Agora
In vizita la CS Radu Baciu
26.02.2012
Ieri fiind o zi de sâmbătă, la Clubul Sportiv Radu Baciu este zi de simultan şi zi de campionat local. În jurul orei 16, jucătorii erau la mese, cu mic, cu mare, sub supravegherea morală a lui Radu şi sub cea fizică a lui Iulian.
Alături, binecunoscuta tablă cu picioruşe a lui Radu…
În cealaltă cameră se disputa o partidă din campionatul local.
La ora 17 începe simultanul, condus de Mihai Liţă. Speranţe, greutăţi, lecţii, ciudătenii, calcul, muncă, probleme, toate acestea par a se regăsi aici.
Un ultim zâmbet al lui Viorel şi un sincer la revedere până data viitoare.
-
- Cu mic
-
- Cu mare
-
- Radu
-
- Iulian
-
- Tabla
-
- In campionatul local
-
- La simultan…
-
- La simultan…
-
- La simultan…
-
- La simultan…
-
- La simultan…
-
- La simultan…
-
- La simultan…
-
- La simultan…
-
- La simultan…
-
- La simultan…
-
- Mihai
-
- Viorel
(6 vot(uri), media: 5.00 din 5)
Loading ...Concursul Shodan
06.01.2012
Reluarea organizării concursului pentru cîştigarea titlului de Shodan a fost, iniţial, ideea lui Cristian Pop. Timp de vreo 3-4 luni, în vara lui 2010, ne-am înîlnit eu, Codin şi Dan la Cristian acasă pentru a reface Regulamentul de Competiţii al FRGo. Ajungînd la articolul 16, despre competiţiile de go, Popicu a spus că ar fi bine să apară concursuri noi şi s-a gîndit la shodan, că ar fi bine să-l reluăm. În şedinţa de birou federal din 31 octombrie 2010 s-a discutat şi calendarul competiţional pentru anul 2011 şi am propus atunci ca FRGo să organizeze un concurs pentru cîştigarea titlului de Shodan, inclus în calendarul de competiţii oficiale ale FRGo. Nu-mi aduc aminte să fi făcut cineva vreun comentariu, nici pozitiv, nici negativ, cert este că propunerea mea nu a fost menţionată în Procesul Verbal al acelei şedinţe de birou.
După ce Calendarul Competiţional pe 2011 a fost anunţat oficial am constatat că nu a fost inclus niciun concurs shodan. M-am simţit frustrat că propunerea mea nu a fost luată în seamă, dar nu era prima dată, aşa că mi-a trecut repede. Din acel moment, am început să discutăm la clubul „Radu Baciu” să organizăm noi acest concurs, dacă federaţia nu şi-l doreşte. Toţi au fost de acord şi au zis că e o idee foarte bună, inclusiv Pop Cristian, preşedintele clubului. Aşa că, la următoarea şedinţă de birou federal, am reluat subiectul, de data asta propunînd ca de organizarea acestui concurs să se ocupe clubul „Radu Baciu”. Acum am avut ceva mai mult succes, în sensul că s-a pornit o discuţie pe tema promovării jucătorilor de nivel kyu la nivel dan, că de doi ani de zile nu a mai trecut nimeni graniţa kyu-dan şi s-a luat decizia înfiinţării unei subcomisii de clasificări sportive (deşi… exista deja una), care să se ocupe de promovarea jucătorilor. În acea şedinţă şi-a anunţat şi Popicu demisia din funcţia de preşedinte al comisiei de competiţii. „Bun, mi-am zis, dacă eu propun un concurs de promovare la rang dan, iar biroul federal, în schimb, hotărăşte că problema promovării se rezolvă mai degrabă prin înfiinţarea unei subcomisii, atunci chiar că conducerea federaţiei nu vrea un astfel de concurs!”
Am rediscutat problema în club, cu hotărîrea de a organiza, totuşi, un concurs între jucătorii care bat la poarta shodanului, o astfel de întrecere fiind foarte atractivă, ca idee. Şi, totodată, să mai fac o ultimă încercare de recunoaştere a concursului de către federaţie, pentru că miza ar fi fost mult mai atrăgătoare dacă federaţia recunoştea oficial rangul de un dan pentru cîştigătorul acestui concurs. La Adunarea Generală din 30 aprilie 2011 am prezentat din nou ideea concursului şi am cerut în mod special să se voteze acest lucru: cîştigătorului concursului Shodan organizat de clubul „Radu Baciu” să-i fie recunoscut rangul de un dan. De data asta s-a votat şi s-a menţionat şi în procesul verbal al adunării:
„Dl. Iulian Dragomir a propus ca organizarea concursului de SHODAN să aibă loc concomitent cu Masters-ul în perioada 7-9 octombrie 2011. Concursul de SHODAN va fi organizat pentru jucătorii de 1-3 kyu, câştigătorul va primi diplomă de 1 dan şi ratingul lui va fi promovat la acest nivel. Această propunere a fost aprobată în unanimitate.”
Mi-aduc aminte că am şi fost chestionat de cei prezenţi: „dar cine-o să-l organizeze? cînd te-ai gîndit să-l programezi? dar Mihai Liţă e de acord? dar cine o să participe?” şi alte întrebări de felul ăsta. În sfîrşit am reuşit să atrag atenţia şi să conving! Din acel moment, la club au început discuţiile detaliate pe marginea organizării şi regulamentului. Idei de tot felul, unele năstruşnice, altele foarte pertinente. Nimeni din partea federaţiei nu s-a băgat nici la organizare, nici la regulament.
