Mica noastră comunitate este scindată în prezent: unii spun că au vrut “binele GO-ului romanesc” sau l-au vrut sau au făcut totul pentru el. Alţii spun că nu e chiar aşa. Dialogul a degenerat într-un dialog al surzilor (discuţia mea cu Bogzi este cea care personal mă afectează cel mai tare).

Părerea mea este că se face o eroare logică (“împătrirea termenilor” pentru cunoscători): fiecare numeşte acest “bine” altfel.

Şi atunci vă propun aşa: dacă ne-om mai bălăcări în continuare OK so be it, DAR… hai să facem ŞI o chestie poate mai constructivă.

Hai să definim fiecare ce înseamnă pentru el “binele GO-ului românesc”. Recitind ŞI la rece mesajele din perioada asta mi-am dat seama că este posibil să ajungem la o “temperatură a comunicării” atât de înaltă, încât sigur din momentul ăsta (ne) vom face numai rău. Probabil nu ne vom putea abţine să ne certăm înfocaţi, dar măcar hai să facem ŞI asta.

Aşadar:

1. Cum definim “binele GO-ului românesc”? Mai întâi pentru comunitate, dar cred că se admit şi unele tuse subiective, că deh… oameni suntem…

2. Ce propuneri concrete are fiecare ca să… ieşim din această criză până la urmă. (Şi eu sunt de acord că simpla schimbare a echipei e greu de crezut că va putea schimba lucrurile).

Propun de asemenea ca în mailurile cu acest topic să nu existe nici o critică, numai cele doua răspunsuri. După părerea mea asta ar putea ajuta cei doi candidaţi la preşedinţie şi chiar pe noi ca şi comunitate, ca să vedem dacă înţelegem acest “bine” la fel.

Deşi normal este să dai exemplul când propui ceva, vreau să mă gândesc bine la asta înainte să scriu şi să încerc să fiu chiar obiectiv. Aşa că vă rog să începeţi voi. Poate chiar cei 5-6 contestatari de care era vorba.

Mulţumesc!

MihaiL

Trecand de castigarea Cupei Ambasadorului a 4-a editie de catre Jim SENSEI , care, tinand cont de modul constant de raportare fata de principiile Go-ului a lui Jim, nici nu e chiar asa o surpriza (apropo! felicitari sincere Jim!), “lumea mare” a GO-ului profesionist s-a confruntat cu o serie de rezultate mai… putin asteptate sa zicem.

In primul rand chiar azi, un jucator chinez de 5p, despre a carui existenta si performante eu personal (care urmaresc “de pe margine” cam tot ce se joaca in GO-ul profesionist) nu stiam nimic, Jiang Weijie, i-a “smuls” la limita titlul Mingren (echivalentul chinez al Meijin-ului) superstar-ului Gu Li 9p, dupa un meci superb de 5 partide, una mai frumoasa ca alta (evident parere proprie….neavizata )

In al doilea rand se remarca un sir de victorii ale jucatorilor japonezi la omologii lor chinezi si coreeni, considerati uzual ca favoriti a priori. Eu personal (si nu e un secret) imi doresc revenirea Japoniei la rangul de superputere in Go-ul profesionist, pe picior de egalitate cu China si Coreea de Sud.

In fond, dincolo de simpatiile mele ar fi benefic pentru cresterea nivelului GO-ului la modul global.

Revenind la rezultate, in proaspat terminatele Jocuri Asiatice (un fel de Olimpiada locala, de mare amploare insa, cu zeci de sporturi incluse), desi echipa Japoniei a terminat pe traditionalul loc 3, jucatorii japonezi de top au obtinut o serie de rezultate remarcabile. Astfel:

• Iyama Yuta 9p (Meijin) a castigat la Lee Sedol 9p
• Cho U 9p (KiseiUnul dintre cele mai prestigioase concursuri din Japonia., Judan, Oza), probabil numarul 1 in Japonia, jucand insa in acest concurs pentru Taiwan, i-a invins pe Kang Dongyun 9p (castigatorul Jocurilor Mintii la Beijing, la individual, remember?) si pe binecunoscutul star chinez Chang Hao 9p
• Yamashita Keigo 9p (Honinbo) i-a invins pe Lee Changho 9p si Gu Li 9p (o “dubla” de mare prestigiu am putea zice)

