[Embedded SGF File]

Cam ca de obicei în ultimii ani, pentru titlu s-au luptat China şi Coreea de Sud, reprezentantul coreean câştigând în cele din urmă după o partidă disputată. Tăria celor doi jucători este de nivel profesionist, gazdele aşteptându-se ca în anul următor tânărul jucător coreean să şi devină profesionist. Din cauza numărului de runde (sau a lipsei unei super grupe), restul clasamentului nu a mai fost la fel de precis, astfel încât cu 5 victorii s-au clasat apoi în ordine jucătorii din Canada, Japonia, Hong Kong, Ucraina şi Austria, care fără meciuri directe între ei, au fost departajaţi de loteria împerecherilor.

O prezenţă inedită la această ediţie a fost Iranul, reprezentat de o jucătoare uşor de reperat datorită voalului. A fost cel mai intervievat participant

O paranteză despre ultimele discuţii şi decizii din scena profesionistă: de anul acesta Coreea a mai făcut o schimbare drastică în procesul de selectare a noilor jucători profesionişti. Anual, două locuri vor fi alocate special jucătorilor cu vârsta sub 14 ani, primii doi profesionişti astfel calificaţi fiind născuţi în 1999 respectiv 2000. Prin această măsură coreenii speră ca în câţiva ani să recâştige terenul pierdut în faţa chinezilor, care au o generaţie de jucători cu vârste între 12-17 ani deja de nivel top (Fan Tingyu, 16 ani, este calificat în finala celei mai prestigiose competiţii internaţionale, Ing Cup, Xie Erhao, 13 ani, cel mai tânăr semifinalist al unei competiţii mondiale, etc).

Lucian Corlan – Matthew Burrall 1-0 (SGF)

[Embedded SGF File]

Lucian Corlan – Kim Doyoung 1-0 (SGF)

[Embedded SGF File]

Echipa BIBA la Samsung Cup

Samsung Cup

Cea mai memorabilă experienţă a fost excursia de patru zile zile în Taejon, pentru a asista la semifinalele Samsung Cup, jucate în sistem cel mai bun din trei partide. Competiţia a fost găzduită de facilităţile complexului Samsung din oraş, cu exceptia delegaţiilor şi a ziariştilor, noi fiind singurii privilegiaţi. Semifinalele au fost un duel China – Coreea, în cea mai mediatizată confruntare (datorită luptelor spectaculoase aşteptate) Gu Li 9p jucând împotriva “speranţei” Na Hyun 1p (16 ani), în timp ce în cealaltă semifinală se înfruntau deja consacraţii Chen Yaoye 9p şi Won Sungjin 9p, prognoza pentru ei fiind de partide lungi, jucate foarte calm.

Aşteptările nu au fost înşelate, ambele partide Gu Li – Na Hyun au fost alerte şi cu lupte aproape de la început, terminate prin abandon. La grupul nostru de studiu s-a alăturat şi team leader-ul delegaţie chineze, Huang Yizhong 7p (cunoscut şi în România prin participările de la Shusaku Cup de acum doi ani şi de astă-vară la WYGC). Ce mi s-a părut foarte interesant a fost faptul că aproape toate comentariile s-au concentrat pe partidele Gu Li – Na Hyun. Şi într-adevăr, comparând ritmul partidelor, Won Sungjin şi Chen Yaoye jucau foarte “aşezat”. De asemenea, am remarcat că Huang Yizhong “ghicea” aproape de fiecare dată ce va juca Gu Li, nu acelaşi lucru întâmplându-se şi pentru Na Hyun. Cel puţin în fuseki, după primele mutări, din diversele variante pe care le-a pus – în funcţie de răspunsurile posibile ale jucătorului corean, Gu Li parcă se uita şi el

