 43 de milioane de locuitori, 10 joacă BADUK (numele corean al GO-ului). Azi sunt peste 6.000 de şcoli de GO, o Universitate şi 2 posturi de televiziune care emit 24 de ore din 24 numai programe de GO.

GO-ului în Europa începe timid după 1600, numai prin descrieri şi cărţi şi de abia în 1880 chimistul german Oskar Korschelt, profesor la Universitatea din Tokyo, scrie un articol foarte documentat ce prezintă detaliat jocul europenilor.

Primul care joacă GO România este domnul dr. Walter Schmidt, în vara anului 1944, la Timişoara. Chiar şi azi el este membru activ al clubului de Go din Timişoara, club care îi poartă numele.

La sfârşitul anului 1982 academicianul Gh. Păun a început publicarea în revista de popularizare “Ştiinţă şi Tehnică” a unei serii de articole de iniţiere în GO. Datorită şi suportului entuziast al directorului revistei (I. Albescu), ciclul de articole a durat neîntrerupt în “Ştiinţă şi Tehnică” pe parcursul anilor 1982 – 1986 şi s-a completat cu articole apărute în revista de largă răspândire “Flacăra – Rebus”, apoi şi în „Viaţa Studenţeasc㔺i concursuri sponsorizate integral de revista “Ştiinţă şi tehnică”. Această iniţiativă a declanşat o mare răspândire a jocului, în special în rândul elevilor şi studenţilor, în toată perioada anilor ’84 -89.

În 1984 apar primele jocuri de GO fabricate în ţară de firma JEGO – RECOOP (director Gh. Feţeanu). Tot cu acest sprijin apare prima carte românească de GO în 1985 – “Iniţiere în GO” (Gh. Păun), apoi în 1986, tot de acelaşi autor – “250 probleme de GO”. După o pauză, apare în 1990 cartea “GO-ul în competiţii”, de Radu Baciu.

Primele concursuri sunt organizate în 1986, apoi se trece la organizarea anuală de turnee, primul Campionat Naţional Individual şi de Echipe, Cupa Romaniei, precum şi la un sistem de clasificare sportivă (în Dan şi kyu). Tot în perioada 1985-1990 se organizează o secţie de GO în cadrul Comisiei de Şah Electronic şi Jocuri Logice a Federaţiei Române de ŞAH. De asemenea, prin iniţiative private, s-a participat din 1987 la Campionatul European şi la Campionatul Mondial. În toată această perioadă activitatea federaţiei a fost popularizată prin intermediul unui Buletin de Informare ce apărea anual.

În primăvara lui 1990 se înfiinţează F.R.GO, recunoscându-se activitatea voluntară desfăşurată anterior.

Cu ocazia Congresului European, desfăşurat la Viena, în iulie 1990, Adunarea Generală a Federaţiei Europene de GO primeşte România ca membru.

Din anul 2005 GO-ul este parte a federaţiei internaţionale „Sporturile minţii”, care în 2008 a organizat şi Jocurile Mondiale ale Sporturilor Minţii.

Activitatea federaţiei a fost îndreptată şi spre organizarea de competiţii europene şi internaţionale prestigioase:

  • 1996 – Primul Campionat European de Juniori, U12, U18, iniţiat la propunerea F.R.GO, Băile Felix;
  • 1998 – Campionatul European Individual, Mamaia;
  • 2004 – Campionatul European de Perechi, Drobeta Turnu Severin;
  • 2005 – Campionatul European de Juniori, U12, U18, Sinaia;
  • 2009 – Campionatul European de Perechi, Piteşti;
  • 2010 – Campionatul European de Juniori, U12, U18, Sibiu; al 6-lea Congres Balcanic de GO, Bucureşti;
  • 2011 – Campionatul European Feminin, Sibiu; Campionatul Mondial de Juniori, Bucureşti

Activitatea federaţiei fiind permanent centrată pe selecţie şi pregătire şi reuşindu-se de asemenea participări aproape la toate competiţiile europene şi internaţionale, nu e de mirare că s-au obţinut şi rezultate remarcabile la competiţiile majore la toate categoriile de vârstă:

  • 1998 – Robert Mateescu câştigă titlul de campion european la seniori;
  • 1999 – echipa României formată din Valentin Gheorghiu, Constantin Ghioc, Lucreţiu Calotă şi Nagy Bella câştigă titlul de vicecampioană europeană;
  • 2001 – perechea Liliana Iacob – Iulian Toma câştigă titlul de vicecampioană europeană;
  • 2002 – perechea Irina Suciu – Mihai Petre Bâscă obţine locul al III-lea la CEP;
  • 2004 – Cătălin Ţăranu devine vicecampion european;
  • 2005 – Mihai Şerban câştigă titlul de campion european de juniori, U12;
  • 2006 – echipa României formată din Cătălin Ţăranu, Cristian Pop, Cornel Burzo şi Lucian Corlan devine campioană europeană;
  • 2007 – Theodor Toma câştigă titlul de campion european de juniori, U12;
  • 2007 – Cristian Pop se clasează pe locul al IV-lea la CM;
  • 2008 – Cătălin Ţăranu câştigă titlul de campion european; Laura Avram obţine locul al III-lea la CEF;
  • 2009 – echipa României formată din Cătălin Ţăranu, Cristian Pop, Dragoş Băjenaru şi Cornel Burzo Lucian Corlan devine campioană europeană; Cătălin Ţăranu devine vicecampion european; perechea Adelina Sora – C.Burzo obţine locul al III-lea la CEP;
  • 2010 – Cătălin Ţăranu ocupă locul III la CE; Alexandru Pitrop devine vicecampion european, iar Silvestru State locul al III-lea la CEJ, U12; Şerban Mihai câştigă titlul de campion european, iar Laura Avram ocupă locul III la CEJ (Cadeţi)
  • 2011 – Cătălin Ţăranu devine vicecampion european; Laura Avram devine vicecampioană europeană, iar Adelina Sora ocupă locul III la CEF; echipa României formată din Cătălin Ţăranu, Cristian Pop, Cornel Burzo şi Ion Florescu devine vicecampioană europeană; Theodor Toma locul al III-lea la CEJ, U16;
  • 2012 – Silvestru State devine vicecampion european de juniori, U12; Alexandru Pitrop locul al III-lea la CEJ, U16;
  • 2013 – Silvestru State devine vicecampion european de juniori, U16;

După cum se vede din enumerarea de mai sus, F.R.GO are rezultate bune atât la nivel de seniori şi senioare, cât şi la nivel de juniori.

Pentru dezvoltarea în continuare a federaţiei este necesară însă o permanentă şi susţinută activitate de selecţie şi pregătire la categoriile mici de vârstă, cu concretizarea evoluţiei prin participarea la concursuri naţionale.

De aceea programul Pierre de Coubertin reprezintă un sprijin deosebit pentru activitatea federaţiei. Cu ajutorul tuturor resurselor umane de care dispunem, federaţia îşi asuma responsabilitatea de transpunere în fapte a acestei generoase iniţiative a Ministerului Tineretului si Sportului.

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (3 vot(uri), media: 5,00 din 5)
Se încarcă...

Stimate domnule Candea

Bună ziua!

În episodul anterior am prezentat un document din anul 1989 în al cărui antet era prezentă denumirea protofederaţiei noastre: “Secţia de GO, Comisia de şah electronic şi jocuri logice din cadrul Federaţiei Română de Şah”.

Scrisoarea pe care v-o aducem astăzi în atenţie este realizată în anul 1985 de către domnul Dumitru Ghiebaura – Nea Titi, pentru colegii de Club – şi este adresată domnului Gheorghe Candea, secretar al Federaţiei Române de Şah la acea vreme, cu solicitarea de a lua în considerare sprijinul pentru înfiinţarea unei Asociaţii Naţionale de GO.

Numele domnului Candea este menţionat ca fiind important pentru oficializarea mişcării GO-ului românesc în perioada pre-revoluţionară şi în Istoria GO-ului Românesc.

„El (n.a.: Parik Stefanov, un foarte bun sahist indragostit de Go) si cu George (n.a.: Stihi) i-au pisat pe aia la cap … pina au acceptat infiintarea acestei sectii de Go, un sprijin serios fiind obtinut din partea D-lui Candea – secretarul Federatiei de Sah la acea vreme.
In fond, sansa noastra fusese faptul ca „Sahul elctronic” (n-am stiut niciodata exact ce insemna asta – probabil … programe pentru calculator) se dezvoltase suficient de mult pe atunci, incit sa fie necesara existenta unui departament separat … Si pentru ca mai existau si presiunile noastre … si pentru ca mai erau si cei de la Bridge … si cei de la Scrabble … Federatia de Sah a hotarit sa faca o sectie de Sah Electronic si Jocuri Logice – cu Sub-Sectiile respective.”
Radu Baciu, în Istoria GO-ului Românesc, capitolul 28, Sub-Sectia de GO.

Nea Titi este persoana care s-a aflat în centrul înfiinţării Cercului de GO din cadrul Casei Tineretului – în paralel mai existau la Timişoara şi alte două cercuri de GO, în campusurile studenţeşti. Actualmente domnia sa este vicepreşedinte al Clubului Sportiv de GO „Walter Schmidt”, continuatoarea Cercului de GO înfiinţat în anul 1983, cu doi ani înaintea acestei scrisori:

„Timişoara, la 22 octombrie 1985

Stimate d-le Candea

Fără pretenţia ineditului, îmi iau permisiunea de a vă comunica faptul că de peste doi ani în Timişoara (şi în alte oraşe din ţară) fiinţează un cerc de GO. Consider că jocul vă este oarecum cunoscut şi renunţ la orice amănunte.

