Interviuri
De vorba cu Arpad Balazs despre Comisia de promovare si marketing
07.01.2012
Arpad Balazs
La sfârşitul anului 2012, Biroul Federal al FRGO a hotărât alegerea lui Arpad Balazs drept Preşedinte al Comisiei de promovare şi marketing. Am profitat de ocazie pentru a afla opiniile lui Arpi despre promovarea GO-ului.
despreGO.ro: Ce te-a determinat să candidezi la Preşedinţia Comisiei de marketing şi promovare?
Arpad Balazs: În ultimii ani, activitatea de promovare a GO-ului în România a scârţâit şi am hotărât să pun umărul la căruţă.
despreGO.ro: Ce îţi propui să realizezi la Comisie?
Arpad Balazs: În primul rând voi încerca să adun oamenii care sunt interesaţi să promoveze GO-ul, pe cei care au idei, au posibilitatea să ajute în promovarea acestuia, după care vom încerca împreună să transpunem în practică ideile realizabile.
Primordiale mi se par două direcţii majore: dezvoltarea mişcării de predare a GO-ului în şcoli şi promovarea prin mijloacele media. De aici am putea obţine cele mai bune şi rapide rezultate. Vom începe prin realizarea unor parteneriate cu Inspectoratele şcolare din localităţile unde există cluburi de GO. Vom contacta Direcţia de tabere şcolare pentru a afla locurile unde se organizează tabere şi vom organiza cursuri de iniţiere pentru copii. Vom contacta ONG-urile din ţară care promovează cultura asiatică şi care prin activitatea lor pot promova şi GO-ul.
Totodată vom reface site-ul Federaţiei într-o structură accesibilă şi design plăcut.
În ceea ce priveşte marketingul, voi încerca să intru în cât mai multe sfere, să conving oamenii că merită investit în acest domeniu. Dacă apar sponsori, si calitatea serviciilor oferite de FRGO se va îmbunătăţi. Oricât de mult se susţine faptul că banii nu ar trebui să conteze la un concurs, nu este totuna să organizezi finala Cupei României cu un buget de 1500 lei sau cu unul de 5500 lei, cu care poţi asigura de exemplu toate cheltuielile de transport şi cazare a finaliştilor.
despreGO.ro: Spune-ne câteva cuvinte despre cei care vor fi implicaţi în această Comisie.
Arpad Balazs: Din păcate, la apelurile mele au răspuns doar trei persoane, Cris Bratu, Neamţu Jose şi Lucian Bobu. Dacă pe parcurs vor mai apare doritori să facă parte din comisie, o să-i acceptăm, în caz contrar vom face treaba doar noi patru 
despreGO.ro: Ştiu ca eşti destul de implicat în proiectul diplomelor pentru jucători de nivel Dan, ne poţi da detalii despre modalitatea de realizare a acestora?
Arpad Balazs: Acest proiect s-a născut la iniţiativa lui Mirel, este o tradiţie în Japonia, în plus este şi o mică sursă de venituri pentru FRGO deoarece aceasta le primeşte pe gratis. Diplomele sunt realizate din hârtie făcută manual din celuloză pură, cu inserţii de mătase în ea.
despreGO.ro: Părăsind puţin teritoriul Comisiei şi ajungând poate pe cel al Vicepreşedintelui, ce părere ai despre povestea din jurul Trofeului Shodan?
Arpad Balazs: Este o problemă supralicitată, nu s-ar fi ajuns la nici o discuţie dacă domnul Iulian Dragomir ar fi comunicat cu Biroul (ne ştie pe toţi de ani de zile). În nici un caz nu s-a pus problema să se ia vreun concurs de la vreun club, pentru că nici un moment nu s-a pus problema că Trofeul Shodan este al Clubului Radu Baciu. Organizat de Iulian Dragomir, dar ca şi concurs al Federaţiei. Membri Biroului precedent pot confirma acest lucru. Iar în momentul în care trebuie să ateste un rang, mi se pare normal ca FRGO să fie cel puţin partener. Ce facem dacă şi alte cluburi din ţară îşi manifestă dorinţa de a organiza câte un concurs similar, le interzicem? Oricum, Biroul a hotărât ca anul acesta lucurile să rămână neschimbate, concursul va fi organizat de CSRB.
despreGO.ro: Înţeleg că recent ţi-a fost transmisă interdicţia de a intra într-un club de GO din România, ne poţi da mai multe detalii?
Arpad Balazs: Vroiam să joc o partidă cu Codin, dar domnul Dragomir mi-a transmis că nu am ce căuta în Clubul Radu Baciu. Nu mi-a explicat motivele, dar presupun că e din cauza discuţiilor apărute pe seama Trofeului Shodan. Sunt convins că o să-i treacă supărarea.
despreGO.ro: Azi am plătit taxa de participare la Cupa Shusaku. Ce ne pregăteşti pentru anul acesta?
Arpad Balazs: Prea multe lucruri nu se vor schimba, vom încerca să asigurăm aceiaşi atmosferă cu care i-am obişnuit pe participanţi în anii precedenţi. Vom încerca să eficientizăm prezenţa profesioniştilor. Anul acesta o să stea cu doua zile în plus, vom organiza în aşa fel încât cât mai mulţi jucători să profite de ei. Zilele acestea vom afla numele celor doi care ne vor vizita. În rest, tot cu speranţa să vedem un jucător român câştigător al concursului. Ziua decisivă va fi pe 1 aprilie, poate-poate…
despreGO.ro: 1 aprilie, să fie o glumă? Multă baftă, Arpi!
(5 vot(uri), media: 4.20 din 5)
Loading ...Mirel Florescu, candidat pentru functia de Presedinte
05.11.2011
Mirel Florescu
După ce la jumătatea lunii octombrie, Arpad a răspuns invitaţiei mele adresate candidaţilor pentru biroul federal, iată că astăzi îl am ca invitat pe Mirel Florescu, candidat pentru funcţia de Preşedinte al Federaţiei Române de GO.
despreGO.ro: Mirel, pentru început, prezintă-te în câteva cuvinte.
Mirel Florescu: Numele meu este Ion Florescu, am 41 de ani şi sunt din Piteşti. Joc Go din anul 1984 şi am rangul 6 DAN. Go-ul este pentru mine nu doar o pasiune ci şi un mod de viaţă. Am avut şansa să studiez în Japonia timp de aproape 4 ani şi, după întoarcerea acasă, mi-am dat seama că pot continua să joc şi să predau jocul de Go, prin intermediul internetului. Am fondat Şcoala de Go “Tsurukame” şi cred că în momentul acesta, după 11 ani de activitate, are o reputaţie foarte bună, dată de seriozitate şi rezultatele elevilor mei.
despreGO.ro: Zilele trecute ne-ai anunţat candidatura pentru funcţia de Preşedinte. De ce crezi că eşti potrivit pentru această funcţie?
Mirel Florescu: Cunosc foarte bine problemele comunităţii jucătorilor de go şi cred că pot mobiliza o mare parte a membrilor săi pentru rezolvarea acestor probleme şi pentru a face un important pas înainte în aşezarea FRGO pe baze solide.
despreGO.ro: Ce părere ai despre starea actuală a GO-ului românesc?
Mirel Florescu: Evident, este o stare de apatie şi avem nevoie de un stimul important pentru a depăşi acest moment. Sper ca alegerile care vin şi echipa care le va câştiga, vor reuşi să revitalizeze mica noastră comunitate.
despreGO.ro: Ce trebuie făcut pentru dezvoltarea GO-ului în România?
Mirel Florescu: Avem nevoie de popularizarea mai ales în rândul copiilor, prin organizarea de cursuri de iniţiere şi perfecţionare în toate oraşele în care există jucători de Go. Acei jucători de Go trebuie să participe la cursurile de formare organizate de FRGO, să primească o diplomă şi apoi să găsească şcoli, grădiniţe sau alte instituţii interesate de aceste cursuri de iniţiere/perfecţionare. Cred că este nevoie să stimulăm aceşti instructori şi să-i sprijinim cât mai mult, ei joacă un rol extrem de important în atragerea de noi membri. Vreau să găsesc resurse materiale pentru această activitate, pe care eu o consider de interes strategic major: iniţierea în Go.
În paralel, trebuie dusă o campanie mediatică prin toate mijloacele pe care le avem la dispoziţie, pentru a face cunoscute realizările noastre. Jocul de Go are toate atuurile pentru a stârni interesul: istorie, frumuseţe, complexitate, subtilitate şi, nu în ultimul rând, utilitate. Rezultatele noastre, ca jucători dar şi ca organizatori, nu fac decât să îmbunătăţească imaginea jocului şi creşterea interesului oricui aude de Go pentru prima dată. Dacă vom reuşi să îmbinăm aceste doua elemente, în mod armonios, elegant dar şi penetrant, în acelaşi timp, atunci vom vedea o creştere substanţială a interesului pentru Go şi, implicit, a numărului de jucători.
despreGO.ro: Cum crezi că se poate rezolva criza financiară a GO-ului românesc?
Mirel Florescu: Din fericire, jocul de Go nu presupune cheltuieli foarte mari şi cred că asta ne-a ajutat să rezistăm până acum.
Totuşi, FRGO traversează o perioadă de criză financiară, care se manifestă prin greutatea acoperirii cheltuielilor curente şi lipsa unor fonduri pentru dezvoltare/investiţii. Prima problemă poate fi rezolvată prin plata la timp şi integrală a cotizaţiilor membrilor. Din calculele pe care le-am facut, ar trebui ca aceste fonduri, împreună cu banii de la ANS, să ajungă pentru chirie, telefoane, etc. Am câteva idei, deloc noi, dar care nu au fost puse în practică, încă, pentru atragerea de fonduri suplimentare către FRGO, chiar din interiorul comunităţii. Pentru dezvoltare/investiţii, în schimb, şi mă refer aici la atragerea de noi membri, pregătirea jucătorilor, publicitate, material de joc şi, de ce nu, un sediu propriu, este nevoie de mult mai mulţi bani şi trebuie să apelăm la persoane şi instituţii care, fie iubesc jocul de Go, fie sunt specializate în fund-raising. Am promisiuni de sprijin şi din direcţia asta, vom vedea în ce masură se vor materializa, după ce noua conducere va fi validată.
despreGO.ro: Ce părere ai despre politica de taxe şi cotizaţii a FRGO?
Mirel Florescu: Cred că trebuie schimbate câteva lucruri. Propun un sistem de cotizaţii în funcţie de nivelul atins de jucător, cu 4 paliere şi reduceri de 50% pentru copii, elevi şi studenţi, începătorii plătind mai puţin decât cei avansaţi, astfel: sub 20kyu – 20 lei/an, între 20kyu – 10kyu 30 lei/an, 10kyu – 1kyu 40lei/an, peste 1dan – 50 lei/an, cu reducere 50% pentru categoriile menţionate mai sus.