Samsung Cup - studiu

Comentariile au fost foarte instructive, punându-se variante pe larg şi subliniindu-se (pentru noi) mutările cheie, formele aşteptate. O învăţătura legată de obişnuinţele noastre (europene): atunci când profesioniştii comentează, cel mai eficient este “să-i laşi” să arate şi să explice ce cred de cuvinţă, întreruperile sau întrebări de genul “dar mutarea asta…” nefăcând decât să împiedice procesul de învăţare şi să irosească timpul. Ca o paranteză, la comentarea partidelor jucate între noi, nu de puţine ori se întâmpla ca studenţii care îi arătau partida lui sabomnim, să îi explice ei şi să-şi comenteze între ei ce au jucat, practic sabomnim rămânând un arbitru de la care se aştepta cel mult o confirmare, nu împărtăşirea de cunoştinţe. Văzută din afară, a fost o lecţie importantă.

Ziariştii prezenţi au fost entuziasmaţi de participarea internaţională şi pe lângă câteva runde de interviuri am avut parte şi de un antrenament special – betting games cu echipa lor , unii dintre ei fiind deosebit de puternici. În afara goului, o experienţă inedită a fost să jucăm tenis de picior (foarte popular în Coreea, de obicei se joacă 3 la 3 sau 4 la 4) împreună cu Won Sungjin şi Na Hyun, pentru ei fiind o metodă de relaxare

Finala Kuksu şi KBL

O altă experienţă interesantă a fost prezenţa la meciurile din titlul Kuksu dintre Choi Cheolhan şi Cho Hanseung, la sfârşitul partidelor putând să asistăm la analiza jucătorilor.

În weekend mergeam destul de des la Hankuk Kiwon (echivalentul Nihon Kiin) pentru partidele din Korean Baduk League, partide cu un timp de gândire scurt, potrivite pentru a fi transmise la TV. La aceste partide veneau foarte mulţi profesionişti pentru studii de grup, fiind prezenţi de la legende precum Cho Hunhyun şi Seo Bongsoo până la tinerele “speranţe”. Pentru noi aceasta era şi o oportunitate excelentă de a juca partide cu unii dintre ei.

Antrenament

Cele mai puternice şcoli în Coreea îşi alcătuiesc propriile manuale de studiu, şi pe măsură ce acestea devin recunoscute ajung să fie folosite şi de alte şcoli. Dintre acestea, unele ajung chiar să fie publicate de edituri pentru publicul larg, cum ar fi manuale ale academiilor Kwon Gap-yong, Lee Chango sau Yoo ChangHyuk. Principalele subiecte de studiu sunt:

• Problemele de viaţă şi moarte
• Joseki / Fuseki
• Tesuji
• Yose
• Haengma (este un concept corean, care s-ar traduce ca “ritmul/cursul jocului”)

Dintre acestea, cel mai important subiect de studiu este socotit a fi rezolvarea problemelor de viaţă şi moarte, pentru care se alocă cel mai mult timp zilnic, recomandarea fiind între una şi două ore pe zi.

Manualele folosite la BIBA erau împrumutate de la una din academiile recunoscute şi accentul pentru studiu se punea pe probleme de viaţă şi moarte şi fuseki.

Probleme nivel B

În manualele noastre de viaţă şi moarte erau patru tipuri de probleme, notate A, B, C şi D, cu D fiind cele mai uşoare (aproximativ nivel 1d), cele A fiind cele mai dificile, nivel yonguseng / pro.

Manualul avea opt poziţii pe fiecare pagină şi pentru fiecare poziţie trebuia determinat cine joacă primul şi care este secvenţa optimă de joc pentru ambii, cu rezultatul final. Soluţia nu era inclusă, evident, scopul rezolvării problemei de viaţă şi moarte fiind acela de a te obişnui cu situaţia dintr-o partidă reală şi a încerca să găseşti cea mai bună soluţie.