Prin această scrisoare vă transmit rugămintea de a examina posibilitatea înfiinţării unei asociaţii naţionale, eventual afiliată Federaţiei Române de Şah (având în vedere relativa asemănare a GO-ului cu şahul). Ţin să subliniez că afilierea nu implică sprijin material.

Eventuala constituire a Asociaţiei Naţionale de GO ne-ar duce atât legalitatea (pînă în prezent funcţionăm datorită amabilităţii Comitetului Municipal U.T.C. Timişoara care ne-a permis să ne întîlnim o zi pe săptămînă – în fapt cîteva ore – într-o sală a Casei Tineretului) cît şi multiple avantaje, ceea ce ar fi în beneficiul sportului în general şi al GO-ului în special. Îmi permit să vă reamintesc, în sprijinul celor mai sus afirmate, multiplele calităţi formative şi educative pe care GO-ul le induce celor care îl practică.

De asemenea îmi permit să mă refer la câteva avantaje: am putea obţine un spaţiu unde funcţionînd cu un orar adecvat am satisface afluenţa crescîndă de elevi şi studenţi, care nu poti fi încadraţi într-un orar strict, impus de instituţia care ne patronează actualmente (ar practica acest sport în timpul disponibil). Se creează posibilitatea participării la turneele internaţionale organizate în ţările socialiste (unde obţinerea paşapoartelor şi valutei nu ridică probleme deosebite). Am putea organiza turnee de GO (avem promisiuni de sprijin material din partea U.A.S.C. întrucît majoritatea jucătorilor sînt studenţi).

Cu speranţa că prezenta rugăminte şi argumentele vor fi apreciate cu competenţă, vă mulţumesc!

Ghiebaură Dumitru
Secretarul cercului de GO Timişoara”

Fotografia 1:
Nea Titi în prezidiul Openului Timişoara 2002, între domnul Walter Schmidt şi domnul Radu Baciu.

Fotografia 2:
Nea Titi la apogeu de carieră: victorie impotriva lui Park Jin Yeul – 7 Dan PRO (la 6 august 2002 delegaţia coreeana participanta la Congresul European din Zagreb a facut o escala în Timisoara, membrii acesteia oferind două simultane jucătorilor timişoreni de GO).

Fotografia 3:
Nea Titi jucând în Cupa Walter Schmidt 2012

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (4 vot(uri), media: 5,00 din 5)
Se încarcă...

Campionat de GO la Eforie Nord in 9-16 septembrie

Credeaţi că aţi scăpat de concursuri la mare? Nicidecum!

Am primit la Clubul de GO din Timişoara următoarea informare şi invitaţie pentru tabăra de GO de la mare, din anul… 1989

Invitatie

Invitatie

Federatia Romana de Sah
Comisia de sah electronic si jocuri logice
Sectia GO

In perioada 9-16 septembrie se organizeaza in localitatea Eforie Nord etapa finala a campionatului Republican de GO individual.
Participa jucătorii:
– Mihai Basca, 4 dan – campion republican 1988
– Raimond Dragomir, 1 dan – vicecampion republican 1988
calificati din finala C.R. 1988, precum si urmatorii jucători calificati din etapa semifinala:
– L. Calota, 4 dan
– R. Mateescu, 2 dan
– R.Sandulescu, 1 dan
– S. Gherman, 3 dan
– I. Florescu, 1 dan
– M. Crismaru, 1 dan
[…]
Cazarea si inscrierea se face la “Oficiul de Cazare” incepand cu vineri 8.09 ora 14:00. Toti jucatorii vor aduce un joc si un ceas.
[…]
Secretar sectie GO
G. Stihi

La o distanţă de 23 de ani, organizatorul taberei de la mare din anul 2012 îşi aduce aminte cu regret:

„Cred ca a fost una dintre foarte putinele ocazii cand viata mea privata, din afara jocului de Go, a avut intaietate. La acea vreme eram un jucator foarte activ, pasionat si motivat, care accepta orice provocare dar nicio clipa nu mi-am imaginat ca, la un moment dat, voi putea trai doar din Go. Asadar, am stat la o coada infernala la caminul P19 din Regie, pentru a putea ocupa o camera, in loc sa joc Finala CN, lucru pe care l-am regretat multa vreme.”
Mirel Florescu, presedinte FRGO, Mangalia 2012

În fotografie îi aveti pe expeditorul şi pe destinatarul invitaţiei: domnul George Stihi – conducătorul proto-federaţiei noastre şi domnul Dumitru Ghiebaura – secretarul cercului de GO Timişoara.

Dupa 20 de ani, Titi contra George

Dupa 20 de ani, Titi contra George

1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (6 vot(uri), media: 5,00 din 5)
Se încarcă...