Concursul „Shodan” din anul 2012 se va ţine la clubul „Radu Baciu” în zilele de 6-7 octombrie şi va respecta hotărîrea luată în Adunarea Generală de a fi organizat pentru jucătorii de 1-3 kyu.
(5 vot(uri), media: 3.80 din 5) Loading ...Experienta coreeana – Evenimente profesioniste
28.12.2011
Participarea la diverse evenimente profesioniste a fost unul dintre plusurile şederii la BIBA: datorită lui Kim Seungjun sabomnim am avut ocazia de a merge la partide importante din turneele profesioniste, de a asista la comentarii de grup ale profesioniştilor sau de a juca partide amicale cu ei.
Echipa BIBA la Samsung Cup
Samsung Cup
Cea mai memorabilă experienţă a fost excursia de patru zile zile în Taejon, pentru a asista la semifinalele Samsung Cup, jucate în sistem cel mai bun din trei partide. Competiţia a fost găzduită de facilităţile complexului Samsung din oraş, cu exceptia delegaţiilor şi a ziariştilor, noi fiind singurii privilegiaţi. Semifinalele au fost un duel China – Coreea, în cea mai mediatizată confruntare (datorită luptelor spectaculoase aşteptate) Gu Li 9p jucând împotriva “speranţei” Na Hyun 1p (16 ani), în timp ce în cealaltă semifinală se înfruntau deja consacraţii Chen Yaoye 9p şi Won Sungjin 9p, prognoza pentru ei fiind de partide lungi, jucate foarte calm.
Aşteptările nu au fost înşelate, ambele partide Gu Li – Na Hyun au fost alerte şi cu lupte aproape de la început, terminate prin abandon. La grupul nostru de studiu s-a alăturat şi team leader-ul delegaţie chineze, Huang Yizhong 7p (cunoscut şi în România prin participările de la Shusaku Cup de acum doi ani şi de astă-vară la WYGC). Ce mi s-a părut foarte interesant a fost faptul că aproape toate comentariile s-au concentrat pe partidele Gu Li – Na Hyun. Şi într-adevăr, comparând ritmul partidelor, Won Sungjin şi Chen Yaoye jucau foarte “aşezat”. De asemenea, am remarcat că Huang Yizhong “ghicea” aproape de fiecare dată ce va juca Gu Li, nu acelaşi lucru întâmplându-se şi pentru Na Hyun. Cel puţin în fuseki, după primele mutări, din diversele variante pe care le-a pus – în funcţie de răspunsurile posibile ale jucătorului corean, Gu Li parcă se uita şi el 
Samsung Cup - studiu
Comentariile au fost foarte instructive, punându-se variante pe larg şi subliniindu-se (pentru noi) mutările cheie, formele aşteptate. O învăţătura legată de obişnuinţele noastre (europene): atunci când profesioniştii comentează, cel mai eficient este “să-i laşi” să arate şi să explice ce cred de cuvinţă, întreruperile sau întrebări de genul “dar mutarea asta…” nefăcând decât să împiedice procesul de învăţare şi să irosească timpul. Ca o paranteză, la comentarea partidelor jucate între noi, nu de puţine ori se întâmpla ca studenţii care îi arătau partida lui sabomnim, să îi explice ei şi să-şi comenteze între ei ce au jucat, practic sabomnim rămânând un arbitru de la care se aştepta cel mult o confirmare, nu împărtăşirea de cunoştinţe. Văzută din afară, a fost o lecţie importantă.
Ziariştii prezenţi au fost entuziasmaţi de participarea internaţională şi pe lângă câteva runde de interviuri am avut parte şi de un antrenament special – betting games cu echipa lor , unii dintre ei fiind deosebit de puternici. În afara goului, o experienţă inedită a fost să jucăm tenis de picior (foarte popular în Coreea, de obicei se joacă 3 la 3 sau 4 la 4) împreună cu Won Sungjin şi Na Hyun, pentru ei fiind o metodă de relaxare
Finala Kuksu şi KBL
O altă experienţă interesantă a fost prezenţa la meciurile din titlul Kuksu dintre Choi Cheolhan şi Cho Hanseung, la sfârşitul partidelor putând să asistăm la analiza jucătorilor.
În weekend mergeam destul de des la Hankuk Kiwon (echivalentul Nihon Kiin) pentru partidele din Korean Baduk League, partide cu un timp de gândire scurt, potrivite pentru a fi transmise la TV. La aceste partide veneau foarte mulţi profesionişti pentru studii de grup, fiind prezenţi de la legende precum Cho Hunhyun şi Seo Bongsoo până la tinerele “speranţe”. Pentru noi aceasta era şi o oportunitate excelentă de a juca partide cu unii dintre ei.
(5 vot(uri), media: 5.00 din 5) Loading ...