Testul standard zilnic era de 16 probleme în 30 de minute, urmat de corectarea lor fie de profesor, fie de noi încrucişat (această corectare încrucişată este extraordinar de eficientă, deoarece îţi permite în timp ce compari soluţia ta cu cea corectată să îţi verifici cât de bine ai prevăzut toate posibilele variante şi mutări )

Probleme nivel C

Iniţial am început toţi care eram de nivel cel puţin 5d (Ondra Silt, Gabi, Him, Dusan, Ali, Fred şi cu mine) cu probleme de nivel B (aproximativ 6d), dar după câteva zile în care rata de rezolvare corectă în timpul dat era în jur de 60%-70%, majoritatea am fost trecuţi la nivelul C. Singurii care au rămas la nivel B au fost Ondra Silt (care rezolva mai mult de 80% corect) şi Him (care s-a dovedit a fi cel mai bun la probleme de viaţă şi moarte, 100%). Interesant a fost că în timpul partidelor însă, Him nu era la fel de bun în identificarea “problemelor” de pe tablă. La sfârşit, dacă i se arătau, le rezolva în principiu.

Legat de alegerea dificultăţii problemelor de rezolvat, sfatul care ni s-a dat a fost ca dacă petrecem mai mult de 5 minute la rezolvarea unei probleme, ar trebui să trecem la probleme mai uşoare, fiind mai eficientă rezolvarea mai multor probleme uşoare, decât a uneia singure dificile. Asta pe de o parte pentru a păstra legătura cu condiţiile dintr-o partidă reală, când ai câteva minute de obicei pentru a identifica / rezolva o problemă. Iar pe de altă parte, saltul calitativ ar trebui să apară în momentul rezolvării 100% a problemelor de nivel inferior.

Dojan - lectie

Programul de studiu la BIBA era de la ora 11 până la ora 22, de luni până sâmbătă. Erau câteva activităţi obligatorii zilnice individual, acestea încheindu-se în jurul prânzului:

• o oră probleme viaţă şi moarte,
• rejucare partide profesioniste (3-5 partide)
• studiu fuseki

După prânz urmau partide de antrenament interne sau cu şcoala noastră parteneră, comentarii de partide, precum şi lecţii pe diverse teme.

Câteva observaţii după partidele jucate cu elevii coreeni de un nivel similar cu al nostru:

• noi jucam mai bine în fuseki şi început de middle game, în timp ce ei au avantaj în a doua jumătate a partidei
• pe măsură ce se apropie sfârşitul partidei, sunt şanse mult mai mari să facem noi greşeli
• partidele de tip moyo le pun cele mai mari probleme

Va urma: Experienţa coreeană – Evenimente profesioniste

O astfel de şcoală este şcoala parteneră cu BIBA care este pe acelaşi etaj şi se adresează iniţierii / creşterii copiilor. Elevii din astfel de şcoli care dau dovadă de talent şi îşi doresc să continue de performanţă se mută ulterior la alte şcoli de GO avansate. Şcoala se deschide în fiecare zi la ora 14, copiii venind aici imediat după terminarea cursurilor şcolii normale şi rămânând până seara (de luni până vineri). Majoritatea copiilor sunt între 8 şi 12 ani, câţiva fiind de tărie 4-6 dan EGD. Cei mai puternici dintre ei joacă cu noi în liga internă (împărţită în trei grupe valorice).

Pentru a putea beneficia de adversari foarte puternici – deoarece BIBA este o şcoală exclusiv pentru străini, Kim Seungjun sabomnim a organizat diverse turnee de pregătire cu alte şcoli. Timpul de gândire pentru partide este similar cu cel din ligă, 30 de minute iniţial şi 3 X 30 secunde byoyomi.

Aceste turnee împotriva şcolilor coreene de go avansate au fost o experienţă foarte interesantă.

Kwon Gap-yong Academy

Kwon Gap-yong Academy

Academia Kwon Gap-yong este una dintre cele mai puternice şcoli din Coreea, jucători precum Lee Sedol, Choi Cheolhan sau Won Seungjin numărându-se printre foştii elevi. Proprietarul şi principalul profesor, Kwon Gap-yong, este de asemenea faimos pentru seria de cărţi de probleme (viaţă şi moarte, yose) ce-i poartă numele, în care a colecţionat problemele create în şcoală de-a lungul timpului. Prima impresie este într-adevăr de prosperitate: şcoala ocupă un etaj întreg, cu camere pentru diverse grupe de studiu, bibliotecă, internet şi o cameră principală cu aproximativ 40 de mese. Şcoala are aproape 100 de studenţi, inclusiv yonguseng, unii dintre ei jucând la paritate cu jucători profesionişti de top.