Arbitrii, antrenorii şi instructorii ar trebui să participe la cel puţin un stagiu de perfecţionare anual, iar taxa de participare la acest stagiu să includă şi o cotizaţie anuală. Cred că 20lei/stagiu este o suma rezonabilă, cum a fost şi până acum în cazul instructorilor, dar ar trebui extinsă această practică şi pentru arbitri.
despreGO.ro: Ai o echipă de colaboratori deja formată sau eşti în căutarea uneia?
Mirel Florescu: Decizia mea de a candida a venit un pic cam târziu, m-am gândit foarte bine dacă pot face faţă unei astfel de provocări înainte de a-i implica şi pe alţii în acest proiect. Sunt câteva persoane care m-au încurajat şi mi-au promis sprijinul, dar echipa pe care mi-o doresc alături este încă în formare. Lista mea este foarte lungă, sunt foarte mulţi oameni de calitate în comunitatea nostra şi eu sper că voi reuşi să-i dinamizez, să-i cooptez în acţiunile pe care le plănuiesc. Efortul care trebuie făcut este foarte mare dar, dacă îl vom distribui în mod potrivit, FRGO va deveni o organizaţie funcţională şi, în scurt timp, performantă.
Trebuie mult altruism în ceea ce facem. Construim această organizaţie din postura de voluntari, aleşi pentru o perioadă oarecare de timp. Deci, tot ce facem lăsăm în urma noastră şi ceea ce luăm cu noi este doar satisfacţia lucrului bine făcut, atunci când reuşim. Hai să privim un pic diferit munca celor care aleg să lucreze pentru comunitate, să încurajăm iniţiativele bune şi, atunci când observăm derapaje, greşeli, să luam iniţiativa şi să propunem soluţii, sau să facem noi ceea ce nu e bine făcut, nu doar să criticăm.
Una dintre propunerile mele, pentru a antrena o parte cât mai mare a comunităţii noastre în acţiuni concrete, este de a lansa invitaţia la un concurs pentru ocuparea comisiilor FRGO (le găsiţi aici). Acest concurs va fi deschis tuturor, fie că au funcţii în biroul federal sau nu. Cei care au idei, timp şi doresc să lucreze în acele comisii vor fi rugaţi să trimită biroului federal o schiţă de proiect, viziunea lor despre cum ar trebui să funcţioneze respectiva comisie şi ceea ce îşi doresc să facă odată ajunşi în acea funcţie. Sunt foarte curios să aflu părerea comunităţii în legatură cu acest subiect.
despreGO.ro: Dacă mai vrei să-ţi pun o întrebare, aici este locul
Mirel Florescu: Vreau să-ţi pun eu o întrebare
Tu eşti unul dintre cei care pot ajuta foarte mult întreaga comunitate şi chiar o faci, prin site-ul tău de informare. Ai vrea să te implici în dezvoltarea unei secţiuni speciale, dedicate mai ales studiului, în pagina web a FRGO? Experienţa ta ar putea ajuta foarte mult FRGO şi întreaga comunitate.
Constantin Ghioc: În primul rând ţin să iţi mulţumesc pentru aprecieri. În al doilea rând, întrebarea ta este o supriză pentru mine, nu mă aşteptam ca şi eu să fiu “luat la întrebări”, se întâmplă destul de rar Răspunsul pe care ţi-l pot da acum este unul destul de generic: depinde. Depinde de multe din datele unui asemenea proiect, incluzând printre altele şi gradul de recunoaştere şi implicare a biroului federal, perspectiva în timp a proiectului, asigurarea bugetelor necesare pentru toate resursele implicate, restricţiile date de platforma tehnică de dezvoltare. Ce te pot asigura acum este că nu refuz din start participarea la un asemenea proiect
În încheiere, îţi urez succes la alegeri!
(9 vot(uri), media: 5.00 din 5) Loading ...De vorba cu George Chirila despre culisele Cupei Ambasadorului Japoniei 2011
04.11.2011
George
despreGO.ro: Cum e acum, sunteţi mai relaxaţi?
George Chirilă: O parte din echipă, cea care a susţinut efectiv evenimentul la locaţie, e mai relaxată, însă cele 5 persoane care ne-am implicat în toate aspectele organizării (eu, Gabriela Coman, Andreea Pîrvu, Mihaela Gradinariu şi Camelia Başta) avem de făcut extrem de multe rapoarte către Ambasada Japoniei, de scris şi de dus personal multe mesaje de mulţumire instituţiilor oficiale, de returnat diverse obiecte împrumutate, de trimis rezultate, etc. Personal mi-am propus ca cel mai târziu săptămâna viitoare să ne întâlnim (toată echipa) şi să facem un bilanţ cu ce a mers bine şi ce poate nu a fost chiar aşa de bine pentru că abia acum avem timp să comunicăm mai normal şi abia acum avem timpul necesar să ne mulţumim unii altora pentru sprijin.
despreGO.ro: Cum a fost cu emoţiile?
George Chirilă: Nu ştiu cum s-au simţit Gabi şi Andreea – ele categoric au părut mai volubile – dar eu nu am realizat câte emoţii am până când nu a trebuit efectiv să urc pe scenă pentru deschidere. Toţi am avut emoţii, mai ales datorită prezenţei Ambasadei Japoniei – şi abia acum am înţeles prin ce furci caudine trece Cătălin dincolo de responsabilităţile faţă de participanţii la concurs, având de a face şi cu protocolul pe care îl presupune un parteneriat cu instituţiile oficiale precum Ambasada Japoniei sau MECTS.
Andreea şi Gabriela
despreGO.ro: Ce a scârtâit la această ediţie a Cupei?
George Chirilă: A fost extrem de greu să construim o echipă cu sarcini precise în doar 3-4 săptămâni – poziţie nefericită în care am ajuns datorită faptului că Ambasada Japoniei a împins data evenimentului cu două luni mai devreme (noi neştiind decât cu 2 zile înainte de concurs că de fapt ni se făcea astfel onoarea de a începe o Lună dedicată Japoniei tocmai cu noi, cu marea comunitate a jucătorilor de GO din România). Fără Andreea, Gabi şi Mihaela probabil că m-aş mai fi învârtit o perioadă în cerc… În plus, eu nu le-am văzut pe ele în poziţii de “subordonare” sau “asistente” – deşi titlul de director mi-a revenit mie – ci de persoane cu putere de decizie şi cu responsabilităţi egale mie.
A fost extrem de greu faptul că neavând experienţă ca Director de Turneu nici unul dintre noi, nu eram constienţi că există o listă de priorităţi şi aici am primit un ajutor nesperat de la Camelia, care a acceptat să intre în echipă cu doar două săptămâni înainte de eveniment.
A fost extrem de stresant şi faptul că a trebuit să schimbăm locaţia, faptul că Ambasada trebuia să ne aprobe alegerea după ce ne-am sfătuit cu Cătălin, faptul că am fost presaţi de restricţiile de buget, faptul că aparatura (de la transmisia pe KGS şi până la conectarea imprimantei la laptopul arbitrului) ne-a pus probleme în prima zi, etc. Sunt convins că după ce stăm şi facem un bilanţ cu toţi cei implicaţi vom afla ce alte lucruri nu au mers din punctul lor de vedere.
despreGO.ro: Şi ce a mers strălucitor la Cupă?
George Chirilă: Ca echipă, ce considerăm că a mers strălucitor este faptul că E.S. Domnul Ambasador Natsuo Amemiya a plecat extrem de încântat de locaţie şi de atmosfera din acest an, lucru repetat de Domnul Nobumitsu Takamatsu duminică de câteva ori.
A fost iarăşi minunat că Ambasada a dorit să se treacă pentru prima data ca organizator principal pe afiş alături de FRGo şi Asociaţia Saijo, deşi acest lucru ne-a panicat un pic acum 2 săptămâni şi a crescut considerabil presiunea asupra noastră.
Ca director de turneu, cel mai bun lucru a fost că l-am avut alături de noi pe Cătălin Ţăranu cu care am putut discuta şi cu care ne-am putut sfătui zilnic. Să nu uităm şi sprijinul lui Mirel Florescu care ne-a uşurat sarcina de a avea şi în acest an Concursul de Tsumego şi care ne-a răspuns la multe întrebări tehnice.
Camelia
În al doilea rând a fost grozav că am reusit să prindem în echipă şi oameni cu experienţă în relaţia cu Ambasada Japoniei şi cu autorităţile locale (reprezentate de MECTS şi CN Gheorghe Lazar) precum Camelia Başta.
În al treilea rând faptul că am avut o imagine de concurs extraordinar de apreciată de Ambasada Japoniei creată de Simon Andrei.
În al patrulea rând faptul că Adelina Sora pe lângă atribuţiile de arbitru ne-a trecut şi prin diversele aspecte ale unui concurs pe care le cunoşteam mai puţin, şi aici îmi aduc aminte să îi mulţumesc şi lui Gabriel Carp şi Andreei Pîrvu pentru că au arbitrat concursul de copii.
În al cincilea rând, deşi nu asta este o ordine a importanţei, încerc doar să nu uit pe nimeni, faptul că Mihaela Gradinariu mi-a subliniat alte aspecte legate de organizare de care nu eram conştient (pe lângă faptul că s-a luptat cu conexiunea KGS, împreună cu Gabi Coman, Adelina Sora şi cu mine). Tot ea a mai avut şi sarcina de a se ocupa cu înregistrarea jucătorilor alaturi de Codin Cocioabă şi Alexandru Fillipi.
Să nu uit că a fost grozav că la aranjarea sălilor – la care am muncit 6 ore vineri – am avut ajutorul lui Dan Amira, Sabin Purice, Simon Andrei, Iulian Militaru, plus fetele de la ARC şi Haramichi-RO şi nu în ultimul rând faptul că am reuşit să avem concursul de copii prin implicarea Şcolii Generale 179 – Doamna Camelia State şi Doamna Manuela Nae nu doar că ne-au raspuns la multe întrebări legate de organizarea unui eveniment, dar au şi mobilizat copiii şi părinţii şi, mai mult, au adus şi tablele şi piesele necesare.
Însă cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat este faptul că le-am avut pe Andreea Pîrvu, pe Gabriela Coman şi pe Mihaela Grădinariu în spatele meu la fiecare pas – lor nici măcar nu ştiu cum aş putea să le mulţumesc şi sunt convins că importanţa lor pentru echipă a fost sesizată de către toţi cei prezenţi.
Şi să nu uităm că toţi suntem recunoscători conducerii Colegiului National “Gheorghe Lazăr” care ne-a găzduit cu braţele deschise şi cu multă căldură sufletească (mulţumiri încă o dată Doamnei Director Adjunct Ionela Neagoe, dar şi Doamnei Administrator Carmen Cautis care a răspuns de toată logistica oferită de colegiu), precum şi Doamnei Anca Pegulescu, Inspector în MECTS (responsabil pentru engleză, japoneză şi chineză) care ne-a intermediat relaţia cu colegiul la rugămintea Cameliei.
Echipa de organizare
despreGO.ro: Ce experienţă în organizare aveai înainte de Cupa Ambasadorului Japoniei 2011?