Experienta coreeana – Studiul in scoala
23.12.2011
Antrenament
Cele mai puternice şcoli în Coreea îşi alcătuiesc propriile manuale de studiu, şi pe măsură ce acestea devin recunoscute ajung să fie folosite şi de alte şcoli. Dintre acestea, unele ajung chiar să fie publicate de edituri pentru publicul larg, cum ar fi manuale ale academiilor Kwon Gap-yong, Lee Chango sau Yoo ChangHyuk. Principalele subiecte de studiu sunt:
- Problemele de viaţă şi moarte
- Joseki / Fuseki
- Tesuji
- Yose
- Haengma (este un concept corean, care s-ar traduce ca “ritmul/cursul jocului”)
Dintre acestea, cel mai important subiect de studiu este socotit a fi rezolvarea problemelor de viaţă şi moarte, pentru care se alocă cel mai mult timp zilnic, recomandarea fiind între una şi două ore pe zi.
Manualele folosite la BIBA erau împrumutate de la una din academiile recunoscute şi accentul pentru studiu se punea pe probleme de viaţă şi moarte şi fuseki.
Probleme nivel B
În manualele noastre de viaţă şi moarte erau patru tipuri de probleme, notate A, B, C şi D, cu D fiind cele mai uşoare (aproximativ nivel 1d), cele A fiind cele mai dificile, nivel yonguseng / pro.
Manualul avea opt poziţii pe fiecare pagină şi pentru fiecare poziţie trebuia determinat cine joacă primul şi care este secvenţa optimă de joc pentru ambii, cu rezultatul final. Soluţia nu era inclusă, evident, scopul rezolvării problemei de viaţă şi moarte fiind acela de a te obişnui cu situaţia dintr-o partidă reală şi a încerca să găseşti cea mai bună soluţie.
Testul standard zilnic era de 16 probleme în 30 de minute, urmat de corectarea lor fie de profesor, fie de noi încrucişat (această corectare încrucişată este extraordinar de eficientă, deoarece îţi permite în timp ce compari soluţia ta cu cea corectată să îţi verifici cât de bine ai prevăzut toate posibilele variante şi mutări )
Probleme nivel C
Iniţial am început toţi care eram de nivel cel puţin 5d (Ondra Silt, Gabi, Him, Dusan, Ali, Fred şi cu mine) cu probleme de nivel B (aproximativ 6d), dar după câteva zile în care rata de rezolvare corectă în timpul dat era în jur de 60%-70%, majoritatea am fost trecuţi la nivelul C. Singurii care au rămas la nivel B au fost Ondra Silt (care rezolva mai mult de 80% corect) şi Him (care s-a dovedit a fi cel mai bun la probleme de viaţă şi moarte, 100%). Interesant a fost că în timpul partidelor însă, Him nu era la fel de bun în identificarea “problemelor” de pe tablă. La sfârşit, dacă i se arătau, le rezolva în principiu.
Legat de alegerea dificultăţii problemelor de rezolvat, sfatul care ni s-a dat a fost ca dacă petrecem mai mult de 5 minute la rezolvarea unei probleme, ar trebui să trecem la probleme mai uşoare, fiind mai eficientă rezolvarea mai multor probleme uşoare, decât a uneia singure dificile. Asta pe de o parte pentru a păstra legătura cu condiţiile dintr-o partidă reală, când ai câteva minute de obicei pentru a identifica / rezolva o problemă. Iar pe de altă parte, saltul calitativ ar trebui să apară în momentul rezolvării 100% a problemelor de nivel inferior.
Dojan - lectie
Programul de studiu la BIBA era de la ora 11 până la ora 22, de luni până sâmbătă. Erau câteva activităţi obligatorii zilnice individual, acestea încheindu-se în jurul prânzului:
- o oră probleme viaţă şi moarte,
- rejucare partide profesioniste (3-5 partide)
- studiu fuseki
După prânz urmau partide de antrenament interne sau cu şcoala noastră parteneră, comentarii de partide, precum şi lecţii pe diverse teme.
Câteva observaţii după partidele jucate cu elevii coreeni de un nivel similar cu al nostru:
- noi jucam mai bine în fuseki şi început de middle game, în timp ce ei au avantaj în a doua jumătate a partidei
- pe măsură ce se apropie sfârşitul partidei, sunt şanse mult mai mari să facem noi greşeli
- partidele de tip moyo le pun cele mai mari probleme
Va urma: Experienţa coreeană – Evenimente profesioniste
(5 vot(uri), media: 5.00 din 5) Loading ...Experienta coreeana – Turnee inter scoli
20.12.2011
În Coreea se spune că mamele îşi dau copiii la GO pentru că îi ajută să-şi dezvolte capacităţile intelectuale. Acest lucru explică numărul mare de şcoli de GO şi popularitatea în rândul copiilor: GO-ul fiind văzut în acest fel, majoritatea şcolilor de GO nu au ca scop marea performanţă ci funcţionează în regim complementar cu şcolile normale, astfel încât copiii, odată ce au terminat orele la şcoala, să poată veni la şcoala de GO.
O astfel de şcoală este şcoala parteneră cu BIBA care este pe acelaşi etaj şi se adresează iniţierii / creşterii copiilor. Elevii din astfel de şcoli care dau dovadă de talent şi îşi doresc să continue de performanţă se mută ulterior la alte şcoli de GO avansate. Şcoala se deschide în fiecare zi la ora 14, copiii venind aici imediat după terminarea cursurilor şcolii normale şi rămânând până seara (de luni până vineri). Majoritatea copiilor sunt între 8 şi 12 ani, câţiva fiind de tărie 4-6 dan EGD. Cei mai puternici dintre ei joacă cu noi în liga internă (împărţită în trei grupe valorice).