In plus, tot ca ultima ora, Takao Shinji 9p si fost (si… sper eu si viitor ) Meijin, Honinbo a oprit echipa Coreei de Sud in Cupa Nongshim, invingandu-l pe Mok Jinseok 9p (cunostiinta veche a jucatorilor romani de la Turneul Shusaku 2009). Sa vedem maine ce se va petrece in ultima runda a etapei a 2-a, cea mai lunga, in care va intalni unul dintre cei trei jucatori chinezi ramasi in competitie (care dupa cum stiti este KO, pe modelul vechial infruntarilor LEITAI din artele martiale chineze – “cine ramane in picioare pe podium castiga”): Kong Jie (9p), Zhou Ruiyang (5p) sau Tuo Jiaxi (3p).

Legat de aceste performante ale jucatorilor japonezi, imi amintesc cu bucurie spusele lui Saijo SENSEI: “Japonia va reveni in elita GO-ului mondial profesionist [NN chiar daca] poate in 100 de ani”. Vreo patru parca au trecut de atunci, mai raman 96 !!!

Tot la capitolul surprize sunt de semnalat castigarea titlului Tengen de catre Yuki Satoshi 9p, cu un categoric scor de 3-0 in fata lui Yamashita Keigo si de asemenea a titlului Gosei de catre Sakai Hideyuki 7p (“profesionistul amator”; a nu se confunda cu “amatorul profesionist ) in fata lui Cho U 9p (cum ziceam numarul 1 in Japonia astazi).

Se pare ca diferentele devin tot mai stranse si ca marile staruri au tot mai mult de lucru cu valul de contracandidati, inclusiv tineri, care vin in forta “din spate”, schimband practic toate paradigmele vechi ale GO-ului, intr-o noua revolutie de amploarea lui SHIN FUSEKI sau poate chiar si mai mare, ceea ce pentru jocul in sine este probabil foarte bine, pentru ca, asa cum spunea acea… sosie a lui Sakata SENSEI din Hikaru no GO: “Pentru a exista o partida de GO este nevoie totdeauna de DOI jucatori”.

PS Evident toate partidele le puteti gasi pe Net e.g http://igokisen.web.fc2.com/news.html sau http://9-dan.com/.

[Embedded SGF File]

Despre cei 2 monstri ai Go-ului universal s-au scris carti intregi. Astazi voi aminti doar despre Shin Fuseki, o teorie a partii de deschidere a jocului complet diferita de deschiderile traditionale. Go Seigen si Kitani Minoru au recunoscut in anii ’30 importanta influentei asupra centrului tablei si au abordat conceptul de moyo.

Teoriile traditionale ale fuseki-ului se puteau rezuma in trei cuvinte: colt, latura, centru. Shin Fuseki a considerat aceasta abordare mult prea ingusta si plina de limite. Printre continuatorii exceptionali ai teoriei Shin Fuseki, trebuie mentionat Takemiya Masaki, printre fanii sai devenind popular stilul sau: “cosmic GO”

Partida de astazi este penultima din cunoscutul Kamakura Jubango, un set de 10 partide disputate de Go Seigen si Kitani Minoru intre 1939 si 1941. Meciul a fost castigat de Go Seigen cu scorul general de 6 – 4.

[Embedded SGF File]

Printre profesorii sai s-au numarat Honinbo Shuho si Honinbo Shuei. Printre elevii lui Shusai s-au numarat si Maeda Nobuaki, Murashima Yoshinori, Hayashi Yutaro, Miyashita Shuyo, Masubuchi Tatsuko.

Partida de retragere din activitate, contra lui Kitani Minoru, in 1938, constituie subiectul cartii laureatului premiului Nobel pentru literatura Kawabata Yasunari, Meijin – Maestrul de GO.

Partida prezentata astazi este jucata in compania lui Segoe Kensaku, unul dintre fondatorii Kiseisha.

[Embedded SGF File]

Honinbo Shuei a fost un jucator deosebit, puterea sa fiind deosebita. In mare parte din partidele pastrate pana in zilele noastre, Honinbo Shuei acorda partenerilor sai un numar oarecare de pietre handicap.

In 1906, Honinbo Shuei obtine titlul de Meijin.