George Chirilă: Aveam experienţa alergatului la Campionatul Mondial de GO pentru Juniori, care s-a redus la a executa sarcini precise date de cei care ştiau ce aveau de făcut. Acum m-am trezit în poziţia lor – deloc comodă – de a face lista cu ce este necesar, de a trasa sarcini, de a le transmite fără a deranja, de a rezolva mici conflicte, de a-mi organiza propriul timp, de a rezolva problemele apărute pe ultima sută de metri, de a comunica cât mai profesionist cu toate persoanele şi instituţiile implicate.
despreGO.ro: Ce vă propuneţi pentru viitor?
George Chirilă: Cred că toţi vrem să ne implicăm mai mult în tot ce reprezintă lumea GO-ului şi să ajutăm atunci când ni se va cere acest lucru. Mai ales dacă ne-ar cere-o oameni precum Cătălin Ţăranu sau Mirel Florescu.
despreGO.ro: Candidaţi pentru vreo funcţie la viitoarele alegeri?
George Chirila: Vreo funcţie în FRGo? Personal, nu cred… Nu ştim foarte clar ce se întâmplă în federaţie, este clar că sunt probleme şi nu văd cum am putea să ne implicăm dacă nu ştim unde şi cu ce am putea ajuta.
despreGO.ro: Un ultim răspuns la o întrebare nepusă?
George Chirilă: Dacă m-ai fi întrebat duminică dacă mai doresc să repet experienţa de director de turneu aş fi zis un NU categoric, însă acum, când lucrurile s-au mai aşezat, cred că datorită echipei – mai ales dacă am lucra în aceeaşi formulă – aş mai încerca încă o dată, pentru a face o treabă şi mai bună. Rămâne să sper că şi lor le-ar face plăcere să lucrăm din nou împreună pentru o următoare ediţie a Cupei Ambasadorului Japoniei la GO şi sunt convins că vom face o treabă din ce în ce mai bună, mai ales pentru că am avea ca şi acum, ca model şi ca inspiraţie pe Cătălin Ţăranu, iniţiatorul şi sufletul acestei competiţii.
despreGO.ro: George, eu vă felicit pe toţi, aţi făcut o treabă foarte bună weekend-ul trecut
(7 vot(uri), media: 5.00 din 5) Loading ...Lucian Corlan in Coreea
19.10.2011
De aproximativ o săptămână, Lucian Corlan se află în Coreea, pregătindu-se să reprezinte România la Korea Prime Minister Cup.
Blackie's International Baduk Academy
despreGO.ro: Lucian, cum te-ai calificat pentru Korea Prime Minister Cup?
Lucian Corlan: Am ieşit pe locul 4 în Finala Campionatului Naţional din această vară, iar primii trei clasaţi (Cornel, Popic şi Dragoş) au ales, din diverse motive, să nu participe la competiţia din Coreea.
despreGO.ro: Cum te pregăteşti pentru KMPC?
Lucian Corlan: Am ajuns cu zece zile mai devreme în Coreea şi o să mă antrenez în această perioadă la BIBA (Blackie’s International Baduk Academy), o şcoală de GO deschisă de Kim Seung-jun 9p şi Diana Koszegi 1p pentru străini.
despreGO.ro: Ce adversari crezi/speri că vei întâlni şi cu ce rezultat?
Lucian Corlan: Fiind un campionat mondial mă aştept ca la Korean Prime Minster Cup să întâlnesc jucători foarte buni, atât din Asia cât şi din Europa şi America. Pe lista participanţilor sunt destul de mulţi jucători de cel puţin 6 dan, aşa că ar trebui să fie o competiţie puternica.
despreGO.ro: Cum ai ajuns la BIBA?
Lucian Corlan: Mi-a fost recomandată de Diana Koszegi, deoarece este o şcoală pentru vorbitorii de engleză şi pentru perioada scurtă pentru care stau, la ea îmi este mai uşor să mă acomodez şi să mă integrez.
despreGO.ro: Ce program vei avea la BIBA şi cu cine vei studia?
Lucian Corlan: Kim Seung-jun sabomnim (sensei) se ocupă de pregătire (este şcoala dânsului). Studiul constă în jucat de partide cu alţi studenţi şi comentariul lor cu sabomnim, participarea la studii de partide cu alţi profesionişti, precum şi o parte individuală de rezolvat probleme, rejucat partide. Pentru partide de antrenament şi întrebări despre probleme sunt disponibili de asemenea Diana Koszegi 1p şi Kim
Youngsam, câştigătorul Congresului European de la Bordeaux din acest an.
Blackie's International Baduk Academy
despreGO.ro: Care este atmosfera la Blackie’s International Baduk Academy?
Lucian Corlan: După o săptămână pot împărtăşi primele impresii. Kim Seung-jun sabomnim, pe lângă faptul că este un jucător de top, este de asemenea şi o persoană deosebită: prietenos, glumeţ, relaxat şi acest lucru se reflectă în atmosfera şcolii. Programul de studiu este de aproximativ 12 ore zilnic şi sabomnim îşi tratează toţi studenţii ca parte dintr-o familie extinsă. În afara programului de studiu petrece foarte mult timp cu noi, însemnând printre altele: mâncat la prânz / seara împreună (caz în care întotdeauna el plăteşte totul), cina împreună cu familia sa, mers la partidele pe care le comentează / joacă şi accesul la partide importante între jucători de top, activităţi sportive.
Academia funcţionează în parteneriat cu o şcoală de go pentru coreeni (însemnând copii între 8 şi 12 ani) cu care jucăm partidele de
antrenament. Printre studenţii deja prezenţi sau care urmează să vină în zilele următoare se numără căţiva jucători puternici din Europa:
Ondra Silt, Ali Jabarin, Dusan Mitic, Fredric Blombak, am fost chiar surprins de companie .
despreGO.ro: Ce efect crezi că va avea “excursia” asupra modului tău de abordare a jocului?
Lucian Corlan: Stând doar câteva săptămâni, sper doar ca pe lângă experienţa deosebită, voi putea deprinde câteva obiceiuri bune şi scăpa de deprinderile rele din jocul meu. De asemenea, deoarece vor urma câteva turnee atât cu şcoli coreene, cât şi intern cu ceilalţi studenţi, vor fi prilejuri bune de evaluare în timpul comentariilor cu sabomnim
despreGO.ro: Lucian, multă baftă la concurs şi antrenament rodnic
(8 vot(uri), media: 5.00 din 5) Loading ...Arpad Balazs, candidat pentru functia de Vicepresedinte
13.10.2011
Arpad Balazs
Cu câteva zile în urmă, am lansat o invitaţie pentru toţi candidaţii pentru biroul federal sau pentru postul de secretar. Primul care a răspuns invitaţiei mele a fost Arpad Balazs, Preşedintele Clubului Shusaku din Tg. Mureş şi organizator principal al Cupei Shusaku.
despreGO.ro: Arpi, pentru început, prezinta-te în câteva cuvinte.
Arpad Balazs: M-am născut pe 21 octombrie 1969, trăiesc în Târgu Mureş, am terminat Facultatea de Electrotehnică în Cluj, dar nu am lucrat în domeniu deloc. Am afaceri în construcţii de 10 ani. Joc GO din septembrie 2007, an în care am şi înfiinţat clubul de GO din Târgu Mureţ împreună cu Claudiu Gîrlonţa. Din anul 2008 organizez Cupa Shusaku împreună cu colegii de club.
despreGO.ro: Candidezi pentru funcţia de vicepreşedinte. De ce crezi că eşti potrivit pentru această funcţie?
Arpad Balazs: La alegerile anterioare mi-am anunţat candidatura pentru vicepreşedintele FRGo, dar, din păcate, criza economică mi-a creat dificultăţi neaşteptate, forţându-mă să renunţ şi să mă concentrez asupra muncii mele. Din fericire perioada grea se pare că se apropie de sfârşit, astfel că voi putea să-mi aloc mai mult timp şi energie şi pentru alte activităţi, printre care desigur şi Go-ul. Sunt convins că în viitor (împreună cu noua conducere) voi putea contribui la dezvoltarea Go-ului în România. Am experienţă în organizare, am relaţii cu Ambasada Coreei de Sud, relaţii foarte bune cu Ambasada Chinei şi cu Asociaţia Chineză de Weiqi din Beijing şi sunt convins că pe viitor voi putea obţine sprijin mai consistent din partea lor. Desigur, aceste lucruri nu ţin de funcţia de vicepreşedinte, în nici un caz nu o să intru în vreun război pentru această funcţie, pur şi simplu cineva trebuie să-şi asume acest lucru. Dacă o să fie ca eu să fiu această persoană mă va motiva în plus.
despreGO.ro: De ce nu preşedinte?
Arpad Balazs: Consider că preşedintele trebuie să fie o persoană emblematică cu o implicare maximă, ceea ce la mine nu e cazul…
despreGO.ro: Chiar dacă nu s-a anunţat până acum nici un candidat pentru funcţia de preşedinte (cel puţin oficial), cu cine ai vrea să colaborezi?
Arpad Balazs: Sunt mai multe persoane pe care îi văd în această funcţie, voi încerca să lucrez în echipă cu oricine va veni preşedinte. Nu este obligatoriu ca persoanele din echipă să-ţi fie prieteni, important este ca toată lumea să vrea să tragă de căruţă.
despreGO.ro: Ce părere ai despre starea actuală a GO-ului românesc?
Arpad Balazs: Am o părere foarte proastă, este o stare letargică foarte periculoasă. Comunitatea aceasta e plină de oameni foarte valoroşi, nu este normal ce se întâmplă.
despreGO.ro: Ce trebuie făcut pentru dezvoltarea GO-ului în România?
Arpad Balazs: Pur şi simplu ar trebui să se implice mai mulţi oameni.
despreGO.ro: Cum crezi că se poate rezolva criza financiară a GO-ului românesc?
Arpad Balazs: Sunt absolut convins că odată cu îmbunătăţirea situaţiei financiare generale şi criza financiară din Go-ul românesc se va rezolva.
despreGO.ro: Ce părere ai despre politica de taxe şi cotizaţii a FRGO?
Arpad Balazs: Este o problemă care mai trebuie dezbătută, dar sunt de partea celor care susţin necesitatea cotizaţiilor către federaţie. Aşa funcţionează în toate ţările şi în toate domeniile.
despreGO.ro: Arpi, îţi mulţumesc pentru timpul acordat, succes la alegeri!
(3 vot(uri), media: 5.00 din 5) Loading ...Dan Cucu: La Iasi, premiile isi asteapta titularii…
05.08.2011
Dan Cucu
despreGO.ro: Dan, mai avem mai puţin de o lună până la startul Cupei Iaşului. Cu ce încerci să ne atragi anul acesta la Iaşi?