Pentru a putea beneficia de adversari foarte puternici – deoarece BIBA este o şcoală exclusiv pentru străini, Kim Seungjun sabomnim a organizat diverse turnee de pregătire cu alte şcoli. Timpul de gândire pentru partide este similar cu cel din ligă, 30 de minute iniţial şi 3 X 30 secunde byoyomi.
Aceste turnee împotriva şcolilor coreene de go avansate au fost o experienţă foarte interesantă.
Kwon Gap-yong Academy
Kwon Gap-yong Academy
Academia Kwon Gap-yong este una dintre cele mai puternice şcoli din Coreea, jucători precum Lee Sedol, Choi Cheolhan sau Won Seungjin numărându-se printre foştii elevi. Proprietarul şi principalul profesor, Kwon Gap-yong, este de asemenea faimos pentru seria de cărţi de probleme (viaţă şi moarte, yose) ce-i poartă numele, în care a colecţionat problemele create în şcoală de-a lungul timpului. Prima impresie este într-adevăr de prosperitate: şcoala ocupă un etaj întreg, cu camere pentru diverse grupe de studiu, bibliotecă, internet şi o cameră principală cu aproximativ 40 de mese. Şcoala are aproape 100 de studenţi, inclusiv yonguseng, unii dintre ei jucând la paritate cu jucători profesionişti de top.
Organizarea turneului ne arată de asemenea cât de puternici sunt: concursul se va juca la 12 mese, pe parcursul a trei runde, în fiecare rundă noi jucând împotriva unei serii noi de elevi ai academiei. Cele trei serii vor avea o tărie crescătoare, astfel încât prima rundă se va juca la paritate, în a doua vom juca cu negrul, iar în a treia vom primi două piese handicap. Pentru a motiva şi mai mult, pe fiecare partidă s-au pariat 5000 WON (aproximativ 5 dolari). De fapt, foarte rar se întâmplă să nu se parieze la astfel de evenimente
Impreuna cu Kwon Gap-yong
Turneul este precedat de prezentarea fiecărui student BIBA de către Kim Seungjun sabomnim: suntem de pe fiecare continent, din Argentina, Mexic, până în Serbia, Suedia şi Israel sau Singapore Moment amuzant la introducerea lui Carlos Vladimiro Gonzales Zelaya, când gazdele realizează că nu sunt patru jucători, ci doar unul singur, din Mexic… La prezentarea mea, Dia îmi traduce că sunt elevul preferat… kamsa hamnida, sabomnim . Suntem întâmpinaţi călduros, în mod sigur şi pentru ei este o experienţă unică.
Dacă în prima rundă nu a jucat nici un yonguseng, în a doua rundă deja majoritatea sunt yonguseng din grupele inferioare, în timp ce în ultima rundă jucăm împotriva elevilor de top, incluzând yonguseng de grupa 1 şi 2, care deja au învins profesionişti în turnee şi au şanse bune de a ajunge profesionişti în viitorul apropiat.
În ultima rundă, la masa 1, Ondra Silt a jucat împotriva elevului nr. 1 al şcolii (Kang Ji-hoon), pierzând avantajul celor doua piese handicap după primele 50 de mutări. Pierdem în final cu 9-27, după partide extrem de disputate.
Totul se termină într-o atmosferă festivă, inclusiv poze împreună cu toţi elevii care au jucat cu noi în cele trei runde
Yoo Jae-sung Academy
Yoo Jae-sung Academy
Academia jucătorului profesionist Yoo Jae-sung este la 15 minute de noi astfel încât voi avea ocazia să joc de două ori împotriva lor.
Primul turneu a fost chiar înainte de KPMC şi s-a încheiat cu un demoralizant 1-11, fiind evident că încă încercăm să ne obişnuim să jucăm împotriva unor astfel de adversari
Majoritatea elevilor de la această academie sunt de nivel Hanbayeon grupa S şi 1 şi unul sau doi sunt yonguseng.
Rezultatele celui de al doilea turneu, 9-9, au arătat că am trecut peste şocul iniţial, experienţa câtorva săptămâni de jucat împotriva lor spunându-şi probabil cuvântul.
O motivaţie în plus a fost şi faptul că sabomnim ne-a întrebat înainte de a începe dacă nu ar fi bine să jucăm cu negrul (ţinând cont de scorul din precedentul turneu), moment în care toţi am pledat pentru o şansă de a ne lua revanşa, urmând ca în cazul în care şi acum pierdem, să primim negrul. S-a dovedit a fi impulsul care lipsea
Va urma: Experienţa coreeană – Studiul în şcoală.
(7 vot(uri), media: 5.00 din 5) Loading ...Experienta coreeana – Turnee oficiale
17.12.2011
Cu prilejul participării la KPMC 2011, am rămas o perioadă pentru a studia la BIBA (Blackie’s International Baduk Academy) în Sanbon (un orăşel satelit lângă Seoul) timp de o lună, avându-l ca profesor pe Kim Seungjun 9p sabomnim.
Am avut prilejul de a participa la două concursuri de referinţă pe parcursul şederii mele la BIBA, turneul Hanbayeon (30 Octombrie), respectiv Kuksu amator (începutul lunii noiembrie). Ca o observaţie generală, după standardele europene timpul de gândire este foarte scurt pentru aceste concursuri oficiale: timpul iniţial este de 10 minute, de obicei.