Organizarea turneului ne arată de asemenea cât de puternici sunt: concursul se va juca la 12 mese, pe parcursul a trei runde, în fiecare rundă noi jucând împotriva unei serii noi de elevi ai academiei. Cele trei serii vor avea o tărie crescătoare, astfel încât prima rundă se va juca la paritate, în a doua vom juca cu negrul, iar în a treia vom primi două piese handicap. Pentru a motiva şi mai mult, pe fiecare partidă s-au pariat 5000 WON (aproximativ 5 dolari). De fapt, foarte rar se întâmplă să nu se parieze la astfel de evenimente

Impreuna cu Kwon Gap-yong

Turneul este precedat de prezentarea fiecărui student BIBA de către Kim Seungjun sabomnim: suntem de pe fiecare continent, din Argentina, Mexic, până în Serbia, Suedia şi Israel sau Singapore Moment amuzant la introducerea lui Carlos Vladimiro Gonzales Zelaya, când gazdele realizează că nu sunt patru jucători, ci doar unul singur, din Mexic… La prezentarea mea, Dia îmi traduce că sunt elevul preferat… kamsa hamnida, sabomnim . Suntem întâmpinaţi călduros, în mod sigur şi pentru ei este o experienţă unică.

Dacă în prima rundă nu a jucat nici un yonguseng, în a doua rundă deja majoritatea sunt yonguseng din grupele inferioare, în timp ce în ultima rundă jucăm împotriva elevilor de top, incluzând yonguseng de grupa 1 şi 2, care deja au învins profesionişti în turnee şi au şanse bune de a ajunge profesionişti în viitorul apropiat.

În ultima rundă, la masa 1, Ondra Silt a jucat împotriva elevului nr. 1 al şcolii (Kang Ji-hoon), pierzând avantajul celor doua piese handicap după primele 50 de mutări. Pierdem în final cu 9-27, după partide extrem de disputate.

Totul se termină într-o atmosferă festivă, inclusiv poze împreună cu toţi elevii care au jucat cu noi în cele trei runde

Yoo Jae-sung Academy

Yoo Jae-sung Academy

Academia jucătorului profesionist Yoo Jae-sung este la 15 minute de noi astfel încât voi avea ocazia să joc de două ori împotriva lor.

Primul turneu a fost chiar înainte de KPMC şi s-a încheiat cu un demoralizant 1-11, fiind evident că încă încercăm să ne obişnuim să jucăm împotriva unor astfel de adversari

Majoritatea elevilor de la această academie sunt de nivel Hanbayeon grupa S şi 1 şi unul sau doi sunt yonguseng.

Rezultatele celui de al doilea turneu, 9-9, au arătat că am trecut peste şocul iniţial, experienţa câtorva săptămâni de jucat împotriva lor spunându-şi probabil cuvântul.

O motivaţie în plus a fost şi faptul că sabomnim ne-a întrebat înainte de a începe dacă nu ar fi bine să jucăm cu negrul (ţinând cont de scorul din precedentul turneu), moment în care toţi am pledat pentru o şansă de a ne lua revanşa, urmând ca în cazul în care şi acum pierdem, să primim negrul. S-a dovedit a fi impulsul care lipsea

Va urma: Experienţa coreeană – Studiul în şcoală.

Am avut prilejul de a participa la două concursuri de referinţă pe parcursul şederii mele la BIBA, turneul Hanbayeon (30 Octombrie), respectiv Kuksu amator (începutul lunii noiembrie). Ca o observaţie generală, după standardele europene timpul de gândire este foarte scurt pentru aceste concursuri oficiale: timpul iniţial este de 10 minute, de obicei.