Dan Cucu: În primul rând condiţii de organizare mai bune! O cazare foarte ieftină de numai 20 RON/persoană pe zi în condiţii excelente de hotel studenţesc (camere de 2 persoane cu baie, nu foarte mari, dar proaspăt renovate şi curate), în Tudor Vladimirescu – “zona fierbinte” a distracţiilor ieşene. Posibilităţi de a lua masa în cele mai diferite condiţii, la preţuri începând cu 15-20 RON/zi în acelaşi campus studenţesc şi în imediata apropiere. Un alt loc de desfăşurare a turneului – Casa de Cultură a Studenţilor, care ne asigură mai multă vizibilitate, mai mult confort şi sperăm să elimine problemele de ventilaţie din anul precedent. Pentru insoţitorii nejucători, Mallul se află la doar câteva zeci de metri, cu cinematografe, restaurante şi… shopping. Mai avem câteva surprize, dar.. le păstrăm.
despreGO.ro: Până în acest moment sunt doar 35 de jucători înscrişi, de ce această scădere de mai bine de 50% faţă de anul trecut?
Dan Cucu: Am analizat şi reanalizat situaţia deloc îmbucurătoare şi ar fi câteva explicaţii. Selecţiile care vor avea loc exact în aceeaşi perioadă la Praga ne privează de participarea selectă a lui Cătălin, Popic, Cornel, de a lui Silt, Artem, Ali Jabarin, Mero, Pal şi probabil a altora. Apoi, în acest an Congresul este mai apropiat de Cupa Iaşului şi probabil unii din cei care sunt acolo aşteaptă reîntoarcerea în ţară pentru a lua o decizie. E adevărat, cele de mai sus nu explică de ce jucătorii de nivel kyu şi cei care nu participă la Congres nu s-au înscris în număr mai mare. Amplasarea acestui turneu la sfârşitul verii nu este una foarte fericită, dar acest lucru l-am ştiut de la început şi ca să fiu sincer, nu cred că avem altă alternativă viabilă de poziţiona turneul în calendarul competiţional. Probabil nici promovarea acestui turneu nu a fost la fel de agresivă ca în anul precedent şi aici suntem vinovaţi.
Pe de altă parte, nu pot să nu mă gândesc la faptul că poate avem prea multe competiţii comparativ cu numărul de jucători care se înscriu şi sunt activi în turnee. Şi atunci în faţa acestei mici “inflaţii”, jucătorii îşi drămuiesc resursele, cum e şi firesc. Este posibil de asemenea ca, datorită poziţiei Iaşului, odată satisfacută curiozitatea de la prima ediţie, mulţi să nu mai fie atât de dornici să participe.
Mai aşteptăm încă unele confirmări şi apropo, In-seong Hwang îşi exprima interesul să participe, zilele trecute, într-un email pe care a avut bunăvoinţa să mi-l adreseze. Suntem convinşi că în zilele următoare se vor mai înscrie mulţi. Noi vom prelungi perioada de înscriere până în ajunul turneului şi vom micşora şi taxa de înscriere din ziua competiţiei.
Oricum ar fi, chiar şi cu 30 de participanţi, vă asigurăm că Turneul se va desfăşura în bune condiţiuni şi ne vom distra foarte bine la Iaşi!
despreGO.ro: Premiile competiţiei sunt deosebit de generoase, care este bugetul total al Cupei şi cum ai reuşit asigurarea acestuia?
Dan Cucu: Bugetul este ceva mai mic decât în anul precedent în principal datorită faptului că am decis să nu mai invităm profesionişti şi nici EurogoTV în acest an. Această decizie nu a fost cauzată de dorinţa de a ne încadra într-un anumit buget, ci pur şi simplu pentru că am considerat că nu mai este oportun pentru turnura pe care vrem să o dăm acestei competiţii în viitor. Bugetul este asigurat şi, aici am avut o surpriză plăcută când în urmă cu ceva timp, unul din sponsorii de anul trecut m-a întrebat: “Ce facem, nu organizăm Turneul de Go anul asta?”…
despreGO.ro: Care este pronosticul tău pentru podiumul din acest an?
Dan Cucu: Încă nu avem tabelul complet al înscrierilor, se vor mai înscrie multi!
În plus e dificil, iar neparticiparea lui Cătălin, Popic, Cornel şi a celor implicaţi în selecţiile de la Praga complică lucrurile. Jim pare a fi în formă, dar să nu îl uităm pe Dragoş… şi apoi, ai promis şi tu că vii în acest an…
Da, da, în acest an podiumul de la Iaşi e larg deschis şi zic eu, premiile îşi aşteaptă titularii…
despreGO.ro: Ce să fac, am promis, atunci… vin Ne vedem la Iaşi!
(8 vot(uri), media: 5.00 din 5) Loading ...De vorba cu Catalin Taranu despre Campionatul Mondial de Juniori 2011
16.07.2011
Catalin
despreGO.ro: Catalin, avem mai puţin de 1 lună până la startul Campionatului Mondial de Juniori 2011, cum decurg pregătirile?
Cătălin Ţăranu: Aş vrea să încep prin a spune că pregătirile pentru eveniment au început acum aproximativ nouă luni. Negocierile cu fundaţia Ing şi EGF au durat aproximativ două luni, pe lângă schimburile frenetice de mail-uri ne-am mobilizat să căutăm un loc potrivit de desfăşurare şi să facem o ofertă atractivă, sub presiunea unui deadline destul de sever. În final cred că a fost hotărâtoare recomandarea foarte pozitivă de la EGF şi prin noiembrie aveam confirmarea că vom organiza evenimentul. Am început întâlnirile în echipă, foarte mult brainstorming, împărţirea sarcinilor şamd.
In decembrie aveam autorizaţia de la minister, iar cererea de sprijin către COSR era deja depusă. S-a făcut mapa de prezentare atât în română cât şi în engleză, prin ianuarie grafica era gata, la începutul lui februarie am avut deja mapele tipărite şi site-ul într-o formă iniţială era gata şi el. Am fost foarte mulţumit de eficienţa cu care am progresat, de spiritul de echipă şi seriozitatea cu care am abordat toţi problema. Din păcate prin martie ne-am aglomerat cu toţii cu alte lucruri şi lucrurile au stagnat puţin, probabil s-a pierdut un tempo important şi în contactarea eventualilor sponsori. Au fost distribuite totuşi zeci de mape în foarte multe direcţii şi s-au făcut numeroase cereri de sponsorizare şi sprijin. Locul ales iniţial, Hotel Residence plus clubul Residence prezenta diverse probleme, de deplasare dintr-o zona în alta plus insuficient spaţiu de joacă pentru copii şi de desfăşurare a activităţilor. Am continuat să vizităm hoteluri şi într-un final am avut mare noroc să descoperim Complexul Herăstrau, care mi se pare ideal pentru ce ne doream să facem. Schimbarea locaţiei în mai bine ne-a dat avânt şi am reuşit să rezolvăm probleme care deveniseră apăsătoare, cum ar fi anunţul concursului Open.
Epopeea a continuat cu veşti proaste şi veşti bune, cu un procentaj mult mai mare pentru primele. Refuzuri politicoase de la majoritatea instituţiilor şi firmelor contactate au creeat momente în care începuserăm să ne întrebăm dacă vom reuşi să ducem proiectul la bun sfârşit. Am încercat să implic şi un ONG studenţesc specializat în organizare de evenimente şi comunicare, fără mari rezultate, la final tot ce s-a obţinut a fost prin intermediul membrilor echipei.
A fost dificilă şi colectarea datelor din exterior, formulare de înregistrare, date de sosire şi plecare etc. În cazul Thailandei nici până acum nu am primit feed-back şi există posibilitatea ca delegatul lor să fie înlocuit de un jucător român.
Cum stăm în prezent: contractul cu hotelul este semnat, avansul plătit, avem diverse alte contracte de parteneriat şi sponsorizare, invitaţiile către ministere şi ambasade sau alţi parteneri sunt pe punctul de a fi distribuite, avem arbitri confirmaţi, materiale de joc, materialele promoţionale sunt pe punctul de a fi tipărite. Încă se mai lucrează la programul zilei de marţi, când avem programată o excursie de o zi în zona Peleş-Braşov-Bran (inclusiv cereri de oferte la restaurante din zonă, rezervări de bilete la Peleş, Bran, Aventura Parc în Brasov).
Ştim în mare programul de divertisment opţional oferit participanţilor în fiecare zi, dar mai lucrăm încă la el, s-a stabilit o echipă lărgită de voluntari care vor ajuta la buna desfăşurare a evenimentului. E sarcina mea să îi contactez cu detalii, s-a stabilit programul festivităţilor, dar încă mai sunt de clarificat detalii. Suntem contra cronomentru deoarece participarea majorităţii echipei la CE Bordeaux presupune să avem lucrurile gata înainte de plecare. Sunt convins că am omis multe alte detalii, dar lista e pur şi simplu prea lungă ca să spun tot aici.
despreGO.ro: Ce ne poţi spune despre juniorii care vor participa la Campionat?
Cătălin Ţăranu: Vom avea trei copii români în turneu, Silvestru State calificat direct prin europenele de la Brno, Teo Toma şi Darius Dobraniş datorită dreptului ţării gazdă de a avea două locuri în concurs, unul pe fiecare categorie de vârstă. E posibil ca un jucător român să înlocuiască reprezentantul Thailandei, la grupa sub 16 ani. Din China vine un puşti de 2 dan pro, iar din Korea un insei clasa A cu şanse mari de a deveni pro anul acesta. Diferenţa de rang este prea mare pentru a spera la un loc pe podium, însă sunt convins că experienţa de a juca într-un astfel de turneu este foarte stimulativă pentru copiii noştri şi că vor da tot ce se poate ca să joace cât mai bine. Eu am făcut lecţii intensive cu Silvestru şi Teo în ultimele luni şi sunt convins de acelaşi lucru în cazul lui Darius, pe care îl antrenează Mirel. Sunt copii foarte talentaţi şi vor ajunge departe.
despreGO.ro: Despre însoţitori sau alţi invitaţi ce ne poţi spune?
Cătălin Ţăranu: Avem onoarea să primim vizita domnului Yang de la fundaţia ING, o persoană foarte importantă în scena Go-ului mondial. Sunt convins că un turneu bine organizat va deschide noi oportunităţi pentru Go-ul românesc. Am pregătit un proiect prin care să sprijinim copiii români care au talent şi s-au implicat foarte activ în Go şi doresc să îl discut cu dumnealui. Va veni şi Jana Hricova, vicepreşedinta EGF, o persoană foarte implicată în sprijinirea activităţilor cu copii. Va fi o ocazie foarte bună pentru continuarea unor discuţii pe tema promovării Go-ului la juniori.
Partenerii noştri tradiţionali de la EuroGoTV vor veni şi vor face un coverage foto şi video complet, benefic nu doar pentru păstrarea în memorie a concursului ci şi pentru promovarea lui în afară. Am obţinut promisiunea de la televiziunea japoneză NHK că vor distribui materialul pe un canal foarte popular în Japonia, de asemenea intenţionăm să punem la dispoziţie materialul şi delegaţiilor din China şi Korea cu speranţa că îl vor promova în ţările lor.