Hanbayeon
Hanbayeon este un concurs pentru elevii de şcoală elementară în vederea pregătirii pentru concursul de younguseng (insei). Se ţine în fiecare lună, de obicei fiind organizat în ultima duminică a lunii şi constituie un indiciu foarte bun pentru participanţi (şi părinţii lor ) unde se află şi ce şanse au pentru a intra în grupele de younguseng. Sunt 11 grupe, codificate ca 10-1 şi S. Grupa S (S de la Strong) este cea mai puternică, primii jucători din ea fiind favoriţi pentru concursul de calificare în grupele de insei. Grupa 10 este cam la nivel de 2d EGD, grupa 1 este cam 6d EGD, iar S cam la 7d EGD.
Hanbayeon octombrie
Fiecare grupă are aproximativ 20 de jucători, plus eventualii invitaţi (străinii pot participa la recomandare, indiferent de vârstă). Concursul ţine 5 runde şi se joacă în sistem elveţian pentru fiecare grupă, cu timp de gândire 5 minute iniţial + 3X30 de secunde byoyomi pentru grupele 10-6, şi 10 minute iniţial + 3X30 de secunde byoyomi pentru celelalte şase grupe. În fiecare lună, primii clasaţi (adică cei care au un scor de 5-0 şi 4-1), respectiv ultimii dintr-o grupă promovează / retrogradează.
În dreapta avem rezultatele pentru noi, străinii, din 30 octombrie, Ondra Silt a căzut din grupa S şi va juca luna viitoare în grupa 1, în timp ce Gabi a promovat în prima grupă.
Concursul s-a ţinut în sala de sport a unei şcoli, umplute ochi cu pupitre: în momentul în care toţi participanţii se aşezau (majoritatea sub 12 ani) era destul de uşor de identificat care sunt străini, noi stând pe nişte scăunele şi chinuindu-ne să ne găsim loc pentru picioare, prilej de distracţie pentru oponenţii noştrii. De remarcat că deşi erau apromximativ 200 de copii, ordinea era examplară, pentru fiecare grupă fiind necesar un singur supervisor (care arbitra, colecta rezultatele şi apoi striga împerecherile pentru următoarea rundă).
Concursul s-a desfăşurat desăvârşit, cele 5 runde luând sfârşit conform programului în jur de ora 16. Părinţii nu aveau voie înăuntru, în schimb umpleau coridorul ce mărginea sala, putând vedea pe ferestre ce se întâmplă. A fost o experienţă unică.
Deşi aparent nu era o miză foarte mare (fiind concurs de pregătire), era totuşi o presiune foarte mare pentru promovarea în grupa superioară, ultima rundă între jucătorii cu scor 3-1 având o tensiune sesizabilă. Nu de puţine ori, pierzătorul îşi ascundea cu greu lacrimile.
Hanbayeon noiembrie
Am fost curios de rezultatele din ultima lună: Ondra a promovat înapoi în S (scor 4-1), singura surpriză fiind Ali Jabarin care a retrogradat în grupa a treia (1-4).
Pentru a nu se crea o confuzie, de subliniat încă o dată că aceste grupe NU sunt cele de younguseng, ci constituie o pregătire pentru concursul de intrare în grupele de younguseng. Nu am apucat să prind acest concurs (are loc o dată la 3 luni şi următorul se ţinea la sfârşitul lui noiembrie), dar din relatări, concursul acesta de intrare este deosebit de dur, nici un vestic nereuşind până acum să se califice în grupele de younguseng. Pe scurt, concursul de calificare se joacă în 8 runde, cei cu scor de 8-0 şi 7-1 calificându-se direct, iar cei cu scor 6-2 depinzând de rezultate. Din ce am auzit, Ilya a avut un scor de 5-3 atunci când a încercat să devină younguseng (insei).
Al 55-lea Kuksu Amator, faza finală
Turneul Kuksu amator este cel mai important şi prestigios turneu corean pentru amatori, câştigătorul lui reprezentând Coreea de Sud la Campionatul Mondial de Amatori şi fiind considerat campionul naţional în acel an.
Faza finală se organizează în două etape: o etapă a grupelor, fiecare grupă fiind formată din 4 jucători care joacă în sistem fiecare cu fiecare, câştigătorul calificându-se în faza a doua, eliminatorie.
Au fost 36 de grupe, fiecare grupă având un cap de serie. Pentru a doua etapă, la cei 36 de câştigători se adaugă nişte jucători calificaţi din oficiu în sistemul eliminatoriu (după un sistem de seeds).
Faza finală se desfăşoară pe parcursul a trei zile, sâmbătă având loc etapa grupelor, iar duminică şi luni etapa de knockout.
Sabomnim a obţinut patru locuri pentru noi în aceste grupe şi am participat eu, Gabi, Him şi Ali. Timpul de gândire este deja clasicul 10 minute iniţial, plus 3 X 20 secunde byoyomi.