Hanbayeon

Hanbayeon este un concurs pentru elevii de şcoală elementară în vederea pregătirii pentru concursul de younguseng (insei). Se ţine în fiecare lună, de obicei fiind organizat în ultima duminică a lunii şi constituie un indiciu foarte bun pentru participanţi (şi părinţii lor ) unde se află şi ce şanse au pentru a intra în grupele de younguseng. Sunt 11 grupe, codificate ca 10-1 şi S. Grupa S (S de la Strong) este cea mai puternică, primii jucători din ea fiind favoriţi pentru concursul de calificare în grupele de insei. Grupa 10 este cam la nivel de 2d EGD, grupa 1 este cam 6d EGD, iar S cam la 7d EGD.

Hanbayeon octombrie

Fiecare grupă are aproximativ 20 de jucători, plus eventualii invitaţi (străinii pot participa la recomandare, indiferent de vârstă). Concursul ţine 5 runde şi se joacă în sistem elveţian pentru fiecare grupă, cu timp de gândire 5 minute iniţial + 3X30 de secunde byoyomi pentru grupele 10-6, şi 10 minute iniţial + 3X30 de secunde byoyomi pentru celelalte şase grupe. În fiecare lună, primii clasaţi (adică cei care au un scor de 5-0 şi 4-1), respectiv ultimii dintr-o grupă promovează / retrogradează.

În dreapta avem rezultatele pentru noi, străinii, din 30 octombrie, Ondra Silt a căzut din grupa S şi va juca luna viitoare în grupa 1, în timp ce Gabi a promovat în prima grupă.

Concursul s-a ţinut în sala de sport a unei şcoli, umplute ochi cu pupitre: în momentul în care toţi participanţii se aşezau (majoritatea sub 12 ani) era destul de uşor de identificat care sunt străini, noi stând pe nişte scăunele şi chinuindu-ne să ne găsim loc pentru picioare, prilej de distracţie pentru oponenţii noştrii. De remarcat că deşi erau apromximativ 200 de copii, ordinea era examplară, pentru fiecare grupă fiind necesar un singur supervisor (care arbitra, colecta rezultatele şi apoi striga împerecherile pentru următoarea rundă).

Concursul s-a desfăşurat desăvârşit, cele 5 runde luând sfârşit conform programului în jur de ora 16. Părinţii nu aveau voie înăuntru, în schimb umpleau coridorul ce mărginea sala, putând vedea pe ferestre ce se întâmplă. A fost o experienţă unică.

Deşi aparent nu era o miză foarte mare (fiind concurs de pregătire), era totuşi o presiune foarte mare pentru promovarea în grupa superioară, ultima rundă între jucătorii cu scor 3-1 având o tensiune sesizabilă. Nu de puţine ori, pierzătorul îşi ascundea cu greu lacrimile.

Hanbayeon noiembrie

Am fost curios de rezultatele din ultima lună: Ondra a promovat înapoi în S (scor 4-1), singura surpriză fiind Ali Jabarin care a retrogradat în grupa a treia (1-4).

Pentru a nu se crea o confuzie, de subliniat încă o dată că aceste grupe NU sunt cele de younguseng, ci constituie o pregătire pentru concursul de intrare în grupele de younguseng. Nu am apucat să prind acest concurs (are loc o dată la 3 luni şi următorul se ţinea la sfârşitul lui noiembrie), dar din relatări, concursul acesta de intrare este deosebit de dur, nici un vestic nereuşind până acum să se califice în grupele de younguseng. Pe scurt, concursul de calificare se joacă în 8 runde, cei cu scor de 8-0 şi 7-1 calificându-se direct, iar cei cu scor 6-2 depinzând de rezultate. Din ce am auzit, Ilya a avut un scor de 5-3 atunci când a încercat să devină younguseng (insei).

Al 55-lea Kuksu Amator, faza finală

Turneul Kuksu amator este cel mai important şi prestigios turneu corean pentru amatori, câştigătorul lui reprezentând Coreea de Sud la Campionatul Mondial de Amatori şi fiind considerat campionul naţional în acel an.