Avem onoarea să primim vizita a 5 jucători profesionişti din China, Korea şi Japonia. Vom organiza comentarii de partide şi simultane. Numele lor vor apărea pe site. Domnul Paul Barchillon va fi prezent ca team leader al echipei americane, el se ocupă şi de Revista Americană de Go şi a promis promovarea evenimentului pe această cale. În rest, vor mai fi teamleaderi şi părinţi însoţitori din diverse ţări.
La nivel local trimitem invitaţii la toate ambasadele ţărilor participante, la Ministerul Învăţământului si Sportului, COSR, Ministerul Turismului, Afacerilor Externe, Culturii. Aşteptăm încă o confirmare de la TVR, sper să fie prezenţi şi ei la eveniment. Bineînţeles că reprezentanţii sponsorilor şi partenerilor evenimentului vor primi şi ei invitaţii.
despreGO.ro: Pe pagina sponsorilor am văzut mai multe nume, ce ne poţi spune despre asigurarea bugetului necesar pentru o asemenea competiţie?
Cătălin Ţăranu: Bugetul actual al evenimentului este de aproximativ 18000 de euro cu variaţiuni în plus şi minus în funcţie de diverşi factori, cum ar fi oscilaţiile de curs valutar. Sponsorul major este fundaţia ING, cu aproximativ 10000, iar sponsorul major pe România este ATSA unde meritul integral îl are doamna Valeria Costea. Bogzi a facilitat de asemenea obţinerea unei sponsorizări de la firma DSL Piper.
FRGO a alocat 2000 de euro din bugetul de competiţii internaţionale, un sacrificiu făcut în detrimentul jucătorilor de top, dar care a fost necesar.
Bugetul pare mare, cu siguranţă este mai mare decât bugetul anual al FRGO. Însă condiţia fundaţiei ING este ca organizatorii să asigure integral costurile de cazare şi catering ale participanţilor şi teamleaderilor, ceea ce presupune din start o sumă mai mare decât cea primită de la fundaţia ING. Excursia de marţi va fi foarte costisitoare, costul materialelor promoţionale, arbitri, cadouri pentru participanţi şi aşa mai departe, se adună şi la un ultim calcul suntem foarte la limită, este posibil ca o parte din costuri să fim nevoiţi să le acoperim prin donaţii personale.
Vreau sa menţionez contribuţia lui Mihai Milu, care s-a mobilizat să ne ajute cu o sponsorizare constând în băuturi racoritoare, ca şi la Balcaniadă. De asemenea prin intermediul doamnei Camelia State avem promisiunea unei sponsorizări în sticle de vin (foarte utile pentru cadouri de protocol şi catering la festivităţi) şi posibil
alte cadouri pentru copii. Arpi a promis şi el să facă demersuri pentru o sponsorizare în obiecte pentru cadouri la copii.
Aş vrea să îmi exprim dezamăgirea relativ la instituţiile statului român care ne-au refuzat în masă orice sprijin. În cazul COSR, care ne-au sprijnit mult în trecut, a fost o mare surpriză. Pe de altă parte când am participat la adunarea generală a COSR în aprilie am aflat că statul le-a redus bugetul cu 40% în an preolimpic, o lovitură extrem de dură dată sportului românesc. Nu a fost lipsă de bunăvoinţă din partea lor, datorăm politicii actuale a statului român situaţia mizeră în care e lăsat sportul.
La final îmi cer scuze dacă am uitat să menţionez ceva, sunt pur şi simplu prea multe detalii şi acum scriu fără să am un dosar complet al evenimentului în faţă.
despreGO.ro: Ce pronostic dai pentru românii participanţi la Campionatul Mondial?
Cătălin Ţăranu: Nivelul de joc va fi foarte ridicat, deci vor avea o luptă grea. Îmi doresc să obţină locuri cât mai bune în clasament, dar cred că ce contează mai mult e să devină mai puternici în urma experienţei acumulate la acest eveniment. Oricum, pentru ei va fi cu siguranţă o experienţă de neuitat.
despreGO.ro: Ce ne poţi spune despre concursul Open? Te aşteptai la o listă de înscrieri mai populată?
Cătălin Ţăranu: Mi-aş fi dorit în primul rând să reuşim să atragem mai mulţi jucători străini, dar din păcate anunţul a fost făcut un pic cam târziu. Perioada de vară este foarte aglomerată şi multă lume îşi programează vacanţele din timp. Mi-aş fi dorit însă o efervescenţă mai mare în rândul jucătorilor români, este un eveniment unicat care probabil nu va mai vizita România zeci de ani de acum încolo. Sunt în schimb bucuros de numărul mare de jucători care şi-au oferit ajutorul voluntar, aveam mare nevoie de ei şi e un sentiment plăcut să vezi această mobilizare.
despreGO.ro: Prezintă-ne te rog echipa de organizare a competiţiei.
Cătălin Ţăranu: Avem aici două categorii de echipe, cea de bază care a muncit cot la cot cu mine în ultimele nouă luni şi cea largită care va fi prezentă şi va contribui la buna desfăşurare a evenimentului.
Când am început demersurile pentru obţinerea Campionatului Mondial am apelat la nişte persoane cu care lucrasem deja şi la alte evenimente şi care m-au impresionat prin seriozitatea abordării, dar mai ales prin capacitatea de a obţine rezultate. E posibil să fi făcut o greşeală foarte mare încercând să limitez echipa la cât mai puţini oameni, originea acestei decizii constă în experienţe mai puţin plăcute avute de-a lungul timpului cu voluntari care se angajează să facă ceva apoi te lasă baltă, ori le ia extrem de mult timp să îşi ducă la îndeplinire promisiunea făcută.
Sunt convins că un bun manager se descurcă să implice toate categoriile de oameni şi să folosească abilităţile fiecăruia la maxim, însă eu nu am pretenţia de a fi un bun manager. Am devenit manager ad-hoc datorită pasiunii cu care am încercat să iniţiez diverse evenimente şi am antrenat oameni care să ajute la organizarea lor.
Revenind, echipa cu care mi-am dorit să lucrez a constat din următoarele persoane: Bogzi, Valeria Costea, Nae Manuela şi Camelia State. Ca o paranteză sunt convins că ar fi trebuit să-l cooptez pe Mirel Florescu mult mai devreme decât am făcut-o, pe lângă altele el este un manager excelent, dar fiind şi în Piteşti şi ştiind că e foarte ocupat nu l-am întrebat atunci, deşi ocazional îi mai povesteam despre eveniment.
Oricum, cu cele patru persoane mai sus menţionate am mers la sigur, a fost impresionant şi foarte stimulativ pentru mine să văd cât de bine se lucrează în această echipă şi cât de uşor se obţin rezultate. Vali a fost mirifică (îi place cuvântul ăsta) şi pe final a fost cea care a salvat concursul la aspectul financiar, când m-a sunat să-mi confirme reuşita sponsorizării a fost cred cea mai bună zi pe care am avut-o în ultimul an. Bineînţeles că nu s-a limitat la atât, cei de la Saijo care au participat la organizarea Cupei Ambasadorului îi cunosc eficienţa în organizare.
De asemenea tot Vali a rezolvat partea de grafică. După acest CM am luat decizia să renunţ la munca organizatorică, ţin pe această cale să spun că a fost o onoare pentru mine să colaborez cu Vali la diverse evenimente şi să-i mulţumesc pentru contribuţia ei în lumea Go-ului românesc.
Cu doamna Nae, tot timpul când mă întâlnesc îmi vine să mă plec până la pamânt. Întâlneşti rar persoane capabile de atâta forţă de muncă, care să cunoască atât de multe lucruri despre aproape orice, care să ştie aproape toate persoanele importante din oraş, care să rezolve atât de multe probleme una după alta fără să se plângă că e obosită. Contribuţia ei la eveniment a fost enormă. Nu intru în detalii că sunt prea multe, îmi exprim doar admiraţia şi recunoştinţa pentru ce a făcut şi face în continuare.
Pe doamna Camelia State mi-e greu să o disociez de doamna Nae aşa cum mi-e greu să spun Silvestru fără să mă gândesc şi la Alex. Tot ce am zis mai sus e valabil şi în cazul dumneaei, fenomenul Şcoala 179 care a impulsionat mult promovarea Go-ului la noi o are ca personaj central. Disponibilitatea de a ajuta şi eficienţa cu care o fac continuă să mă uimească în cazul acestor două doamne minunate.
Bogzi… e Bogzi!
Mulţumesc încă o dată celor patru pentru că au fost alături de mine în această iniţiativă.
Relativ recent mi-am dat seama de disponibilitatea lui Mirel de a ajuta şi mi-am dat o palmă, chiar şi de acum încolo sprijinul lui va fi invaluabil. Mulţumesc Mirel.
Deşi nu-i place să recunoască, Mihaela Gradinariu m-a ajutat în susţinerea corespondenţei cu delegaţiile participante şi în diverse alte ocazii practice şi îi mulţumesc pe această cale.
Ca secretar al FRGO, Ada a avut în mod constant o implicare naturală în echipă, am separat rolul ei de cel al echipei de baza în primul rând pentru că ea şi-a asumat organizarea Campionatului European Feminin din septembrie şi în al doilea rând datorită diferenţei dintre munca voluntară şi cea a unei persoane angajate. Ada a depus un volum de muncă suplimentar foarte mare faţă de atribuţiile ei ca secretar şi în special acum, spre final, rolul ei devine din ce în ce mai important. Mulţumesc Ada şi ne bazăm pe tine să ducem la bun sfârşit evenimentul.
Echipa largită care va ajuta la faţa locului prin diverse activităţi organizatorice, înregistrare de partide, supervizarea delegaţiilor şamd constă din următoarele persoane: Mirel Florescu, Viorel Ichim, Nae Manuela, State Camelia, Adelina Sora, Mihai Şerban, Laura Avram, Andreea Pîrvu, Codin Cocioabă, Dan Amira, George Chirilă, George Gînguţă şi subsemnatul. Nu am lista în faţă, sper să nu fi uitat pe cineva.
S-au mai oferit să ajute Sorin Sora, Andrei Razvan, probabil că la faţa locului vom avea şi mai mult sprijin de la participanţi.
Nichita Fedul s-a oferit la un moment dat să încerce demersuri de sponsorizare, deşi poate nu va avea un răspuns pozitiv îi mulţumesc pentru intenţie. Benuţ, ca de obicei, a fost foarte săritor şi a oferit ajutor în încercarea de a găsi câteva laptop-uri pentru a avea un mic centru internet acolo. Arbitrii vor fi Calotă Lucreţiu şi Deaconu Lucian.
Mai avem o echipă tehnică: Calotă Lucreţiu la implementare website, Ionuţ Ştefan Alexandru webdesign, Liviu Antonescu grafică. Cu promovarea turneului prin parteneriate media ne ajută Titi Ghioc (despreGO.ro) şi Cioată Daniel (GoVortex.org). Asociaţia Rădăcini Culturale condusă de Camelia Basta şi Alex Eftime s-au oferit să ne ajute pentru diverse activităţi auxiliare şi cu siguranţă experienţa lor în organizare de evenimente va conta foarte mult.