Am terminat din păcate 0-3, dar erau diferenţe sesizabile între cei trei oponenţi. Capul de grupă a jucat la nivel pro, fiind după părerea mea mai puternic ca jucătorii coreeni ex-younguseng cu care am jucat în Europa. Când am cedat nu consumase decât 5 minute din cele 10 iniţiale . Reprezentantul Coreei de Sud la KPMC era şi el cap de grupă (dar nu era seeded în faza eliminatorie, interesant).
Al doilea din grupă e mai dificil de estimat pentru că probabil m-a subestimat şi au ieşit nişte lupte dificile în byo-yomi. Al treilea din grupă era la nivel 6d EGD.
Per total scorul nostru a fost 1-11, Gabi reuşind să căştige împotriva unui rar jucător mai în vârstă.
Ce am remarcat a fost faptul că nu era nici un jucător (aparent) peste 60 de ani, majoritatea erau de vârsta liceului/facultăţii. De asemenea, datorită timpului de gândire, în momentul în care se intra în byo-yomi, sala devenea efectiv o fermă de piuituri, greu de descris atmosfera creată de aproximativ 100 de ceasuri numărând în acelaşi timp iar şi iar cele 20 de secunde
Va urma: Experienţa coreeana – Turnee inter scoli.
(7 vot(uri), media: 5.00 din 5) Loading ...Scrisoare deschisa adresata presedintelui F.R.Go
03.12.2011
Salut Mirel,
Povestea asta cu taxele a pornit de la nemultumirile unora din membrii comunitatii vis-a-vis de politica anterioara de taxe impusa de F.R.Go si a fost abordata de tine in programul tau strategic facut public cu ocazia candidaturii la functia de presedinte. La momentul respectiv nu am vrut sa comentez abordarea ta pentru ca teoretic (poate si practic) as fi putut influenta in mod negativ o parte a opiniei publice. Sunt convins ca n-ar fi fost o influenta decisiva, tot tu ai fi fost ales presedinte. Dar esti un tip demn de tot respectul si ne cunoastem de atatia ani… Nu meritai din partea mea ceva negativ in momentul ala. Da, as fi putut sa-ti trimit un mesaj privat. Si? Ce ne faceam daca te convingeam sa-ti schimbi punctul de vedere? Ti-ai fi schimbat programul stategic de pe o zi pe alta? Ar fi aratat extrem de urat pentru candidatul Mirel Florescu…
Sa revenim la oile (taxele) noastre. Daca mergem pe ideea de a pune taxe diferentiate in functie de nivelul de joc al jucatorilor, teoretic avem 3 variante:
- taxe impuse aleator
- nivelul cel mai MARE al taxei este perceput jucatorilor cei mai buni iar restul nivelelor de taxare DESCRESC in functie de ranguri (am renuntat la exprimari consacrate de tipul direct/invers proportional ca sa nu creez confuzii pe ici pe colo).
- nivelul cel mai MIC al taxei este perceput jucatorilor cei mai buni iar restul nivelelor de taxare CRESC in functie de ranguri (adica invers decat la punctul 2).
Prima varianta teoretica e evident aberanta, n-avem ce discuta despre ea. Hai sa incercam sa aflam impreuna daca varianta 2 e mai buna decat 3, daca varianta 3 e mai buna decat 2 sau daca niciuna dintre variante nu e buna.
O federatie, similar cu un stat sau alte structuri care pot impune taxe, prin taxarea membrilor are ca scop consolidarea bugetului propriu fara de care nu prea poate sa-si desfasoare activitatea. In momentul in care decide taxari diferite pentru membri (cetateni) cu drepturi egale, nu o face la nimereala (optiunea 1 de mai sus), ci o face urmarind anumite politici. Acum hai sa analizam variantele 2 si 3 de mai sus.
Varianta 2 – pe masura ce cresti in rang… esti taxat mai mult. Care este politica aplicata de federatie in acest caz? Ce incurajeaza si ce descurajeaza? In mod evident este incurajata neperformanta, in cel mai bun caz stagnarea si este descurajata performanta. Federatia ar parea ca spune “Cu cat vei fi mai bun in domeniul asta pe are il pastorim si in care activezi cu atata drag si pasiune, cu atat mai mult te vom arde la buzunar”. [Rabdare si citeste si paragrafele urmatoare!]
Varianta 3 – pe masura ce cresti in rang… esti taxat mai putin. Care este politica aplicata de federatie in acest caz? Ce incurajeaza si ce descurajeaza? In mod evident este incurajata performanta si este descurajata neperformanta. Federatia ar parea ca spune “Cu cat vei fi mai bun in domeniul asta pe are il pastorim si in care activezi cu atata drag si pasiune, cu atat vei avea mai multe avantaje. Lupta! Fii mai bun si va fi mai bine si pentru tine si pentru noi toti!”.
Acum hai sa analizam din punct de vedere logic cele 2 politici. Cum e politica unei federatii sportive de a descuraja performanta? Ilogica. Cum e politica unei federatii sportive de a incuraja performanta? Logica.
Dar … un mare DAR… se pune intrebarea ce se intampla daca aplicam politica logica? Evident un dezastru (mai mare sau mai mic). Ar lovi marea masa a membrilor si consecintele sunt previzibile. Atunci ce facem? Aplicam o politica ilogica numai pentru ca sunt “victime” colaterale mai putine?