Intr-un interviu publicat in 1981 in revista Go World, Fujisawa Shuko spune despre Honinbo Shuei: “Shuei a fost cel mai puternic Meijin. Au fost mai multi jucatori puternici, ca Shusaku si Shusai, dar in mod clar cred ca Shuei era mai tare decat acestia”.

Printre elevii lui Shuei s-au numarat si Honinbo Shusai, Honinbo Shugen, Takabe Dohei, Karigane Junichi, Inoue Tasunobu, Inoue Kohei sau Hayashi Tokuzo.

Partida prezentata astazi este castigata prin abandon de Honinbo Shuei impotriva lui Honinbo (Murase) Shuho.

[Embedded SGF File]

Intre 1857 si 1861, Honinbo Shuho joaca un meci de 10 partide impreuna cu Honinbo Shusaku. Scorul final este 6-3 pentru Shuho (o partida terminandu-se la egalitate).

In 1879, Honinbo Shuho a fondat Hoensha, o organizatie care isi va dovedi importanta in perioada respectiva. Hoensha a publicat prima revista de GO, cu aparitie lunara, denumita Igo Shinpo.

Printre elevii lui Shuho s-a numarat si Oscar Korschelt, unul dintre primii europeni care au studiat GO si autor al cartii Das Japanisch-Chinesische Spiel ‘Go’, publicata in anul 1880.

[Embedded SGF File]

Dupa un scor perfect de 19 victorii consecutive in Castle Games a fost supranumit “Invincibilul”. In istoria Go-ului, titlul de “Sfant al GO-ului” (KiseiUnul dintre cele mai prestigioase concursuri din Japonia.) a fost acordat doar lui Honinbo Dosaku si Honinbo Shusaku.

La varsta de 8 ani, Shusaku era deja aproape de nivel profesionist. Shusaku s-a alaturat Scolii Honinbo, avandu-i ca profesori pe Honinbo Jowa si pe Honinbo Shuwa. La varsta de 11 ani primeste diploma de 1 Dan. Rangul maxim primit de Shusaku a fost cel de 7 Dan.

In 1862, la numai 33 de ani, Honinbo Shusaku moare in timpul unei epidemii de holera (boala pe care a capatat-o incercand sa ajute alti bolnavi).

Partida prezentata mai jos este una dintre cele mai faimoase partide ale GO-ului mondial, asa numita “ear reddening game”. Partida a fost disputata in 11 septembrie 1846 in compania lui Inoue Genan Inseki. Renumele partidei provine de la geniala mutare 127 jucata de Shusaku, mutare la care unul dintre observatorii jocului (medic, ne-jucator de GO) a remarcat o inrosire pronuntata a urechilor lui Inoue. Observand acest semn de mare panica, medicul a prognozat victoria lui Shusaku.

[Embedded SGF File]

De asemenea, Ota Yuzo a fost unul din principalii rivali ai lui Honinbo Shusaku, cei doi jucand impreuna mai multe partide decat cu oricine altcineva.

Prima partida dintre Ota Yuzo (35 de ani si 6 Dan) si Honinbo Shusaku (13 ani si 2 Dan) a avut loc in anul 1842. Cea mai cunoscuta serie de partide disputate de cei 2 jucatori este Meciul de 30 de partide inceput in anul 1853.

Partida de mai jos este considerata cea mai buna partida jucata de Ota Yuzo contra lui Honinbo Shusaku.

[Embedded SGF File]

La varsta de 9 ani a fost acceptat drept elev al lui Honinbo Jowa. La varsta de 15 ani era deja 3 Dan, pentru ca la 19 ani sa fie promovat la rangul de 5 Dan.

In 1842, in urma partidelor castigate in Castle Games impotriva lui Inoue Genan Inseki, Shuwa devine 8 Dan si simultan este numit conducator la Scolii Honinbo.

In 1859 el depune o solicitare de a fi numit Meijin Godokoro (seful Academiei de GO), dar Shogun-atul, aflat intr-o perioada istorica de declin, amana sine die raspunsul la solicitarea sa.

Printre elevii lui Honinbo Shuwa s-au numarat si urmatorii: Honinbo Shusaku, Honinbo Shuetsu, Honinbo Shuei, Honinbo Shugen, Honinbo Shuho, Nakagawa Kamesaburo, Yoshida Hanjuro.

[Embedded SGF File]