Mulţumesc tuturor celor mai sus menţionati pentru implicare.
E mare nivelul de informaţie şi îmi cer scuze din nou dacă am omis ceva sau pe cineva, îl voi ruga pe Titi să facă rectificări dacă va fi nevoie.
Mulţumesc.
despreGO.ro: Cătălin, mulţumesc şi eu pentru răbdarea cu care ai răspuns întrebărilor mele. Îţi urez un concurs excelent!
(3 vot(uri), media: 5.00 din 5) Loading ...Cornel Burzo si Mondialul de Amatori
10.06.2011
Locul 9
Primii 10
despreGO.ro: Cornel, felicitări pentru locul 9 obţinut la Campionatul Mondial pentru Amatori! Cum te simţi?
Cornel Burzo: Mulţumesc, locul 9 nu e chiar rău, dar speram la un rezultat mai bun la această ediţie a Campionatului Mondial, ceva de genul top 5 ţinând cont de faptul că am început turneul din poziţia a 5-a şi eram cel mai bine cotat dintre europeni. Însă nu e chiar aşa simplu, până la urmă vin mulţi jucători bine pregătiţi la un turneu final.
despreGO.ro: Ai avut un turneu greu, i-ai prins pe ocupanţii primelor 2 locuri, cum au fost partidele cu ei?
Cornel Burzo: Se pare că traseul meu a fost puţin mai dur decât al celorlalţi europeni de top, însă problema a fost că am pierdut meciul împotriva Olandei în runda a 4-a. China şi Corea au fost la înălţime, îmi place să cred că am avut şanse în faţa lor. Şi din comentariile lui Takemiya Masaki 9p ieşea că m-am descurcat bine până pe la jumătatea fiecarui meci, dar în momentul în care am forţat m-au taxat rapid şi nu am avut cum să revin în joc. După ce s-a uitat peste partida contra Chinei, Takemiya Sensei a zis “shouldn’t try that hard… gotta play more relaxed”.
Romania - Olanda
despreGO.ro: Într-un comentariu recent mi-am exprimat speranţa ca evoluţia ta viitoare să fie pozitivă în urma experienţei căpătate la acest Campionat Mondial, ce părere ai?
Cornel Burzo: Îmi doresc mult ca la o ediţie viitoare a CM să termin top 3, dar pentru asta trebuie să mă mai antrenez şi probabil să mă concentrez mai mult la joc decât la rezultat
despreGO.ro: Reprezentantul Japoniei, Domnul Hirata, a pierdut în faţa Norvegiei, cum a fost primită vestea la faţa locului?
Cornel Burzo: Rezultatul partidei dintre Japonia 8d şi Norvegia 4d a fost puţin şocant. După rundă îl întreba lumea pe Morten Osftad dacă speră să bată şi China sau Corea, însă el le-a răspuns că a fost un accident şi se aşteaptă să piardă următoarele 4 partide la rând
Romania - Franta
despreGO.ro: Francezul Thomas Debarre şi germanul Franz-Joseph Dickhut au ieşit în faţa ta în clasament. Au fost ei mai buni ca tine sau au beneficiat de un culoar mai uşor?
Cornel Burzo: Cu Thomas am jucat în runda 2-a şi a fost un meci greu, pe care pot să spun că l-am câştigat puţin norocos la 3,5 puncte, pentru că fuseki-ul a fost cam lent, iar în middle game era pe muchie de cuţit. Însă pe final s-a relaxat francezul suficient să mă lase să câştig… cu Franz nu m-am întâlnit la turneul ăsta, însă ambii jucători sunt buni şi au prins şi un culoar în care au reuşit să facă 6 victorii ocolind adversarii din China, Corea şi Japoia. Deci se poate zice că au fost puţin avantajaţi de împerecherile rundelor. Oricum mă bucur pentru performanţa lui Thomas, care se antrenează cu Fan Hui 3p în Franţa şi e un jucător tânăr care promite pentru Go-ul european, aşa că locul 4 mondial o să îl ăncurajeze mult.
despreGO.ro: Apropo de culoare, Viorel Arşinoaia pune câteva întrebări aici: “Cred că fenomenul se datorează sistemului de parizare… Ce mă întreb este: oare chiar nu îşi dau seama de asta? Urmăresc vreun scop special? Cu siguranţă cineva le-o fi atras atenţia, ce-or fi răspuns oare?”. Ce părere ai tu?
Cornel Burzo: Nu ştiu ce să zic despre pairings, pentru că nu am studiat deloc aspectul acesta, însă faţă de alţi ani în care fiecare ţarâ intra în concurs de pe poziţia pe care a terminat în anul anterior, anul acesta au folosit un criteriu diferit pentru prima rundă, o combinaţie între rangul jucătorilor şi rezultatele de la alte ediţii ale Campionatelor Mondiale, din acest motiv am început turneul pe 5. Cei 157 de jucatori au fost împărţiti în 3 grupe, prima de la 1 la 14, a 2-a de la 15 la 42 şi a 3-a de la 43 la 57, iar cei din grupa de mijloc erau împerechiaţi de genul 1-15, 2-16, etc. Din runda a 2-a s-a folosit sistemul McMahon, însă Corea, China şi Japonia nu aveau voie să se întâlnească până prin runda a 4-a. Oricum, mi-a părut suspect că Japonia a prins nişte adversari slabi, dar probabil l-au menajat pe reprezentantul lor de 85 de ani care oricum a fost o senzaţie a acestui turneu.
Romania - Coreea
despreGO.ro: Povesteşte-ne o întamplare deosebită de la această ediţie.
Cornel Burzo: În fiecare seară se putea juca Go până târziu într-o sală de conferinţe a hotelului în care am stat toţi participanţii la CM. La un moment dat a apărut Takemiya Masaki 9p să bea o bere cu noi şi a văzut un joc de table la Kim Seung-jun 9p, aşa că a început să provoace lumea la backgammon, menţionând că el a fost “Japan champion”. După ce a câştigat câteva linii împotriva coreanului şi a norvegianului, am urmat eu la masă şi am câştigat norocos. După meci mi-a comentat şi partida de table, se pare că îi place să facă reviews la tot ce mişcă cu piese albe, negre… zaruri
despreGO.ro: Cornel, mulţumesc pentru interviu şi, încă o dată, Felicitări!
(7 vot(uri), media: 5.00 din 5) Loading ...Cornel Burzo la Campionatul Mondial de GO pentru Amatori 2011
26.05.2011
Cornel Burzo
despreGO.ro: Cum te-ai calificat pentru ediţia 2011 a Campionatului Mondial?
Cornel Burzo: Am ieşit pe locul 3 la Campionatul Naţional, dar Cristian Pop şi Dragoş Băjenaru n-au vrut sa plece la CM, aşa că iată-mă pentru a 5-a oară reprezentantul României la acest eveniment major.
despreGO.ro: Ce pronostic dai, care va fi podiumul şi ce loc vei obţine tu?
Cornel Burzo: Eu sper o clasare în top 5, aş dori chiar mai sus, dar să vedem. Ca în fiecare an Korea, China şi Japonia sunt marii favoriţi ai acestui concurs, însă jucători puternici vor reprezenta Hong Kong, Statele Unite ale Americii sau Canada. Eu aş vrea să văd un podium de genul: Korea, România, China, dar sună puţin ireal
despreGO.ro: Ce program vei avea în Japonia?
Cornel Burzo: Programul pare destul de încărcat, se vor juca câte 2 runde pe zi timp de 4 zile, începând cu 29 mai până pe 1 iunie. Toţi cei 60 de participanţi sunt aşteptaţi în Tokyo în 26 mai, de unde vom zbura spre Shimane Prefecture în data de 27 mai, iar în 28 mai va avea loc IGF General Meeting, conferinţa de presă şi festivitatea de deschidere.
despreGO.ro: Ai mai participat de 4 ori la Campionatul Mondial, cum a fost?
Cornel Burzo: Am participat la Mondiale în 2003 în Korea (turneul a fost mutat din Japonia din cauza SARS) unde m-am clasat pe locul 11, după care au urmat în Japonia un loc 24 în 2005, un loc 5 la egalitate de puncte cu reprezentantul Japoniei în 2008, loc 14 în 2009. În schimb nu prea e timp de petrecut… mai stăteam seara după runde la o bere cu europenii în general şi latinii din America de Sud.
despreGO.ro: Povesteşte-ne întamplare deosebită de la ediţiile anterioare.
Cornel Burzo: Otake Hideo 9p comenta o partida înconjurat de vreo 15-20 de jucători, marea majoritate din America latina şi la un moment dat l-am rugat să îmi semneze şi mie evantaiul. S-a uitat la mine lung şi după o pauză de vreo 4-5 secunde mi-a raspuns: “Sorry, I only sign fans for girls today ”.
despreGO.ro: Un ultim gând înainte de decolare?
Cornel Burzo: Sper ca singurul efect al radiaţiilor să fie o îmbunătăţire a jocului meu Hai România!
despreGO.ro: Hai România! Hai Cornel!
(3 vot(uri), media: 5.00 din 5) Loading ...De vorba cu Adrian Ghioc
08.05.2011
Republicare din Revista ProGo numărul 20. Interviu acordat în data de 12 februarie 2011.
Când m-am apucat de GO, prin anii `80, nu ieşisem cu jocul afară din oraş, aşa că pe majoritatea jucătorilor noştri i-am cunoscut după 2004 când am început să umblu pe la concursul lui Titi, la Bucureşti. Într-o zi, Iulian Dragomir mi-a trimis nişte fotografii „istorice” şi atunci am aflat cu stupoare că familia Ghioc a strâns de fapt 10 D …
Adrian Ghioc
Kiru: Multă vreme am crezut că Titi Ghioc a fost singur la părinţi. Cum de a putut un 5D să dispară atâţia ani din peisajul GO-ului românesc?
Adrian Ghioc: Sunt un bărbat atipic. Nu pot să iubesc două femei în acelaşi timp. După ce am terminat facultatea, nefiind vreun mostenitor de Hilton a trebuit să mai şi lucrez. Şi întâmplător îmi plăcea ce fac. Am lăsat iubirea din tinereţe (go-ul) pentru mai târziu, pentru la pensie ziceam eu. Timpul a mai trecut peste mine, iubirea mai recentă m-a şi dezamăgit un pic, dar oricum şi-a făcut treaba. Nu mai sunt “în boscheţi”, aşa că a cam venit timpul pensiei! Adică al iubirii din tinereţe
K: Cum ţi-ai reamintit de GO? A fost un declic la un moment dat, sau ai revenit treptat? Sau poate n-ai “plecat” niciodată de tot?