Un stat paternalist care n-are ca scop performante de genul obtinerii de cat mai multi bogatasi, ci are ca scop protejarea cetatenilor mai nepregatiti, mai defavorizati, mai putin descurcareti, mai …etc poate taxa mai putin pe cei din urma si mai mult pe cei cu performante. Poate face asta si nu e ilogic pentru ca scopul existentei acelui stat paternalist nu e performanta. Dar o FEDERATIE SPORTIVA NATIONALA, nu un club sportiv privat format din 3 amici sau 2 frati, e altceva. Are ca scop obtinerea de PERFORMANTE. Trebuie sa incurajeze performanta. Sau MACAR sa nu o descurajeze.
Si atunci ce facem? Eu nu pot sa propun o politica logica dar cu consecinte dezastruoase. Dar nici o politica ilogica. Eu propun renuntarea la ideea taxarii in functie de ranguri.
In cazul in care argumentele mele te vor convinge, pentru tine, Mirel, e o situatie delicata. Ar trebui sa faci altfel decat ai promis si poate sa-ti pui oameni in cap chiar de la inceput. Ca sa te ajut, am facut public acest articol/scrisoare. Daca ideile mele nu vor avea aderenta la public, indiferent de cat de logice mi se par mie, stii ce trebuie sa faci. Daca din contra ideile mele vor avea “adepti” si poate vor reusi sa convinga chiar si colegi dintre cei care poate au raspuns fara a analiza mai adanc, atunci daca si tu esti de acord cu ce am scris aici, poti arata ca esti un presedinte flexibil care pune interesul federatiei mai presus de orgoliile lui. Daca ai gresit o data (DACA) si corectezi la timp… nu inseamna ca nu te tii de promisiuni. Inseamna mult mai mult. Iar faptul ca ai gresit (DACA ai gresit) nu arata decat ca esti un om ca noi toti, nu un mic robotel ultraperfectionat si sofisticat.
Dar daca mergem pe ideea mea, cum facem mai departe? Eu propun…
Varianta A
- O taxa de legitimare STANDARD si UNICA, care se plateste o data pe an
- Discutiile vis-a-vis de taxa impusa in trecut imi spun in mod logic ca aceasta taxa de legitimare nu trebuie sa fie mai mare de 60 de lei ci mai mica.
- Aplicarea unei politici de incurajare a copiilor, incepatorilor, si de atragere de noi membri prin oferirea de reduceri fata de taxa standard astfel:
- sub 18 ani: reducere de 75%
- incepator: reducere de 50%
Nota 1: reducerile nu se pot cumula
Nota 2: procentele de 50 si 75% sunt subiect de discutie; pentru simplificare pot fi egale
Nota 3: trebuie definit conceptul de incepator. Eu propun DDK (10 kyu, 11 kyu, etc)
VARIANTA B
- O taxa de legitimare STANDARD, care se plateste o data pe an si care da dreptul la participarea la un concurs organizat de FRGo
- Taxe suplimentare care se platesc pentru fiecare alt concurs organizat de FRGo (alte concursuri decat primul la care se obtine dreptul de participare prin achitarea taxei standard) si care sunt aditionale taxei de concurs (pare un pic birocratic, vezi nota de mai jos)
- Punctul 3 de la Varianta A (acela cu politica de incurajare)
- nivelul taxei standard si al celor suplimentare: propun 20 de lei ptr taxa standard si 10 lei pentru taxa aditionala. Astfel incat un jucator care participa la 4 concursuri organizate de FRGo va plati 20+10×3 = 50 de lei (am incercat sa respect si principiul ca in ansamblu sa scadem taxa de legitimare). In plus e mai usor sa platesti 20 de lei acum, 10 lei peste o luna, alti 10 peste 3 luni. Nici nu se simte
Nota: Varianta B este preluata din alte interventii pe aceeasi tema si pare ca se suprapune cu taxa de concurs. Mie mi se pare o birocratie inutila (e mai simplu sa mergi pe varianta A si sa maresti un pic taxa de concurs decat sa ne imbarligam asa cu taxe standard, taxe suplimentare, taxe de concurs, etc). Totusi Varianta B ar putea avea o logica in cazul in care taxa de legitimare se duce intr-un “buzunar” al bugetului (dpv contabil) si ai voie sa o folosesti in felul A, B si C, iar taxa de concurs se duce obligatoriu in ALT “buzunar” al bugetului si esti obligat sa o folosesti ALTFEL decat in modul A, B, C astfel incat sa nu ajungi la o deturnare de fonduri. Explicatiile din nota asta sunt mai criptice, mai pe taramul contabilitatii – si nu stiu daca intr-adevar este diferenta dpv contabil intre taxa de legitimare si taxa de concurs (aici trebuie sa spuna cum e cineva care stie).
Adi
P.S. Mirel, eu nu astept un raspuns in forma scrisa. Nu asta e scopul demersului. Te rog doar sa citesti daca timpul iti permite si sa faci cum crezi ca e mai bine pentru federatie. Rugamintea asta e valabila pentru toti membrii biroului federal. I-am adresat scrisoarea lui Mirel pentru ca el e presedinte si pana la urma, in caz de “ceva” mai ales la el se sparg oalele in cap. Dar el are numai un vot. Si parerile celorlalti membri ai BF sunt foarte importante.