Faza finală se organizează în două etape: o etapă a grupelor, fiecare grupă fiind formată din 4 jucători care joacă în sistem fiecare cu fiecare, câştigătorul calificându-se în faza a doua, eliminatorie.

Au fost 36 de grupe, fiecare grupă având un cap de serie. Pentru a doua etapă, la cei 36 de câştigători se adaugă nişte jucători calificaţi din oficiu în sistemul eliminatoriu (după un sistem de seeds).

Faza finală se desfăşoară pe parcursul a trei zile, sâmbătă având loc etapa grupelor, iar duminică şi luni etapa de knockout.

Sabomnim a obţinut patru locuri pentru noi în aceste grupe şi am participat eu, Gabi, Him şi Ali. Timpul de gândire este deja clasicul 10 minute iniţial, plus 3 X 20 secunde byoyomi.

Am terminat din păcate 0-3, dar erau diferenţe sesizabile între cei trei oponenţi. Capul de grupă a jucat la nivel pro, fiind după părerea mea mai puternic ca jucătorii coreeni ex-younguseng cu care am jucat în Europa. Când am cedat nu consumase decât 5 minute din cele 10 iniţiale . Reprezentantul Coreei de Sud la KPMC era şi el cap de grupă (dar nu era seeded în faza eliminatorie, interesant).

Al doilea din grupă e mai dificil de estimat pentru că probabil m-a subestimat şi au ieşit nişte lupte dificile în byo-yomi. Al treilea din grupă era la nivel 6d EGD.

Per total scorul nostru a fost 1-11, Gabi reuşind să căştige împotriva unui rar jucător mai în vârstă.

Ce am remarcat a fost faptul că nu era nici un jucător (aparent) peste 60 de ani, majoritatea erau de vârsta liceului/facultăţii. De asemenea, datorită timpului de gândire, în momentul în care se intra în byo-yomi, sala devenea efectiv o fermă de piuituri, greu de descris atmosfera creată de aproximativ 100 de ceasuri numărând în acelaşi timp iar şi iar cele 20 de secunde

Va urma: Experienţa coreeana – Turnee inter scoli.

Laura Avram si Lucian Corlan

Laura Avram: “Pana acum o saptamana nu intelegeam de ce foarte multor persoane le place Japonia extrem de mult si isi doresc sa ajunga acolo. Dupa ce am ajuns in Tokyo am inceput sa imi dau seama de ce e asa; acum Japonia si japonezii mi se par fascinanti si abia astept sa ma reintorc acolo . Cred ca e imposibil ca japonezii sa nu te cucereasca prin politetea, respectul si bunul simt de care dau dovada. Concursul a fost unul foarte reusit, organizat foarte frumos. Sper sa mai ajung sa mai particip la vreun concurs in Japonia .”

Participarea la a 21-a editie a Campionatului International de GO pe Perechi a insemnat si prima vizita in Japonia: o experienta extraodinara pentru mine. Evenimentul in sine a beneficiat de conditii excelente de organizare si desfasurare, iar atmosfera a fost pe masura. Unul dintre momentele cele mai frumoase a fost festivitatea de
deschidere, cand perechile s-au prezentat in costumele populare traditionale, gazdele au fost impresionate si au solicitat o multime de poze . In paralel cu concursul international a avut loc si o cupa pe perechi la care au participat in jur de 150 de perechi din intreaga Japonie, un numar impresionant comparativ cu ce suntem obisnuiti la concursurile din Europa.

Concursul international este mai mult un eveniment de popularizare a Go-ului pe perechi decat un turneu care isi propune o clasificare precisa a tarilor, deoarece conditiile de joc (5 runde pentru 32 de perechi, timp de gandire fix de 45 de minute, fara byo-yomi) permit determinatea cu precizie a primelor doua locuri, restul clasamentului fiind mai  mult intamplator. Oricum, tinand cond de diferenta de tarie in medie dintre perechile asiatice si cele din restul lumii, ar fi si greu sa fie altfel in acest moment.