AG: Go-ul n-a plecat niciodată din sufletul meu. Sunt un tip pătimaş atunci când e vorba de ceea ce-mi place. Dar raţional. Să-ţi dau un alt exemplu… Îmi plac foarte mult cărţile şi îmi place să citesc. Dar în tren spre Oradea, între două babe care-şi deapănă amintirile, n-o să încerc niciodată să citesc o carte bună. Poate cel mult un roman poliţist. Lectura cărţii bune o voi lăsa pentru timpul potrivit, atunci când îi pot da atenţia cuvenita. Aşa şi cu go-ul …
K: Cum au arătat primii tăi ani în GO?
AG: Confuzie mare, lipsuri asemenea, mult entuziasm. Eram cam de tăria ta sau poate mai slab şi … cât mă mai rugam de George (Stihi) să-mi copieze şi mie “Basic Techniques of Go”… Zicea că nu-i de nasu’ meu. Acum cu ochi mai maturi decât atunci banuiesc că avea alte motive pentru refuzurile lui Că veni vorba de el, nu ştiu când o să mai avem noi un organizator ca el. Pe de altă parte, am vazut că acu’ e “democraţie” (manifestată îndeosebi prin neştiinţă şi lipsă de respect), multora nici nu le-ar plăcea George… Revenind … N-aveam bani, n-aveam acces la informaţie, n-aveam nimic decât tinereţe şi entuziasm. A, şi mai aveam ceva totuşi … îl aveam pe Radu Baciu, care nu era un “profesionist” ca cei de azi (nu-i o critică aruncată aici din vârful condeiului, e doar un fapt prezentat aşa cum e, plăcut sau nu, depinde cine-l citeşte şi dacă-l poate înţelege). Am învăţat multe de la Radu şi nu mi-a cerut nici măcar o ţigară în schimbul timpului lui preţios… În rest, ce să mai spun? O mână de fanatici. Jucam go cât cuprinde. Cu Ionuţ Cora, Liviu Oprişan, Şerban Cristescu şi alţii. Duminica plecam dimineaţa de acasă şi mai veneam noaptea.
K: Recent am descoperit în comentariile articolelor din despreGO.ro câte ceva din viziunea ta despre GO. Ce înseamnă GO-ul pentru tine?
AG: Ce înseamnă muntele Fuji pentru o furnicuţă? Dar soarele pentru o albină? Na că am devenit şi poet! Să revenim (şi nu prea) … Mult prea mult pentru un spaţiu atât de restrâns ca cel alocat unui interviu. Cum bine zici, o parte din viziunea mea poate fi intrezărită citind printre rânduri ce scriu pe ici pe colo…
K: Eu insist, cu atât mai mult cu cât sunt dispus să suplimentez numărul de pagini, numai ca să aud răspunsul. Mi se pare cel mai interesant lucru la un om de GO (în mod intenţionat nu am folosit termenul de jucător de GO).
AG: Ufff… N-am reusit să te păcălesc şi acu’ nu ştiu ce să zic. Vezi? Aşa e când te dai mare la apă mică! Dacă aş zice că go-ul pentru mine e un hobby, m-aş trage singur de mânecă şi mi-aş zice … “Mare mincinos mai eşti”. Dacă aş băga texte cu arta, iar mi-aş zice … “Hei, las-o mai uşor că mai citesc şi alţii şi-i buşeşte râsu’. Iar pe alţii plânsu’ LOL”. Chiar aşa, oare ce o fi go-ul ăsta pentru mine? … Fiind inginer mi-am adus aminte de glumiţa aia cu asemănarea dintre ingineri şi căini. şi ăia şi ceilalţi au privirea blândă şi înţelegătoare, dar se exprimă mai greu Mda, vorbeam de go parcă, nu? Mă-nvârt în jurul cozii şi nu zic nimic … Treaba ta, ai zis că suplimentezi numărul de pagini … Hai să mai încerc … E … lumea în care mă simt bine. E ceva care mă face pătimaş, fanatic uneori. E ceva care-mi place foarte mult şi nu m-a înşelat niciodată. E cel pe care nu mă supăr niciodată, fie că mă urcă pe scară atunci când e să fie, fie că mă coboară atunci când nu mai am ce căuta mai sus. E ceva ce m-a vrăjit când eram adolescent şi acum îmi dă târcolale din nou şi din nou. Oare ce să fie go-ul ăsta? S-ar putea ca între timp să fi ajuns o parte din mine, aşa cum eu demult am devenit o mică părticică din el…
K: Anul trecut la Ambasador am pierdut în faţa lui Rareş Ghioc. Surprins de tăria lui l-am întrebat unde a învăţat GO în ultimul an şi răspunsul lui a fost bulversant:
“La bunici”.
Eram uluit.
“Bunicii tăi joacă GO?”
“Nuuu. Acolo m-a învăţat unchiul meu…”
Aşadar, dacă ar fi să ai un discipol, care sunt pasii cu care l-ai trece prin GO?
AG: Dacă punerea în practică a verbului a preda ar fi aşa uşoară, toti englezii ar fi în stare să predea engleza. Dar nu sunt. Faptul că sunt 5d nu înseamnă automat că sunt şi un profesor de go bun sau măcar bunicel. Deocamdată nu sunt dovezi prea concludente în sprijinul teoriei ca aş putea preda go-ul. E adevărat, sunt câteva persoane (jucători de nivel kyu) cu care joc şi cărora încerc să le mai explic una-alta, dar nu sunt discipolii mei. Totuşi … dacă aş avea un discipol … hmm … în primul rând aş înţelege relaţia noastră în stilul asiatic. Sunt senseiul tău şi când îţi spun să freci podeaua, o freci, chiar dacă ţie ţi se pare ca n-are legătură cu go-ul. Altfel n-aş accepta să mă ocup de un discipol. Atenţie! Eu fac diferenţă între termenul de elev şi cel de discipol. În acelaşi timp, să revenim cu picioarele pe pământ. În lumea modernă, cine ar accepta să fie discipolul meu în condiţiile expuse? Şi de ce şi-ar dori să fie discipolul meu? Să ne reamintim … sunt furnicuţa de la poalele muntelui Fuji… Nu e doar o metafora, e adevărul adevărat, fie că-mi place sau nu.
K: Eu ştiu pe cineva dispus … Dar întrebarea viza descoperirea unor trepte ce trebuiesc urcate, a unei ordini, aşa cum o vezi tu …
AG: Ha! Nu umbla cu cioara vopsită, vrei să mă măguleşti şi să obţii mai multe de la mine în interviul ăsta Trecând peste asta şi peste ce am spus mai devreme, ar mai fi impedimente, de exemplu … ar trebui să stea la mine (Ana m-a întrebat ce moşmondesc p-aici, a citit şi s-a dus dincolo. Nu stă degeaba, produce un zgomot cam stresant … Cred că îşi ascute baltagu’) şi să o cam rupă cu restul. Inclusiv cu şcoala sau serviciul, după caz. E persoana respectiva atât de hazardată? Dacă mizeaza pe numărul necâştigător? La rândul meu, prezumând că sunt cu picioarele pe pâmânt (că d-aia sunt sensei, nu?), ar trebui să analizez foarte bine ce va urma. Nu pot să risc să distrug un om (viitorul lui) de dragul artei mele şi orgoliului meu. E tare complicat … Nu-s un visător de felul meu şi nu mă arunc cu capul înainte aşa usor. Şi mai e ceva … un singur elev în şcoala asta a mea ipotetică nu e suficient. E nevoie de competiţie internă … aşa că … să presupunem că găseşti un nebun, da’… unde mai găseşti încă cel puţin doi-trei?
Totusi să încerc să revin … Treptele ce ar trebui urcate, ordinea în viziunea mea … M-ai pus într-o încurcătură destul de mare, mai că-mi vine să dau vina pe aşa-numitul “writer’s block”. Să mă dau un superstar jucător de top care le ştie pe toate? Nu-mi vine să mă păcălesc pe mine chiar aşa. Răspunsul sincer şi dezamăgitor este că neavând în plan şcoala aia ipotetică de care vorbeam mai devreme, n-am nici un “plan de şcolarizare”. Ca să mai spulber din dezamăgire, o să încerc să dau un sfat pentru unii din cei care într-adevăr vor să fie mai buni decât sunt acum … Să-şi inverseze atitudinea faţă de anumite lucruri. Atunci când întâlnesc un jucător mai puternic, în loc să fie tare’n clanţă pe nu ştiu care blog, pe holul sălii de concurs sau pe chatul KGS-ului şi să pună pe tablă respectuos pietrele de handicap iar în timpul partidei să fie covârşit de respect… să facă invers. Cu alte cuvinte, să mute tupeul din exterior pe tablă şi respectul de pe tablă înafara ei. Mda, cred ca n-am spulberat nicio dezamăgire. E un sfat din categoria spălatului podelelor, n-am dezvăluit o deschidere miraculoasă cu care să rupem în bucăţi adversarul “while sleeping”…
K: Cum se antrenează azi Adi Ghioc?
AG: Într-o ordine aleatoare … Rejoc (cam prost folosit termenul, dar altul n-am găsit) partide de profesionişti. Unele mai vechi plus cam toate cele noi pe care pun mâna. Uneori cu atenţie, alteori mai repede. Sunt utile ambele abordări. Când rejoc partida mai repede, memoria fotografică înregistrează forme şi mă opreşte doar dacă-mi iese în cale ceva ieşit din comun (pentru mine). Altceva … pun pe tablă şi rezolv probleme. În anii ’90 niciodată n-am făcut aşa ceva. Şi prost am făcut. Altceva … mai joc online din când în când, dar rar pentru că nu-mi place şi nici nu mă simt bine fizic. Nu pot să-ţi explic ştiinţific ultima chestie, unora poate le pare aiurea. E o problemă legata de ochi şi nu numai. Nu am capacitatea de a o explica, dar îi ştiu urmările asupra mea. Da, din păcate joc foarte puţin în comparaţie cu cât jucam înainte şi asta e foarte rău. Dar n-am soluţie încă şi nici timp foarte mult (online ar fi fost cel mai convenabil, dar …) în rest, ce să-ţi mai zic … Mai lucrez din când în când la unele deficienţe care aparent n-au legatură cu go-ul. Mai mult legate de psihologie. Unele le-am mai dezvăluit printre rânduri în alte parţi, altele nu. Să lăsăm şi o aură de mister Nu sunt o femeie frumoasă ca să mă dezbraci de tot. Şi din prima!
K: Îţi mai aminteşti cum ai trecut pragul de 1D?
AG: Sincer nu prea. Îmi amintesc că era un sistem cam feudal de a trece pragul şi pe care eu l-aş folosi şi acum. Nu era aşa simplu … Acum am văzut că sunt o puzderie de shodani. Hmm … Oare?
K: Din valul ridicat în anii ’80, câţiva au ajuns pe la casa GO-ului de la Soare Răsare. Nu te-a tentat să studiezi GO-ul la el acasă?