P.P.S. Pe ceilalti ii rog sa comenteze daca vor, dar nu cu scopul neproductiv de a mai face niste flame-uri pe aici, ci in ideea de a il ajuta pe Mirel si pe ceilalti astfel incat sa ia o decizie cat mai buna pentru noi toti. Adica… daca TU, cel care citesti acum, crezi ca o idee din cele de mai sus e buna, spune fara frica. Nu o sa-ti ia prea mult timp. Si parerea ta conteza! Spune, nu mai sta acolo ascuns! Daca in schimb crezi ca o idee nu e buna (sau chiar proasta), iar spune fara frica ce idee crezi ca e proasta (DAR incearca sa-ti argumentezi punctul de vedere, altfel vorbim vorbe). Si parerea ta, chiar daca e contrara parerilor mele, CONTEAZA. Eu voi incerca daca se poate sa nu intervin in niciun fel, voi raspunde doar daca mi se pun intrebari. Deci repet rugamintea: nu mai sta acolo ascuns si nu-i mai lasa pe altii sa ia decizii pentru tine. Spune care e punctul tau de vedere! Altfel, tot acest demers al noii conduceri isi pierde sensul. Nu ii ajuti deloc tacand si lasandu-i sa afle numai 10 pareri (parerea lui Liviu, a lui Dan, a mea, etc.) dintr-o suta sau o mie. Daca-ti pasa, scrie. Scrie pe lista, comenteaza pe forum, comenteaza articolul celalalt postat de Cris sau scrie aici. Gata
(6 vot(uri), media: 5.00 din 5) Loading ...Viata ca un furikawari
20.11.2011
Viata ca un furikawari
După Revoluţie, un post de radio trimite un reporter să facă un interviu de senzaţie la prima firmă românească privată.
- Şi, ia spuneţi-ne, cu ce vă ocupaţi aici? Ce produceţi?
- Văioage, doamnă! Văioage!
- Văioage??? (văioagă = cărămidă de pământ, chirpici). Acum, când se construieşte cu beton şi sticlă v-aţi întors la văioage? Cine mai cumpără azi văioage?
- N-o să vă vină să credeţi, dar lucrăm numai pentru export!
- Pentru export??? Incredibil! Cine vă cumpără văioagele?
- Bulgarii! Dar nu le cumpără, ne dau porci pe ele.
- Aaaaa! Înseamnă că aveţi şi ferme, daaaaa, buuuunăăăă afacere!
- Nu avem ferme, doamnă. Noi ne ocupăm cu văioage.
- Şi atunci ce faceţi cu porcii???
- Îi dăm la schimb.
- Şi cine îi ia?
- Iugoslavii.
- Iugoslavii? Şi ce vă dau iugoslavii pe porci?
- Scroafe.
- Înţeleg. Extraordinar! Scroafele fac purcei, da, din ce în ce mai bine! Dar staţi, ziceaţi că nu aveţi ferme. Ce faceţi cu scroafele?
- Nu le ţinem, le schimbăm şi pe astea.
- Daaaa? Şi cine le ia?
- Ruşii.
- Şi ce vă dau ruşii pe scroafe?
- Paie pentru văioage.
(4 vot(uri), media: 5.00 din 5) Loading ...Binele GO-ului romanesc
14.11.2011
Hai să facem o chestie nouă. Mi-a venit această idee recitind mesajele din ultima vreme.
Mica noastră comunitate este scindată în prezent: unii spun că au vrut “binele GO-ului romanesc” sau l-au vrut sau au făcut totul pentru el. Alţii spun că nu e chiar aşa. Dialogul a degenerat într-un dialog al surzilor (discuţia mea cu Bogzi este cea care personal mă afectează cel mai tare).
Părerea mea este că se face o eroare logică (“împătrirea termenilor” pentru cunoscători): fiecare numeşte acest “bine” altfel.
Şi atunci vă propun aşa: dacă ne-om mai bălăcări în continuare OK so be it, DAR… hai să facem ŞI o chestie poate mai constructivă.
Hai să definim fiecare ce înseamnă pentru el “binele GO-ului românesc”. Recitind ŞI la rece mesajele din perioada asta mi-am dat seama că este posibil să ajungem la o “temperatură a comunicării” atât de înaltă, încât sigur din momentul ăsta (ne) vom face numai rău. Probabil nu ne vom putea abţine să ne certăm înfocaţi, dar măcar hai să facem ŞI asta.
Aşadar:
1. Cum definim “binele GO-ului românesc”? Mai întâi pentru comunitate, dar cred că se admit şi unele tuse subiective, că deh… oameni suntem…
2. Ce propuneri concrete are fiecare ca să… ieşim din această criză până la urmă. (Şi eu sunt de acord că simpla schimbare a echipei e greu de crezut că va putea schimba lucrurile).
Propun de asemenea ca în mailurile cu acest topic să nu existe nici o critică, numai cele doua răspunsuri. După părerea mea asta ar putea ajuta cei doi candidaţi la preşedinţie şi chiar pe noi ca şi comunitate, ca să vedem dacă înţelegem acest “bine” la fel.
Deşi normal este să dai exemplul când propui ceva, vreau să mă gândesc bine la asta înainte să scriu şi să încerc să fiu chiar obiectiv. Aşa că vă rog să începeţi voi. Poate chiar cei 5-6 contestatari de care era vorba.
Mulţumesc!
MihaiL
(15 vot(uri), media: 2.33 din 5) Loading ...
Loading ...
Comentarii recente