Noi am avut norocul sa jucam cu trei perechi foarte tari din Asia (reprezentatii Taivanului, respectiv doua perechi din Japonia) si ce m-a impresionat pe mine cel mai mult dincolo de taria lor individuala, a fost modul in care jucau impreuna: spre deosebire de perechile foarte puternice din Europa, chiar jucau ca o pereche. De altfel, in partida cu una dintre perechile din Japonia am avut cele mai mari sanse de a castiga tocmai pentru ca au jucat mai individual in prima jumatate si am putut profita.

Astfel, am inceput concursul cu partida impotriva perechii din Taivan 7d, care a fost si cea mai grea pentru noi, dar am avut ce invata din ea (personal mi se parea ca jucam impotriva a 2XPopic ). In runda a doua si a patra am avut niste partide mai usoare cu perechi din Europa (respectiv reprezentatii Rusiei si Finlandei) si le-am castigat destul de repede. Partida din ultima runda jucata cu una din perechile japoneze a fost cea mai frumoasa pentru noi, fiind chiar buna.

Partida finala dintre perechea coreana si cea japoneza a sotilor Hiraoka (ambele perechi neinvinse dupa patru runde) a fost decalata fata de celelalte partide din runda a 5-a, fiind comentata de Michael Redmond. Chiar daca timpul de gandire de 45 de minute este destul de scurt, calitatea ei mi s-a parut foarte ridicata, cu adevarat o lectie. In final au castigat coreenii cu 3.5 puncte. Satoshi Hiraoka este unul dintre cei mai puternici amatori japonezi, vestit pentru stilul sau extrem de solid, si mi se parea amuzant cand in timpul comentariului Michael mai remarca la unele mutari ale perechii japoneze: “Fara sa ma uit la ordinea mutarilor, pot sa afirm ca mutarea aceasta e facuta de Satoshi, ea sigur ar fi taiat / jucat mai agresiv ).

Astazi au avut loc ceremonia de deschidere  (este editia cu numarul 31 a World Amateur GO Championship), tragerea la sorti si conferinta de presa, urmand ca de maine sa inceapa competitia. Este a doua editie a WAGC organizata in China, precedenta avand loc in urma cu 24 de ani, restul editiilor fiind desfasurate in Japonia. Organizarea, conditiile si atmosfera sunt excelente, este o onoare sa fiu aici .

Principalii favoriti se anunta a fi reprezentantii Chinei si Coreei de Sud, iar posibila “surpriza” ar putea fi reprezentantul Taiwanului (11 ani, probabil de anul viitor va deveni profesionist). In prima runda voi juca cu reprezentantul Tailandei, Kamon Santipojana 4 Dan. Michael Redmond (9p) va fi comentatorul oficial al competitiei.

Tot astazi a avut loc si Adunarea Generala a Federatiei Internationale de GO (IGF). Iata cateva anunturi interesante facute in timpul sedintei IGF:

• Poker-ul devine al saselea membru al IMSA (Asociatia Internationala a Sporturilor Mintii), alaturandu-se celor 5 de la prima editie a WMSG (World Mind Sports Games), urmand sa participe la competitiile IMSA ca “duplicate poker”.
• A doua editie WMSG va avea loc in 2012, orasul candidat fiind Manchester.
• A treia editie WMSG va avea loc in 2016 la Rio de Janeiro.
• De anul acesta a fost constituita Sport Accord, sub umbrela carora se regasesc toate sporturile fizice, ale mintii etc.. Sub egida lor se va organiza o noua competitie la nivel de Mind Sports (Sport Accord Mind Sports), prima editie fiind anuntata in 2011 la Nanjing (China). Competitia se va organiza din doi in doi ani sau din patru in patru, si spre deosebire de WMSG, va avea premii in bani.

Nu in ultimul rand, a fost anuntat un eveniment istoric: GO-ul va face parte pentru prima data din sporturile unei competitii de anvergura continentale (in toamna acestui an, la Asian Games).