AG: Ohhh, m-aş duce şi mâine chiar dacă mi-am mai pierdut entuziasmul din anii ’90. Dar … îmi lipsesc şi mi-au lipsit multe din ingredientele necesare. Să o luăm din nou într-o ordine aleatoare… Îţi trebuie bani seriosi sau un sponsor. Îţi trebuie multă şansă (fie că se numeşte Saijo sensei ori Kobayashi Chizu) dar şi ştiinţa (sau potriveala) de a beneficia de ea. Şi-ţi mai trebuie ceva talent sau măcar tinereţe şi ceva cunostinţe mai aprofundate. Când au plecat Dragos şi Vali, eu eram foarte tânăr şi mai tare decât ei, dar ei … aveau jumătate din vârsta mea şi se apropiau de tăria mea de joc cu paşi mari. Când au plecat Sorin şi Robert, ei – mai mici decât mine – erau campioni naţionali, pe când eu eram … p-acolo. Mirel a plecat pentru că avea un prieten japonez care l-a sponsorizat, da’ oricum era şi el un star. De Cătălin ce să mai zic, avea talent cu caru’ poate cât toţi ceilalţi la un loc, da’ dacă n-ar fi avut şansa numită Saijo sensei, nu se ştie dacă ar fi ajuns acolo. Popic? Popic l-a avut în primul rând pe Cătălin. Revenind la subiectul interviului tău, eu, îmi aduc aminte de vorba aia … “N-ai cu cine, mă, n-ai cu cine!” dacă n-ai nici bani, nici şansă, nici talent, nici tinereţe tinereţe, atunci … de unde măi tată, măi?
K: Observ că pui mereu în discuţie tinereţea ca un ingredient necesar pentru performanţă. Fiindcă eşti “la a doua căsnicie” cu GO-ul, ce te motivează să rămâi pe metereze?
AG: Eh, stai un pic, n-am încercat să sugerez că la 40 eşti “dead and buried” şi nu poţi face performanţă. Fujisawa Shuko sensei era Oza la 67 dacă ţin minte bine. Bineînţeles că atunci când eşti puşti mintea îţi poate fi modelată mai uşor în direcţia bună dacă modelatorul se pricepe, bineînţeles că puştii prind mai repede. Dar are şi înaintarea în vârstă ceva avantaje şi poate să mai echilibreze cât de cât balanţa. Măcar din când în când. Îmi fac şi eu speranţe, ce să fac? 
Ce mă motivează să rămân pe metereze? N-am murit un pic, suficient de mult, atunci când am lipsit dintre voi? Mai împiedicat, mai şontâc-şontâc, am încercat să-ţi spun ce înseamnă go-ul pentru mine. Dacă-mi pui întrebarea asta cu meterezele, se pare ca n-am prea reuşit să răspund convingător la întrebarea cealaltă 
aşa fac eu din când în când, bag lumea-n ceaţă.
K: Dacă peştişorul de aur ţi-ar rezolva “celelalte” probleme, cum ţi-ar place să fie viaţa ta de jucător de GO?
AG: Fie-ţi milă de bătrâneţile mele, de ce mă ispiteşti? Go, go şi iar go, în toate formele posibile. Inclusiv stat de vorbă cu tine şi alţii pe subiecte legate de go Vreun posibil discipol ziceai că ai cunoaşte. Nu cumva ştii şi vreun peştişor?
K: Care sunt oamenii de GO pe care-i admiri? Ai modele? Te inspiră cineva?
AG: O să zica unii că mi s-a cam şubrezit mansarda şi nu mai ţin minte ce scriam acum câteva luni pe blogul lui Titi. Nici vorbă, recitiţi despre ce vorbeam. Astea fiind zise… Un jucător de go pe care-l admir este Cătălin. Un model frumos era Radu… De afară … ce să zic? Doamne fereste să mă inspire vreun superstar din ăştia noi. Dacă aş încerca să joc ca Lee Sedol, cred aş trece spre 1-kyu încolo. Câteodata nu înţeleg nimic din ce joacă, cum aş putea să mă las inspirat de el? N-o să uit mult timp cum mă uitam acu’ vreun an pe o partidă de-a lui, pe repede-înainte ce-i drept, şi brusc se termină partida. “Na că a murit până la urma grupul ăla, aşa-ţi trebuie dacă exagerezi în halu’ ăsta!” îl apostrofez eu pe Lee Sedol. Bănuieşti ceva? Dacă nu, să-ţi spun cum stătea treaba … a cedat celălalt. Îţi dai seama cât am înţeles eu din partida aia? Eu te-am pus să faci interviuri cu pafarişti?
K: Şi în final, în ce direcţie crezi că se îndreaptă GO-ul românesc?
AG: Mai încet sau mai repede, cred că progresează mai la toate capitolele. Sunt şi excepţii unde eu văd becul pe roşu şi e grav dacă e aşa. Eu nu văd jucători de calibru venind din urmă. Nu văd generaţia următoare. Văd un câmp gol cu câţiva maci rătăciţi în imensitatea lui. Vorbind cu Cătălin, el îmi zicea că ar cam fi ceva. Sper să aiba el dreptate. Să-nchei într-o notă mai optimistă … Uită-te ce noian de concursuri. Pentru toate gusturile (sau aproape). E fantastic!
K: Înainte să închei, îi dau cuvântul lui Vasile Bunea, care auzind de interviu, a venit la rândul lui cu o întrebare.
Vasile Bunea: Ai dispărut o perioadă destul de lungă din prim-planul GO-ului românesc, ca şi mine dealtfel. Dar asemănarea dintre noi se rezuma doar la atat, în ceea ce priveste GO-ul. şi dacă tu zici că eşti “o furnică la poalele Muntelui Fuji”, eu oi fi o bacterie la poalele Trascăului. După 12 ani de pauză în ale GO-ului, am constatat că acest joc s-a schimbat foarte mult, că ceea ce jucasem în anii ’90 era cam desuet. Tu cum ai regăsit Go-ul după perioada ta de retragere? Ai avut şi tu senzaţia că s-a modernizat? Sau e doar percepţia “bacteriei”?
AG: De schimbat, clar s-a schimbat. Dar nu orice schimbare înseamna modernizare. La fel cum nu orice schimbare care nu e modernizare e neapărat regres. O parte din go s-a schimbat, dar eu nu pot să o cântăresc şi să o definesc în termeni de regres sau modernizare. Pur şi simplu e altfel. Uite, de exemplu, coreenii cred că sunt “de vină” pentru stilul actual de luptă nebunească sau invazii în teritorii care par neinvadabile (şi chiar sunt câteodată). E asta modernizare? Nu ştiu, nu ştiu cum să-i zic, e pur şi simplu altfel decât ştiam. Pe de altă parte, lupte, lupte şi iar lupte, timp de gândire mai mic decât înainte te duce cu gândul la un show făcut pentru fani, pentru oamenii de pe margine (care nu au timp), nu pentru zeul Go în sine (care are timp berechet). Şi ai zice că e modernizare, aşa e omul modern, e cu show-ul în braţe. Dar ai putea să zici că e şi regres. Oare dacă ai timpul de gândire mai scurt mai poţi avea aceeaşi profunzime în ceea ce faci? Ne-am transformat în nişte mici roboţei care au puterea de calcul a multor servere în spate şi nu mai avem nevoie de prea mult timp pentru a lua decizia corecta? Eu ştiu?
Altă parte a go-ului s-a modernizat indubitabil. Internetul este minunea tehnicii care-ţi aduce în casa, instantaneu aproape, cam tot ce vrei. Mai devreme povesteam despre lipsa de informaţie din anii trecuţi. N-aveai o carte sau un sensei lângă tine şi aveai un dubiu? Păi orbecăiai până în pânzele albe şi poate până la urmă tot nu descopereai calea cea bună. Acum, ţac-pac, deschizi internetul şi dacă te-ai obişnuit cât de cât, ce şi unde să cauţi, ai şanse mari să găseşti destul de repede informaţia dorită. Ce să mai zic de jucătorii de top … păi de câte ori pupau ei partide cu profesionişti sau jucători amatori de super top? Poate de câteva ori pe an, dacă îi ajutau circumstanţele. Acum … deschizi KGS-ul sau mai ştiu eu care server şi dacă nu azi, măcar mâine sau săptămâna viitoare tot dai de un profesionist p-acolo cu care poţi juca. Sau măcar de un amator foarte tare.
Am lăsat la urmă go-ul românesc. Cum l-am gasit? Hmm … România tot acolo sus e în Europa, nicio modernizare şi mă bucur tare mult. Pe unii dintre români îi înjur poate săptămânal sau zilnic, dar la România ţin şi mă bucur că suntem sus. În rest … Sunt concursuri foarte multe şi asta, după cum am mai zis, mă bucură. O parte din ele, parcă mult mai multe decât înainte, sunt private. Da, asta cred că e modernizare. Alţii poate gândesc altfel şi cred că socialismul e viitorul. Eu am altă părere… “Să ni se dea” (şi anume statul să fie cel care dă) nu cred că ţine de timpurile moderne. Alte schimbări… Păi s-a schimbat echipa FRGo. Ce să spun, deşi uneori pare că-i atac, eu nu vreau să spun nici că alţii erau proşti şi ăştia buni, nici invers. Sunt mai paşnic de felul meu, deşi uneori ai zice că situaţia e chiar pe dos Cel mai mult mă supără că e Cătălin preşedinte în loc să fie numai jucător şi sensei şi să-şi concentreze energiile în directia asta. Dar asta nu înseamnă că nu-l înţeleg. Dacă vroia performanţă, rămânea în Japonia, nu se întorcea aici să joace cu pafaristi ca mine sau mai ştiu eu care altul. Alte schimbări? Oh, ar mai fi ceva … Nu te-ai plictisit de mine şi vorbăria mea? Copiii … Poate nu sunt foarte informat, dar senzaţia mea e că sunt mai puţini şi asta e un regres. Au dispărut “bazinele” păstorite de Carmen Mateescu şi Marcel Dăescu şi a apărut cel al doamnei Camelia State, dar parcă balanţa e defavorabila prezentului. O parte din vină o poartă chiar modernizarea de care vorbeşti, dar nu modernizarea go-ului ci modernizarea societăţii. Copii au atâtea opţiuni acum … Pe de altă parte şi în Coreea de Sud sunt aceleaşi optiuni, poate chiar mai multe, şi ai văzut ce boom a fost. Unii poate ar înclina să dea vina pe FRGo. N-aş fi aşa convins, şi e tare simplu să dai cu pietre. Hai să mă opresc aici
K: Mi-a făcut plăcere să povestim. Îţi mulţumesc pentru timpul acordat.
AG: Şi eu îţi mulţumesc pentru ocazia de a informa publicul (dacă mai era nevoie!) referitor la numărul de doage care mi s-au mai stricat între timp Şi nu în ultimul rând … Salutare cititorule! (Era să zic “go-istule”, da’ suna de parcă ţi-aş trage o palmă si m-am răzgândit). Dacă ai ajuns la partea asta, deci ai avut atâta răbdare să citesti chiar până la capăt monumentala mea expunere de idei alandala şi tra-la-la, îţi mulţumesc şi ţie tare mult
(9 vot(uri), media: 4.78 din 5) Loading ...
Loading ...
Comentarii recente